Viitorul României este viitorul Europei – Primul pas spre Sibiu 2019

Viitorul României este viitorul Europei – Primul pas spre Sibiu 2019

Sâmbătă, 25 noiembrie a.c., Uniunea Salvați România a organizat, la Timișoara, o primă rundă a unui proiect mai larg de definire europeană – conferința intitulată „Viitorul Europei este viitorul României – Primul pas spre Sibiu 2019”.

Scopul acestui proiect este stabilirea fundamentelor pe care va fi decisă, în urma unui proces de consultare internă, afilierea europeană a USR, în perspectiva alegerilor europarlamentare din 2019.

La conferința organizată de USR au luat parte, în calitate de invitați, reprezentanți ai mai multor familii politice europene. Au fost prezenți, de asemenea, raportorul politic Alina Gîrbea, din partea Reprezentanței Comisiei Europene în România, numeroși parlamentari USR, dar și membri și simpatizanți USR.

Evenimentul a fost structurat în două părți. În cadrul primei părți s-a discutat despre Uniunea Europeană și despre preluarea de către România, în ianuarie 2019, a președinției Consiliului Uniunii Europene.  A doua parte a fost dedicată expunerii propriilor viziuni cu privire la Uniunea Europeană și la viitorul construcției europene de către reprezentanții familiilor politice europene, urmată de dezbaterea unor teme de interes major, printre care s-au numărat: exprimarea unor puncte de vedere pe marginea ideii de introducere a listelor transnaționale pentru alegerile europene, lansată de președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker în cadrul celui mai recent discurs despre starea Uniunii Europene, cum poate contribui România, în 2019, din calitatea de deținătoare a Președinției Consiliului Uniunii Europene, la procesul de reformă a proiectului european, care sunt perspectivele de aderare a României la spațiul Schengen, utilitatea Mecanismului de Cooperare și Verificare ș.a.m.d.

În cadrul conferinței și-au expus opiniile cu privire la Uniunea Europeană și la evoluțiile viitoare ale proiectului european Baroneasa Rosalind Scott, membră în Camera Lorzilor, Marea Britanie, vicepreședintă ALDE Europa, Vula Tsetsi, secretar general al Grupului Verzilor din Parlamentul European și André Gattolin, vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Senatul Franței, reprezentant al formațiunii politice La République en Marche.

Baroneasa Rosalind Scott a prezentat viziunea alianței liberal-democraților europeni și și-a exprimat regretul, în calitate de politician englez, față de decizia Regatului Unit de a ieși din Uniunea Europeană. Aceasta a declarat că va milita de-a lungul întregului proces care va urma pentru păstrarea unei colaborări strânse între Regatul Unit și Uniunea Europeană și că, după oficializarea Brexit-ului, va milita pentru o reîntoarcere a Marii Britanii în UE. Chestionată despre cum percepe conducerea ALDE de la nivel european prestația politică și retorica naționalistă și anti-justiție îmbrățișată de partidul condus de președintele Senatului, Călin-Popescu Tăriceanu, Baroneasa Rosalind Scott a declarat că, la nivelul forurilor europene de conducere ale ALDE, situația partidului afiliat din România este atent analizată și discutată, fiind avute în vedere măsuri “robuste”.

Vula Tsetsi, secretar general al Grupului Verzilor din Parlamentul European, a pus în discuție teme sensibile și mult prea puțin discutate în România, printre care măsurile de echitabilitate socială și implicațiile unor recente anchete jurnalistice referitoare la acuzațiile de corupție și afacerile extrem controversate de care se leagă numele unor politicieni români din eșaloanele de conducere. Vula Tsetsi s-a referit și la nevoia Uniunii Europene de a fi mai coerentă cu sine însăși în deciziile de politică externă, dar și la nevoia de a-și asuma extrem de riguros, pe lângă interesele geo-strategice de moment, propriul set de valori și principii fondatoare.

André Gattolin, vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Senatul Franței și reprezentant al partidului care a produs cea mai mare surpriză la nivel european, câștigând alegerile parlamentare din Franța la puțin timp după înființare, a insistat asupra nevoii ca noile formațiuni politice pro-europene să abordeze cu încredere tematica europeană în fața alegătorilor. Reprezentantul La République en Marche a apreciat că răspunsul la valul de naționalism care străbate în prezent Europa trebuie să fie unul curajos, care să aducă în discuție avantajele proiectului european și nevoia Uniunii Europene de a se reforma și restructura, pentru a se adapta provocărilor momentului.

Atitudinea agresivă a Rusiei și ingerințele acesteia în procesele democratice din țările europene au fost aspecte evaluate în termeni critici de către participanții la conferință, aceștia referindu-se la nevoia ca Uniunea Europeană să își dezvolte o politică externă unitară și coerentă, bazată pe valori comune. Această viziune unitară va avea aplicabilitate inclusiv în domeniile militar, al energiei și securității energetice – domenii de importanță strategică de care și România, în calitatea sa de stat membru UE, este interesată.

La finalul conferinței, președintele USR Dan Barna a dat citire Rezoluției USR de la Timișoara, intitulată „Viitorul Europei este și viitorul României: primul pas spre Sibiu 2019”, document programatic în 12 puncte:

Rezoluția USR de la Timișoara

 „Viitorul Europei este și viitorul României: primul pas spre Sibiu 2019”

Noi, membrii partidului Uniunea Salvați România, participanți la conferința europeană privind „Viitorul Europei este și viitorul României: primul pas spre Sibiu 2019”, în urma dezbaterilor cu oficiali ai partidelor europene, am adoptat următoarea rezoluție, pe care o supunem dezbaterii publice:

Punctul 1. Credem cu tărie că locul nostru este în mijlocul familiei statelor europene, în centrul discuțiilor privind viitorul UE și ca parte activă în procesele și transformările care aduc o „uniune tot mai strânsă”. România este Europa, iar românii sunt cetățeni europeni, care trebuie să beneficieze atât de oportunități socio-economice, cât și de valorile avansate și de cetățenia activă pe care acest statut le implică.

