Timișoara 2021 – între aspirații și realități, intenții și posibilități

Timișoara 2021 – între aspirații și realități, intenții și posibilități

Au trecut aproape 2 ani de la câștigarea, în 16 septembrie 2016, a titlului de Capitală Europeană a Culturii și încă nu reușim să demarăm pregătirile esențiale anului 2021.

Starea actuală a proiectului Timișoara 2021

  1. Prima recomandare, fundamentală pentru proiect, a juriului internațional de selecție și monitorizare (octombrie 2016) nu a fost îndeplinită. Juriul recomanda ca membrii Consiliului Director al Asociației TM2021 să fie numiți, astfel încât Consiliul să devină complet funcțional. Referința juriului este cu trimitere explicită la angajamentele asumate în dosarul de candidatură.Chiar dacă în anul 2017 asociația a încasat 3 mil. lei (640 mii euro) și a cheltuit 2.8 mil. lei (620 mii euro), reclamă că nu este suficient buget pentru această primă recomandare crucială, proiectul de alegere a noului Consiliu Director. Din păcate, nu există nici voință şi nici leadership, ordinea de priorităţi a actualei conduceri fiind străină proiectului. În echipa executivă, de peste 15 specialiști, există şi expertiza necesară reorganizării asociației conform dosarului de candidatură, dar nu există voinţa şi interesul de a face această reorganizare necesară funcţionării Asociaţiei.
  2. Nu doar că nu s-a avansat cu prima recomandare a juriului, Asociația a regresat în privința organizării și conducerii organizației, astfel că:
    – pentru prima dată de la înființare nu a fost convocată Adunarea Generală anuală a membrilor, ce trebuia organizată până cel târziu în 7 aprilie 2018, conform statutului în vigoare al asociației;
    – se amână aderarea la asociație a peste 70 de persoane, fără a li se comunica vreun calendar, regulament sau pași de urmat;
    – nu se comunică public, nici la aproape 2 ani de la câștigarea titlului, calendarul de reorganizare al asociației, în condițiile în care reorganizarea a fost asumată prin dosarul de candidatură;
    – nu se comunică public actualii membri ai Consiliului Director, în condițiile în care în diverse contexte, chiar publice, au fost anunțate nu mai puțin de 7 demisii din acest for, din totalul  de 11 membri.
  3. În 11 – 12 iunie 2018, în urma unei vizite la Timișoara, activitatea ATCCE a fost reevaluată de către delegația comitetului internațional de monitorizare, însoțită de reprezentantul Comisiei Europene. Conform declarațiilor lui Jiri Szuchanek, președintele delegației, în 30 de zile de la data vizitei comitetul internațional de monitorizare a elaborat o scrisoare de recomandări transmisă Asociației, primarului, viceprimarului și Ministerului Culturii.Niciunul dintre responsabilii care au primit scrisoarea cu ultimele recomandări de implementare aferente proiectului Timișoara 2021 nu au publicat documentul. Elefsina 2021, orașul ”partener de titlu” din Grecia, nu doar că l-a publicat, dar l-a și diseminat printr-un anunț pe pagina oficială de Facebook a proiectului.

Cine sunt responsabilii?

Asociaţia nu este o organizație privată, cu interese și fonduri private. ATCCE este o organizație care s-a angajat să implementeze proiectul Timișoara 2021 pentru timișoreni și regiunea Banat. În anul 2017, Asociația a funcționat pe banii timișorenilor și a cetățenilor din județul Timiș în proporție de 80% (2.150.000 lei de la PMT, 200.000 lei de la CJT).

Asociația nu dispune discreționar de acest proiect şi de banii pe care cetățenii orașului îi oferă pentru 2021. Modul în care actuala conducere administrează acest proiect istoric pentru România ne amintește prea mult de modul în care actuala majoritate administrează Centenarul României: bani dați fără nici o noimă, o lipsă totală de transparență şi viziune. Primăria Municipiului Timișoara şi Consiliul Județean Timiș, ca instituții responsabile atât pentru banul public cât și pentru modul de conducere al asociației, din poziția lor de membri în Consiliul Director al acesteia, au datoria să intervină şi să corecteze starea actuală a lucrurilor în proiectul Timișoara 2021.