Punctul 2. România trebuie să se alăture „nucleului dur” economic și politic al UE. Această țintă strategică implică aderarea fără întârziere la spațiul Schengen și pregătirea temeinică a proiectului aderării la zona euro. Această alăturare trebuie să aibă ca scop reducerea decalajelor socio-economice dintre România și țările europene care au adoptat deja moneda unică, prin intermediul unei creșteri economice sustenabile și responsabile, care să reducă totodată, decalajele dintre regiunile țării noastre. În procesul de aderare la moneda unică, vocea României ar trebui să se audă în sprijinul reformelor proiectului euro și al pașilor în vederea stabilirii unei politici fiscale comune.

Aprobăm demersul țării noastre de a adera la Pilonul European al Drepturilor Sociale, ca expresie a importanței egalității de șanse și a facilitării accesului pe piața muncii, în special pentru tineri și femei. Dorim ca acest ghid al Comisiei Europene să își găsească transpunere în realitatea națională cât mai repede.

Punctul 3. Solicităm Guvernului României să ducă o politică conformă cu principiile și valorile Uniunii Europene în toate sectoarele de activitate, și în special în privința garantării statului de drept și a independenței justiției. Susținem implementarea concluziilor raportului Comisiei Europene privind progresele înregistrate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare  din 15 noiembrie 2017.

Mai mult decât atât, cerem Guvernului României să folosească oportunitatea oferită de găzduirea Consiliului European la Sibiu în mai 2019 pentru a promova tema statului de drept și a apărării fundamentelor democrației pe agenda europeană – atât în interiorul Uniunii, cât și în vecinătatea sa – ca o prioritate a Președinției României a Consiliului UE.

Apreciem misiunea și activitatea Direcției Naționale Anticorupție, activitate apreciată și de partenerii noștri din Uniunea Europeană. Susținem de asemenea transpunerea cât mai rapidă în realitate a Regulamentului privind înființarea Biroului Procurorului Public European.

Punctul 4. Atragem atenția asupra importanței istorice a Președinției României a Consiliului UE, a cărei pregătire trebuie asigurată în mod profesionist. Solicităm Ministrului de Externe și Ministrului delegat pentru Afaceri Europene, ca în politica lor de pregătire a echipelor ce vor asigura desfășurarea Președinției României a Consiliului UE, să angreneze cele mai bune resurse umane ale României. Dorim ca tineri pregătiți în sfera relațiilor internaționale și a afacerilor europene să aibă șansa să lucreze în cadrul Președinției.

Solicităm de asemenea ca numeroasele reuniuni pe care țara noastră le va organiza să nu fie ținute exclusiv în capitală, ci să fie cât mai bine distribuite între orașele țării, astfel încât Președinția să fie o oportunitate istorică pentru cât mai mulți români. Solicităm MAE sa publice cât de curând foaia de parcurs referitoare la pregătirea și organizarea Președinției României  din punct de vedere logistic, al resurselor umane și al priorităților politice.

Punctul 5. Susținem concluziile Conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice de la Bonn (COP23) din noiembrie 2017 și nevoia ca toate statele semnatare, printre care și România, să se alăture eforturilor de protejare a mediului, de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și de încurajare a surselor regenerabile de energie. Susținem implementarea alături de celelalte State Membre ale Uniunii Europene a Acordului de la Paris privind protejarea mediului înconjurător.

Reamintim de sprijinul necondiționat pentru păstrarea patrimoniului, combaterea degradării mediului și oprirea tehnologiilor poluante la Roșia Montană și în alte zone ale țării, în acord cu recomandările și rezoluțiile  instituțiilor Uniunii Europene.

Punctul 6. Inițiativele în domeniul apărării la nivel UE cum ar fi Structura Permanenta de Cooperare (PESCO), lansată în 13 noiembrie 2017, sunt binevenite, si considerăm ca acestea trebuie să fie complementare eforturilor NATO. PESCO trebuie să se adreseze unei întăriri a forțelor armate ale Statelor Membre UE prin proiecte și investiții comune, investiții mai mari în cercetare, precum și prin transferul de tehnologie militară, pentru a ajuta la o dezvoltare pe termen lung a partenerilor precum și pentru a face posibilă o responsabilizare comună de securitate între mai multe națiuni UE. Pe lângă efectele pozitive în domeniul apărării, aceste practici vor ajuta la dezvoltarea economică a statelor participante, atât prin prisma investițiilor pur militare, cât și a tehnologiilor generate.

Punctul 7. Reafirmăm necesitatea unei înțelegeri care să pună accentul pe beneficiile cetățenilor, între Uniunea Europeană și Marea Britanie  în cadrul negocierilor pentru Brexit. Considerăm ca păstrarea pentru cetățenii UE a unei palete de drepturi cât mai apropiate de cea existentă va oferi liniștea, stabilitatea și încurajarea de care au nevoie toate persoanele care sunt vizate de aceste schimbări majore politice și administrative.

Punctul 8. Sprijinim inițiativa listelor transnaționale pentru alegerile europene, un pas necesar în vederea constituirii unui veritabil  demos european. Măsura trebuie însă introdusă parțial și nu trebuie să înlocuiască listele naționale, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel încât cetățeanul să se simtă reprezentat cât mai bine în instituțiile Uniunii Europene.

Reamintim de asemenea de propunerea USR din cadrul pachetului de legi de reformă electorală introdusă în Parlamentul României care prevede reducerea pragului electoral pentru alegerile europene de la 5% la 3%. Amintim că pragul de 5% este unul înalt, adoptat de doar o minoritate a statelor Uniunii Europene, și care restrânge posibilitatea reprezentării pentru un număr important de cetățeni, precum și contribuie la monopolizarea vieții politice.

Sprijinim de asemenea instrumentele democrației cetățenești, cum este inițiativa legislativă a cetățenilor. Am lansat în acest sens o importantă inițiativă legislativă a cetățenilor, sub titulatura „Fără penali în funcții publice”. Considerăm că aducerea la zi a cadrului legislativ românesc și racordarea lui la instrumentul modern al inițiativei europene a cetățenilor trebuie să fie o prioritate.

Punctul 9. Susținem Reformarea Parteneriatului Estic prin reducerea birocrației, încurajarea implementării reformelor și a europenizării unor state vecine precum Ucraina sau Republica Moldova. Susținem parcursul european al Republicii Moldova. În acest scop, vom încuraja realizarea reformelor necesare privind independența justiției, lupta anti-corupție, însănătoșirea sectorului bancar și investigarea fraudelor, măsuri menite să ducă la de-oligarhizarea Republicii Moldova. De asemenea, interconectările energetice și de transport și stabilirea unui cadru legal predictibil vor face din Republica Moldova o destinație mai atractivă pentru investitorii români și străini.

Punctul 10. Ne angajăm să catalizăm contribuția diasporei românești la bunăstarea României și a Europei unite. Diaspora românească trebuie sa fie un vector al europenizării României și un simbol al intăririi unității europene. Cea mai mare parte a diasporei traiește în societăți cu instituții publice funcționale, cu drepturi sociale consolidate, cu o justiție indepedentă, și este o resursă inepuizabilă pentru România. De asemenea, milităm pentru continua integrare în viața publică a României a comunităților istorice românești din jurul țării aflate acum în afara spațiului comunitar european, contribuind la intărirea identității românești și europene a acestora.

Ne angajăm să susținem diaspora în facilitarea construirii unor centre culturale sau comunitare, precum și în alte nevoi exprimate de reprezentanți ai eu cum ar fi: biblioteci, case de întrajutorare pentru bolnavi și altele. Transmitem mesajul cel mai ardent al diasporei românești și anume dorința ca România să înceapă să funcționeze, iar românii din străinătate să revină acasă.

Punctul 11. Pledăm pentru o reconsiderare a culturii în societatea românească ca vector de dezvoltare a țării în contextul mult promovat al economiei bazate pe cunoaștere. Solicităm astfel Guvernului României să includă valoarea culturii și a sectoarelor creative în toate reflecțiile și dezbaterile privind viitorul țării și al Uniunii Europene, temă propusă de Președintele Consiliului European, Dl. Donald Tusk, Statelor Membre pentru întâlnire anuală care a avut loc la Göteborg, Suedia.

Atât cultura, cât și sectoarele creative acționează ca două elemente de forță în unificarea și mobilizarea energiilor creative ale continentului. Cultura vie, o contribuție totodată a instituțiilor publice de cultură și a artiștilor independenți, este un proces continuu și valoros de raportare la patrimoniul valorilor culturale istorice și de redefinire a identității culturale românești actuale. Susținerea acestui proces oferă posibilități noi de expresie resurselor românești de identitate.

Punctul 12. Ne angajăm să contribuim cât mai mult la aducerea cunoașterii despre proiectele europene în casa fiecărui român. Susținem astfel organizarea de convenții democratice ale cetățenilor în 2018, idee lansată de Președintele Juncker în discursul său din 13 septembrie 2017, precum și a altor inițiative care ne oferă ocazia să vorbim despre beneficiile, oportunitățile, obligațiile și provocările statutului de țară membră a Uniunii Europene pe de-o parte, și de cetățean european, pe de altă parte.

Europa nu este celălalt, Europa suntem fiecare dintre noi. Alături de partidele europene prezente, ne angajăm împreună pentru o Europă unită, prosperă, solidară, cu respect față de cetățeni și mediu. Europa este casa noastră, a tuturor popoarelor europene.

Timișoara, 25 noiembrie 2017

 

Viitorul Europei este viitorul României. Care este direcția Uniunii Europene după Brexit?

Viitorul Europei este viitorul României. Care este direcția Uniunii Europene după Brexit?

Uniunea Salvați România va organiza în data de 25 noiembrie 2017, la Timişoara, prima rundă a unui mai larg proiect intern de definire europeană. Evenimentul va conține două părţi şi este adresat atât membrilor cât şi publicului larg. Participarea este gratuită în limita locurilor disponibile. Vă rugăm să vă înscrieţi completând următorul formular.

Prima jumătate va avea un caracter informativ, în care vom prezenta felul în care funcționează instituţiile Uniunii Europene, cu accent pe rolul parlamentului european şi al familiilor politice europene. În a doua parte a evenimentului vom încerca să conturăm direcţii de viitor ale proiectului european în actualul context geo-politic. Vrem să dezbatem viabilitatea planurilor deja vehiculate şi să oferim perspective pentru viitoare direcţii pe care Uniunea Europeană le poate aborda, având în vedere procesul intern de reformă şi ţinta unei noi viziuni post-Brexit fixată de Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, pentru Sibiu 2019. La eveniment vor fi prezenţi reprezentanţi ai prinicipalelor familii europene, ai Comisiei, dar şi personalităţi din mediului civic şi academic.

Noua provocare a Uniunii Europene: democrații iliberale

Odată cu sfârșitul Războiului Rece, paradigma conflictuală în jurul căreia lumea ocidentala s-a format a încetat să existe în marea parte a Europei. Polarizarea est-vest și a democrațiilor funcționale împotriva autocrațiilor totalitare și-a încetat de facto existența. Acest lucru a fost intepretat ca un sfârșit al ideii de societate închisă și un triumf al societatiilor democratice deschise, unde cetățeanul și interesele sale sunt puse în centru.

Ultimii ani însă ne-au arătat fără urme de tăgadă că această pace nu a fost decât mediul perfect de incubare a unei noi confruntări ideologice. De această dată, ea nu mai este între democrație și totalitarism ci între democrații liberale și așa numitele democrații iliberale. Acest conflict intrinsec ce are loc în statele europene poate fi considerat reacția organică față de schimbările majore ce au loc și ce abia au început în cadrul societății. Fie că vorbim despre nivelul integrării europene, fie că vorbim despre revoluția industrială 4.0 sau despre conflictele de la periferia Europei, conflicte ce generează valuri de migranți, toate aceste teme generează o nouă polarizare a societății. Polarizarea este născută din răspunsul pe care îl oferim acestor crize. Pe de-o parte un prim răspuns facil și la îndemână este acela de a ne închide granițele și a conserva, prin legi și modificări constituționale, vechiul status-quo. De-a ne baricada în fața schimbărilor din cadrul societății globalizate și a răspunde cu retorică naționalistă acestor provocări. Aceasa retorică este folosită de câțiva lideri ai statelor europene, lideri care au în comun regimul iliberal pe care îl doresc implementat la nivel național. Motivația pentru acest iliberalism este diferită de la caz la caz. Vorbim despre naționalism și conservatorism în cazul Poloniei. De dorința de putere și mai ales de perpetuare a acesteia în cazul Ungariei sau, în cazul coaliției ce conduce România, de nevoia unor lideri politici de a se sustrage de efectelor justiției și a o subjuga din motive clar personale.

Revenirea la valorile fondatoare ale Uniunii Europene

Celălalt răspuns la acest val de provocări istorice cu care Europa se confruntă implică găsirea soluțiilor pornind de la valorile și principiile care au construit Europa modernă. Valori ce au permis dezvoltarea economică și socială a Europei în cea mai lungă perioadă de pace din istoria scrisă. Ele implică principiul indisolubil al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, principiu pe baza căruia politicile sociale și economice trebuie construite. Libertatea economică și antreprenorială își are de asemenea originea în acest principiu. Gândirea prin care statul aparține cetățenilor săi, își trage legitimitatea de la aceastia și mai ales răspunde societății prin intermediul unei justiții libere, este pusă în antiteză de iliberalismul în care statul este subjugat intereselor unor puțini sau folosit ca scuză pentru reprimarea unor minorități.

Europa se confruntă cu această ciocnire atât la nivel european cât și în cadrul națiunilor ce o compun. Soluțiile pe care Uniunea trebuie să le găsească au nevoia să își tragă originea din aceste principii care au fost baza pe care s-a construit, și de asemenea, ele trebuie să răspunde nu doar problemelor macro ale Uniunii cât și problemelor specifice ale națiunilor membre. O Uniune Europeană a unor state naționale ce au granițe închise unele între altele ar însemna o Uniune ce neagă însuși principalul scop al său, acela de aduce cetățenii Europei în același loc, de a rupe granițele istorice și culturale și a a permite fiecărui cetățean european dreptul de a-și trăi viață și a-și caută fericirea în modul dorit și oriunde pe continent.

Scurtă istorie a Uniunii Europene

Construcţia Europeană a cunoscut o dezvoltare naturală, un proces de creştere şi maturizare în care rolul şi funcţionalitatea sa au cunoscut o reformă constantă în funcţie de realitatea înconjurătoare în perpetuă schimbare. Succesul Uniunii stă tocmai în acest lucru: în capacitatea acestui organism trans-naţional de a se reforma şi a răspunde intereselor sutelor de milioane de europeni ce trăiesc pe continent. Originile U.E. se trag din Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului formată în 1951 între 6 state, state ce cu 6 ani înainte au încheiat cel mai sângeros şi traumatizant război din istoria europeană. Această structură s-a maturizat rapid dincolo de scopul ei iniţial şi a devenit Comunitatea Economică Europeană în 1958. În următoarele trei decenii viabilitatea şi necesitatea construcţiei europene au fost validate de creşterea continuă a acesteia, atât ca număr de membri cât şi ca adăugarea de responsabilităţi şi abilităţi în domeniile economice, politice şi sociale. În 1993, după încheierea războiul rece şi a confruntării ideologice între democraţii şi state totalitare, în faţa noilor state europene libere de asuprirea comunistă, Uniunea Europeană a decis să răspundă cu deschidere şi maturitate pregătind prin tratatul de la Maastricht drumul de aderare europeană a statelor estice, printre care şi România.

Viitorul României este în interiorul Uniunii Europene

Pentru întregul bloc estic aderarea europeană a fost un factor major de dezvoltare economică şi socială. Fondurile structurale la care statele estice au avut acces reprezintă modul prin care s-a început reducerea cât mai rapidă a decalajelor de dezvoltare. Fapul că naţiunile vest-europene au ales să deschidă Uniunea către naţiunile est-europene a însemnat un moment de maximă importanţă istorică. Astăzi, Uniunea în care şi România este membru cu drepturi depline, se confruntă cu noi provocări. Aceste provocări cer, precum în 1993, un răspuns care să curpindă în el binele comun privit pe termen lung. Cum privesc naţiunile estice viitorul proiectului european? Doresc ele ca aceleaşi principii ale societăţii deschise şi libere ce ne-au permis nouă, esticilor, aderarea şi integrarea europeană să fie baza pe care răspunsul la noile provocări este dat? Dar naţiunile vestice, consideră ele că integrarea de după 1990 a fost o poveste de succes?

Răspunsurile la aceste întrebări şi până la urmă răspunsul pe care Uniunea Europeană şi statele membre îl vor găsi va trebui să asigure contextul prin care proiectul european se va reforma din nou, respectându-şi statusul de organism trans-naţional ce reprezintă cetăţenii mai mult decât structurile istoric-administrative. Direcţia de reformă şi rolul pe care Uniunea îl va lua pe viitor este de asemenea în discuţie, dar aceste reforme se traduc până la urmă în modul de funcţionare şi abilităţile cu care instituţiile europene sunt înzestrate. Care va fi rolul Parlamentului European în noua construcţie? Va fi acesta un organism facţionat în interese naţionale sau va fi format din reprezentanţi ce îşi trag legitimitatea de la cetăţenii Uniunii şi nu unor interese naţionale punctuale. Cum vor colabora naţiunile europene în securitatea comună a viitorului? Experienţa demonstrează din nou şi din nou că succesul oricărei ţări europene este legat direct de succesul ţărilor membre şi partenere. Va fi principiul graniţelor comune respectat şi extins în continuare, astfel încât ţări precum România şi Bulgaria să poată să acceadă în totalitate la spaţiul european? Toate aceste întrebări au un rol fundamental în a înţelege mai bine rolul actual şi nevoile viitoare ce îl vor modela.

USR este un partid ce doreşte să reprezinte interesele cetăţenilor nu doar în parlament şi în comunitatea locală ci şi în cadrul instituţional european. Principiile de meritocraţie şi transparenţă, nevoia unei justiţii libere şi eficiente, nevoile de dezvoltare şi investiţii, de creştere a nivelului de trai şi regândire a sistemului social astfel încât acesta să fie direcţionat spre cetăţean şi nu spre diferite interese ilegitime, toate aceste aspiraţii ale cetăţenilor României au şansă de reuşită doar într-un viitor proiect european. Astfel, această discuţie despre Europa este o discuţie pe care fiecare stat membru trebuie să o poarte faţă de viitoarea istorie pe care doreşte să o construiască.

Ultimii zece ani, cei de apartenenţă europeană, au fost pentru România una din cele mai prospere perioade din istorie. Și asta în pofida incapacităţii liderilor politici de a fructifica cu adevărat apartenenţa României la construcţia Europeană. În faţă acestei provocări şi acestor vizuni diferite ale viitorului, România şi cetăţenii săi trebuie să gândească o viziune asupra viitorului pe termen mediu şi lung. Privind în spate, în istoria României, putem şti cu siguranţă că regimurile naţionaliste şi iliberale sunt mediul perfect pentru subdezvoltare şi abuz. Parcursul prosper şi european al României nu poate fi decis răspunzând la provocările viitorului cu soluţiile eşuate ale trecutului. În faţa acestei provocări liderii politici trebuie să asigure supravieţuiera proiectul comun, iar România trebuie să se pregătească pentru a găzdui la Sibiu naşterea viitoarei Uniuni Europene, de această data, ca membru fondator.

Îi aşteptăm pe toţi cei interesaţi de temele dezbaterii noastre să ia parte la acest eveniment. Participarea este gratuită în limita locurilor disponibile. Vă rugăm să vă înscrieţi completând următorul formular.

Cătălin Drulă, despre autostrăzile din Moldova: A7 – Buzău-Roman-Pașcani și A8 – Târgu Mureș-Iași

Cătălin Drulă, despre autostrăzile din Moldova: A7 – Buzău-Roman-Pașcani și A8 – Târgu Mureș-Iași

Moldova este singura provincie istorică fără vreun kilometru de autostradă construit. Consecințele sunt izolarea economică și pierderea de oportunități (și de vieți pe șosele).

Două sunt proiectele mari care trebuie construite urgent:

  • axa est-vest, Târgu Mureș-Iași și
  • axa nord-sud, București-Buzău-Focșani-Bacău-Pașcani.

Voi explica în continuarea unde sunt blocate și cum guvernul PSD le ține pe loc. Sper ca astfel cetățenii să afle care e stadiul real, nu minciunile de la compania de drumuri. Și să pună presiune acolo unde trebuie.

Situația pe autostrada A7 – Buzău-Focșani-Bacău-Roman-Pașcani

Încep cu viitoarea autostradă A7 care se va desprinde din A3 București-Ploiești în zona localității Dumbrava și va merge apoi către Buzău și mai departe pe ruta Focșani-Adjud-Bacău-Roman-Pașcani unde se întâlnește cu autostrada Târgu Mureș-Iași. Autostrada are finanțare europeană disponibilă în procent de 75% fonduri nerambursabile din Fondul de Coeziune 2014-2020.

M-am luptat în anii 2014-2016 ca acestui proiect aflat pe un coridor european principal să-i fie dată prioritatea cuvenită și să fie făcut ca autostradă, nu ca drum expres. În Programul Operațional Infrastructură Mare este în topul proiectelor finanțabile.

În toamna lui 2016 s-au lansat licitațiile pentru realizarea studiilor de traseu, studiilor geotehnice, obținerea avizelor și acordului de mediu, elaborarea proiectelor tehnice pentru cei 346 km de autostradă – practic toată partea premergătoare construcției, inclusiv autorizația de construire.

Ce s-a întâmplat de atunci? Avem contractele semnate pentru această parte de pregătire? NU. Avem întârzieri peste întârzieri. S-a amînat de 15 ori termenul de depunere a ofertelor anul acesta!

În iulie-august au fost depuse ofertele în sfârșit. Nici astăzi nu este gata evaluarea lor și desemnarea unui câștigător! Avertizam la începutul anului pe ministrul Cuc și directorul de la drumuri Ioniță că e nevoie de resurse adecvate, de specialiști pentru derularea acestor licitații, altfel se va pierde enorm de mult timp până la semnarea unui contract. Am vorbit degeaba.

Situația pe autostrada A8 -Târgu Mureș-Iași

Trecem la celălalt mare proiect și cel mai așteptat de Moldova: autostrada Târgu Mureș-Iași.

Autostrada e împărțită în 3 mari sectoare cu lungime de aproximativ 100km fiecare:

  • Târgu Mureș-Ditrău: sectorul transilvănean
  • Ditrău-Târgu Neamț: trecerea Carpaților, de departe cel mai complex și scump proiect de infrastructură de transport al României
  • Târgu Neamț-Iași-Ungheni (pod peste Prut): sectorul moldovean

Pentru fiecare există niște studii de fezabilitate fără un nivel de detaliu suficient pentru a permite lansarea unor licitații de construcție (sau proiectare+construcție). E aceeași situație ca la Sibiu-Pitești. Așa se făceau studiile în anii 2000, fără foraje geotehnice conform standardelor și investigații detaliate de teren, fără o proiectare la nivel de detaliu necesar pentru a putea estima realist costul, durata de execuție și fezabilitatea traseului. Pe așa ceva nu se poate merge la o licitație de construcție decât pentru a amăgi opinia publică că “am lansat ceva”.

În anul 2015 a fost semnat un contract pentru actualizarea la nivelul de detaliu necesar a sectorului Târgu Mureș-Ditrău (primii 100km ai autostrăzii). Din păcate, nici în prezent acest contract (cu finanțare nerambursabilă europeană disponibilă) nu a demarat.

Deci atenție! Avem contract semnat! Dar din motive birocratice și din lipsă de asumare a răspunderii (faimosul “vine Curtea de Conturi, mai bine nu semnăm nimic”), Compania de drumuri CNAIR ține contractul suspendat.

În 12 aprilie 2017 am făcut o interpelare parlamentară pe această temă către ministrul Transporturilor.

Răspunsul primit (abia în iulie) de la ministrul Cuc spunea că în luna iunie (deci cu o lună în urmă, sic!) va fi desuspendat contractul. Rezultatul? Azi, în luna noiembrie, e tot suspendat!

Aici trebuie, dragi moldoveni, să puneți întrebarea: de ce ministerul și Compania țin de ani de zile un contract suspendat cînd Moldova are nevoie de autostradă? De ce mint că-l vor desuspenda și nu fac nimic?

Cât privește celelalte două sectoare, cel montan (Ditrău-Târgu Neamț) și cel din Moldova (Târgu Neamț-Iași-Ungheni): este urgentă contractarea studiilor geotehnice conforme Eurocod și a proiectării la nivelul de calitate și detaliu necesar pentru o autostradă montană. Nicio zi nu mai trebuie pierdută și nu mai trebuie vândute oamenilor gogoși că “dăm drumul la construcție”. Un calendar și un parcurs realist sunt infinit de preferat politicianismelor ieftine.

Fac un apel la noul ministru să rezolve situația acolo unde domnul Cuc s-a dovedit complet incapabil! Autostrăzile Moldovei trebuie deblocate. Nu putem permite unor incompetenți și politruci să ne mai țină în loc!

Cătălin Drulă: PSD îngroapă autostrada A1 – Sibiu-Pitești

Cătălin Drulă: PSD îngroapă autostrada A1 – Sibiu-Pitești

PSD se pregătește să pună cruce autostrăzii Sibiu-Pitești sub aparența “lansării proiectului”. Este vorba de același tip de alba-neagra, precum cel privind privind legile justiției sau cel al revoluției fiscale.

Raportul JASPERS pentru Sibiu-Pitești

Nu o spun (doar) eu, ci o spune un raport minuțios făcut de consultanții Comisiei Europene de la JASPERS. Raportul detaliază punct cu punct lipsurile majore ale documentației elaborate în 2008 pentru Sibiu-Pitești. Concluzia: nu se poate lansa o licitație pe baza acelei documentații. Este nevoie de studii geotehnice și de o proiectare a traseului și a structurilor mult mai serioasă.

Culmea, în prezent și legea românească spune același lucru ca lecție învățată după autostrăzile surpate. Normativul geotehnic NP074-2014 (aprobat prin ordin de ministru al Dezvoltării) cere ca la nivel de studiu de fezabilitate investigațiile geotehnice să respecte standardele Eurocod 7. Adică acele investigații detaliate și proiectarea aferentă pe care le solicită și consultantul european.

De altfel, Compania de drumuri a și încheiat un contract în 2015 cu acest obiect: actualizarea studiului autostrăzii Sibiu-Pitești la nivelul de detaliu necesar.

Ce au făcut până acum politicienii pentru Sibiu-Pitești

Că a făcut asta după ani de zile în care domnii Șova și Ponta țineau pe bară autostrada Sibiu-Pitești pentru că aveau un pariu cu autostrada pe Valea Prahovei e altă poveste. Precum și că au făcut praf caietul de sarcini pregătit de consultantul european reducând termenele și costurile într-un mod nerealist și că au nesocotit recomandarea de-a angaja un verificator tehnic care să urmărească ce face firma angajată

Ce s-a întâmplat cu acel contract din 2015? Firma neserioasă selectată nu l-a dus la bun sfârșit – a realizat acea actualizare doar pe secțiunile din capete, Sibiu-Boița și Curtea de Argeș-Pitești. Pe partea grea a proiectului nu a făcut nimic: în defileul Văii Oltului, la traversarea Subcarpaților spre Valea Topologului și mai departe până în Valea Argeșului – zone extrem de dificile pentru construcție, predispuse alunecărilor de teren.

Deci nu avem nimic făcut pe loturile grele: 2, 3 și 4. Între timp, dl. Ioniță, șeful CNAIR, zice că nici nu-i mai trebuie studiile detaliate, “avem tot ce ne trebuie”. Nimic mai departe de adevăr. Este același stil de propagandă PSD care ne lovește și cînd vine vorba de justiție și de economie. Nu contează realitatea, datele obiective, nu contează ce se întâmplă peste 2-3-5 ani, important e să dăm un tun de imagine acum.

Ce este de făcut pentru a demara construcția pe Sibiu-Pitești

Consecințele dacă se merge înainte cu planul de a face licitația cu studiul din 2008 la bază? Niciun metru de autostradă realizat, contracte reziliate peste 2-3 ani, surpări și alunecări, adică rețeta văzută deja pe: Orăștie-Sibiu lot 3, Lugoj-Deva lot 2, Suplacu de Barcău-Borș și lista poate continua.

În plus, despăgubiri de plată pentru statul român și pierderi enorme pentru economie prin nerealizarea autostrăzii. Pierderi care vor fi direct imputabile, sper că și legal, nu numai moral, celor care se pregătesc să facă azi un act de inconștiență, de dragul imaginii.

Veți auzi probabil în spațiul public în perioada următoare, o relativizare a raportului JASPERS, un discurs despre cum “avem tot ce ne trebuie de zeci de ani, nu mai avem nevoie de studii”. O narațiune despre cum oamenii rău-intenționați vor să “blocheze” în timp ce alții vor să “facă”. Nu vă lăsați înșelați, e vorba de aceeași propagandă pe care o vedem în toate domeniile. O propagandă nerușinată care nu ține cont nici de specialiști, nici de rapoarte și în niciun caz de consecințele acțiunilor de acum.

Fac un apel către noul ministru al Transporturilor să oprească această goană după imagine și să asculte vocea experților. Să citească raportul JASPERS și să urmeze recomandările sale. Fără studii geotehnice serioase, fără o proiectare de calitate, proiectul autostrăzii Sibiu-Pitești nu va rămâne decât un subiect de politicianisme ieftine și de lamentare națională.

Sursa foto: Michael Mroczek/ Unsplash

Cătălin Drulă – Ce s-a întâmplat la ANCOM în 2017

Cătălin Drulă – Ce s-a întâmplat la ANCOM în 2017

Am avut ieri o nouă audiere a dlui. Diță, președintele numit de PSD (adică de domnii Dragnea și Grindeanu) la conducerea ANCOM. Toți parlamentarii din comisiile reunite (IT de la Cameră și Economică de la Senat) s-au luat cu mâinile de cap și au căzut de acord că dl. Diță trebuie să plece de acolo. Singura problemă: dl. Diță nu vrea să plece.

Iată ce se întâmplă când dai atacul asupra unei instituții, cu ordonanțe de urgență date special pentru numiri de la partid, când schimbi profesioniștii cu băieții deștepți!

Îi cer domnului Dragnea să rezolve problema pe care a creat-o.

Să ne reamintim istoria managementului ANCOM-ului de anul acesta:

1) În primăvară, postul de președinte al ANCOM devine vacant ca urmare a expirării mandatului fostului președinte care pleacă pe o funcție de vârf la cel mai înalt for mondial de telecomunicații, ITU.

2) Începe asaltul PSD asupra unei instituții perfect funcționale, o instituție lăudată în rapoarte, una dintre puținele insule de profesionalism din administrația românească.

3) Dl. Grindeanu dă peste noapte o Ordonanță de Urgență
(33/2017) prin care schimbă fără justificare procedura de numire a conducerii ANCOM. Din 2009 procedura era: premierul propune, președintele României numește. Este scos din schemă Președintele României și introdus Parlamentul (adică PSD centrează, PSD dă cu capul).

4) Este trimisă în Parlament de dl. Grindeanu propunerea de numire a dlui. Diță. Mi-a făcut o impresie proastă la audiere, am votat împotrivă, dar majoritatea dlui. Dragnea îl votează pe acest domn.

5) Începe destructurarea instituției. Direcții și organigrame schimbate, directorii celor 3 mari departamente ale ANCOM (monitorizare, reglementare si administrare spectru) – experți recunoscuți – sunt concediați sumar, zeci de oameni sunt aduși prin detașări de la SRL-uri unde fuseseră angajați cu câteva zile înainte.

6) În fața acestei situații am cerut în repetate rânduri domnului Dragnea să-și asume situația creată. L-am convocat pe dl. Diță la audieri în comisie pentru a da explicații și am cerut public PSD-ALDE să-și asume situația dezastruoasă pe care au creat-o la ANCOM.

7) În toamnă, PSD începe să-și dea seama de dezastrul creat și pentru că vin semnale din toate părțile, propune pe funcțiile de vicepreședinți chiar pe 2 din directorii (experții de care vorbeam) dați afară de dl. Diță.

8) I-am cerut săptămâna trecută dlui. Dragnea să rezolve ce-a făcut la ANCOM. Dl. Dragnea, sub presiune, dă semnale că vrea să scape de dl. Diță și să-l numească pe dl. Grindeanu în loc! Să ne amintim că dl. Grindeanu este cel care a propus numirea dlui. Diță. Da, absurdul e la cote maxime, dar ăsta este PSD la guvernare.

Epilog

Nu există în lege o prevedere expresă pentru revocarea conducerii ANCOM după numire, deci dl. Diță se pare că nu poate fi dat afară și nici să plece nu vrea. PSD încearcă acum să introducă la Senat în legea de aprobare a OUG 33/2017 (cea dată de Grindeanu) o prevedere pentru revocare. Între timp ANCOM este în continuare în stăpânirea unei găști instalate cu complicitatea domnilor Grindeanu și Dragnea acolo.

Cătălin Drulă – Ce este și cum funcționează sistemul de alertare a populației

Cătălin Drulă – Ce este și cum funcționează sistemul de alertare a populației

Ce este sistemul de alertare a populației

Cel mai eficient sistem de alertare a populației asupra unor fenomene meteo extreme care se dezvoltă rapid este cel prin SMS-Cell Broadcast. Este vorba de trimiterea unui SMS către toți abonații aflați într-o anumită zonă geografică – suportul tehnic este prevăzut în protocoalele GSM, mesajele au prioritate înainte oricăror alt tip de comunicații și alertarea se face instantaneu și fără a fi nevoie să fie instalate alte aplicații pe telefonul mobil.

SUA au implementat acest sistem din anul 2012, Canada îl va avea operațional de anul viitor.

Din punct de vedere tehnologic, lucrurile nu sunt foarte complicate. E vorba doar de interfațarea între INMH/ANM și DSU (Departamentul pentru Situații de Urgență) și operatorii de telefonie mobilă.

Cum poate fi implementat sistemul de alertare a populației

Voi propune Comisiei pentru Tehnologia Informației la ședința de săptămâna viitoare, să organizăm o dezbatere împreună cu instituțiile abilitate pentru a vedea care sunt pașii necesarii și responsabilitățile pentru ca acest sistem să fie implementat cât mai curând.

De asemenea, cred că e necesară o lege care să stabilească obligațiile părților (INMH, DSU, operatori de telefonie mobilă) și să constituie baza acestui sistem de alertare (similar, în SUA a fost elaborat the Warning, Alert, and Response Network (WARN) Act în 2006).

Sistemul de alertare nu ar fi numai pentru furtuni, ci și pentru alte situații excepționale: dezastre naturale, incendii, inundații, accidente deosebite (revărsări de substanțe chimice), accidente majore care blochează căi de comunicații. Pus mai repede în funcțiune, poate ar fi salvat vieți în cazul furtunii ce s-a abatut astăzi asupra Timișoarei.

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Ministrul Apărării Naționale, Adrian Țuțuianu, și-a exprimat recent speranța că România ar putea achiziționa în perspectivă, pe lângă avioanele F 16, și avioane de luptă F 35.

Cât de plauzibilă este această declarație și cât din spusele ministrului Apărării reprezintă doar o manevră de PR hazardată?
Ce își poate și ce nu își poate permite România să cumpere în acest moment în materie de tehnică militară?
Ce rol ar putea juca țara noastră în complicata ecuație geopolitică regională și care sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească reprezentanții României în relația cu partenerii noștri strategici?

Senatorul Nicu Fălcoi răspunde acestor întrebări și propune soluții pentru investirea eficientă a banilor destinați înzestrării armatei.

Recentele referiri ale ministrului Apărării Naționale la speranțele de a achiziționa, în următorii ani, avioane de luptă F 35 denotă necunoașterea crasă de către acesta a realităților domeniului în fruntea căruia se află.

Dacă evaluăm lucrurile dintr-o perspectivă profesionistă și ne raportăm la resursele pe care ni le pune la dispoziție bugetul Apărării, rezultă că spusele domnului ministru Țuțuianu reprezintă nimic altceva decât niște declarații fantasmagorice, rod al unei manevre hazardate de PR, care nu are nimic în comun cu realitatea.

În calitate de fost pilot, evident că îmi doresc pentru colegii mei mai tineri să utilizeze tehnologie de ultimă generație și să aibă în dotare cele mai bune avioane de luptă din lume. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să ne lansăm în declarații populiste, care ne-ar putea afecta credibilitatea.

Planurile pentru înzestarea armatei române

România a anunțat recent că va achiziționa tehnică militară în valoare de aprox. 9,3 miliarde euro. Nu trebuie să uităm că acest buget a fost alocat pentru a fi cheltuit în următorii 10 ani.

Dacă analizăm deciziile partenerilor noștri strategici și programele de înzestrare pe care aceștia le derulează, vom constata, spre exemplu, că Statele Unite ale Americii, principalul nostru partener, au anunțat că vor achiziționa un număr de aprox. 2 500 de avioane de luptă F 35 (achiziție al cărei preț total a fost estimat la 1000 miliarde de dolari, adică aproximativ 400 milioane de dolari pentru un singur aparat; din acest total, aprox. 382 miliarde reprezintă costul aparatelor de zbor, în vreme ce restul reprezintă cheltuielile alocate operării și întreținerii în perioada de funcționare).

Probabil prețul/aparat va mai scădea în următoarea perioadă, dar nu este realist să ne așteptăm la scăderi dramatice. În plus, pentru a înțelege corect ce presupune achiziționarea unui astfel de tip de tehnică de luptă este important de reținut că prețul de achiziție se referă nu numai la costul propriu-zis al unui aparat de zbor, ci include și toate cheltuielile conexe: pregătirea personalului, asigurarea variantelor de înarmare, asigurarea mentenanței etc.

România nu și-a putut permite să cumpere avioane Gripen și Eurofighter noi (care nu se ridică la performanțele unui F 35), pentru că ele erau mult prea scumpe pentru bugetul de care dispunem. S-a luat, în acest context, decizia achiziționării unei prime escadrile de avioane F 16.

Dacă vom merge mai departe pe ideea înzestrării aviației noastre cu avioane de luptă F 16, atunci cele 36 de avioane anunțate de domnul ministru Țuțuianu nu acoperă, după aprecierea mea, nici pe departe nevoile de apărare ale spațiului aerian al României. Nu trebuie să uităm că România a modernizat 110 avioane MIG 21, acesta fiind numărul de avioane care ne este necesar pentru acoperirea spațiului aerian al țării.

România – unic partener stabil al NATO în zona Mării Negre

O dată evaluate nevoile noastre de înzestrare, pentru a avea o reprezentare corectă și completă a misiunii pe care negociatorii noștri o au este necesară înțelegerea de ansamblu a ecuației geopolitice regionale și a rolului de unic partener stabil al Alianței Nord-Atlantice în zona Mării Negre pe care România îl are în acest moment.

Evoluțiile din Turcia au făcut din această țară un partener tot mai imprevizibil, al cărui deficit de credibilitate s-a accentuat treptat.

În aceste condiții, dacă vom ști să valorificăm cu seriozitate, maturitate și viziune situația actuală, România ar putea deveni un actor regional foarte important, aflat pentru prima dată în ultimii aproape 50 de ani în situația de a putea negocia, mai ales cu partenerul american.

În ce mă privește, cred cu tărie că parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ale Americii trebuie menținut și chiar întărit.

Un rol însemnat în consolidarea acestui parteneriat le revine profesioniștilor în politică externă și de apărare, care au datoria să asigure un raport echilibrat în ce privește sprijinul reciproc pe care cele două state și-l oferă în cadrul acestui parteneriat strategic.

Dacă m-aș fi aflat în situația de a negocia condițiile în care vom investi cele circa 6,1 miliarde euro în rachete de tehnologie americană, aș fi încercat să fac astfel încât România să beneficieze cât mai mult de pe urma acestei investiții, spre exemplu să primească gratis (de ce nu) și 5 escadrile de avioane F 16 (60 de avioane). Evident că acestea nu ar fi putut să fie aparate de zbor noi, dar partenerii americani ne-ar fi putut oferi și sprijinul și know-how-ul necesare modernizării tehnologice, utilizând pentru aducerea lor la cele mai recente standarde facilitățile industriei românești.

De ce nu ar putea deveni Turbomecanica unul dintre producătorii de motoare F 16 de ultimă generație?

Dar pentru ca aceste deziderate să poată deveni realitate ar trebui ca decidenții români să aibă competențele, capacitatea și voința de a le negocia cu partenerii noștri strategici.

În urma aprobării în CSAT a Planului de înzestrare pentru intervalul 2017-2026, România poate demara în forță procesul de modernizare a Armatei. Ne aflăm în fața unei foarte bune șanse de a ne revigora și industria de apărare. Pentru aceasta avem nevoie de înțelegerea faptului că toți acești bani pe care îi cheltuim acum pe achiziții s-ar putea întoarce și chiar multiplica în economia românească.

Acestea sunt realitățile complexe pe care m-aș aștepta să le înțeleagă domnul ministru al Apărării Adrian Țuțuianu înaintea vizitei plănuite să aibă loc în mai puțin de o lună în SUA.
Mi-e teamă însă că așteptăm în zadar să dovedească profesionalismul și viziunea necesare pentru a aborda discuțiile și negocierile ce vor urma în așa fel încât ele să aducă beneficii cât mai mari României.

România – jucător sau pion?

România – jucător sau pion?

Evoluțiile recente din regiunea noastră ar îndreptăți România să aspire la o creștere progresivă a importanței sale, cu șansa de a deveni dintr-un pion pe tabla de șah un actor cu rol destul de însemnat.

Rolul și importanța pe care le-am putea dobândi în regiune depind însă în mod decisiv de viziunea și profesionalismul responsabililor cu conturarea politicii externe a României și a poziționării strategice a țării noastre.

Nu de puține ori în decursul istoriei soarta unor națiuni a fost decisă pentru decenii întregi de mixul complex dat de interesele economice, politice și militare.

Am mai spus-o aici și o repet: convingerea mea este că România se află acum în fața unei oportunități istorice pe care nu a mai avut-o de la invadarea Cehoslovaciei încoace.

Pentru a putea valorifica această oportunitate e de-ajuns să privim cu atenție împrejurul nostru, să înțelegem foarte bine complicatul context geopolitic și să analizăm tactic, cu viziune strategică, deciziile celorlalți actori importanți din regiune.

Din rezolvarea acestei ecuații s-ar putea desprinde abordările ce ne-ar putea duce la potențarea șansei noastre. Deloc întâmplătoare, spre exemplu, în întreg acest context, este poziționarea Poloniei, inclusiv pe fondul adoptării recente de către SUA a sancțiunilor economice la adresa Rusiei și a companiilor implicate în proiectul Nord Stream 2. Coroborată cu împotrivirea fermă a polonezului Donald Tusk, președintele Consiliului European, poziția Poloniei, care se opune creșterii în acest fel a dependenței energetice a Europei Centrale de Rusia, reprezintă un semnal puternic, dar și o modalitate de maximizare a importanței, inclusiv în perspectiva negocierilor pentru constituirea viitorului nucleu dur al Uniunii Europene.

În ce ne privește, întrebarea rămâne: vom ști sau nu să ne valorificăm propria șansă?
Într-o Europă dinamică și într-o lume aflată în schimbare, va ști România să devină un jucător regional important?