Ce trebuie făcut

Înainte de orice alte acțiuni și proiecte consumatoare de bani publici, este absolut necesară reorganizarea cu celeritate a ATCCE. Pașii imperativ necesari a fi finalizați până cel târziu în decembrie 2018 sunt:

  1. accederea în asociație a noilor membri, prin convocarea unei Adunări Generale extraordinare;
  2. publicarea calendarului de reorganizare a asociației;
  3. publicarea criteriilor și procedurii de alegere a noilor membri ai Consiliului Director, conform dosarului de candidatură;
  4. convocarea Adunării Generale anuale ordinare a membrilor, cu participarea cu drept de vot inclusiv a noilor membri;
  5. alegerea de către Adunarea Generală a membrilor noului Consiliu Director.

Asociația are datoria morală de a publica ultima scrisoare de recomandare a comitetului de monitorizare, precum și calendarul de reorganizare. Urmărim cu atenție progresul acestui demers ce trebuie să se desfășoare pe baze care să garanteze respect pentru comunitate, integritate în decizii, transparență și deschidere spre implicare. Aceste lucruri nu sunt facultative, ci obligatorii, iar dacă actuala conducere nu are capacitatea de a le implementa, Timişoara are resursele de competențe pentru a găsi persoanele potrivite.

Atragem atenția Primăriei Municipiului Timișoara și Consiliului Județean Timiș că finanțează cu bani publici o structură aflată în criză de credibilitate, legitimitate și reprezentativitate și le cerem ca, în calitate de co-responsabili, să solicite reorganizarea Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, în numele și pentru cetățenii Timișoarei, adevărații plătitori și beneficiari ai proiectului Timișoara 2021. Acest proiect este mai important decât interesele politice de moment ale conducătorilor celor două instituții, iar dacă actuala conducere a orașului Timişoara şi a județului Timiș se va dovedi incapabilă să pună interesul cetățenilor pe primul loc, USR va face asta după 2020.

În numele echipei USR Timișoara,

Mihaela Rusu, Membru Birou Local USR Timişoara

Ruben Laţcău, Vicepreşedinte USR Timişoara

Sursa foto: Timișoara 2021

De ce bugetul Timișoarei o duce tot mai prost de la an la an?

De ce bugetul Timișoarei o duce tot mai prost de la an la an?

Domnul Robu ne tot vorbește de ceva timp despre situația financiară precară a Primăriei pe care o conduce.

Acum câteva săptămâni ne spunea că Primăria nu are bani să plătească constructorul la Spitalul “Louis Țurcanu”, că STPT se află în situația de a nu putea plăti salariile angajaților, că PMT nu încasează suficient de la bugetul de stat din cotele defalcate de TVA. Mai recent, ne spunea că salariații de la STPT mai au de încasat un salariu și jumătate, că SDM și Horticultura nu mai emit facturi, pentru ca acestea să nu acumuleze penalități. Cu câteva zile în urmă, același primar și-a convocat angajații și le-a interzis acestora să mai angajeze cheltuieli fără aprobarea sa personală. A extins această situație la școli, la spitale și la toate unitățile subordonate. Ceea ce a omis să ne spună domnul Robu, public, este de ce s-a ajuns în această situație.

Structura bugetului Primăriei Municipiului Timișoara pentru anul 2018 – buget aprobat cu HCL nr. 76/23.02.2018 – conține cheltuieli cu funcționarea Primăriei Municipiului Timișoara și a unităților subordonate în procent de 69,07% și cheltuieli de dezvoltare (investiții) în procent de 30,93%. Analizând evoluția bugetului Primăriei Municipiului Timișoara din anul 2014 până în prezent, se observă o scădere, de la an la an, a veniturilor totale la bugetul local. Venituri care anul acesta sunt cu 20,69% mai mici față de veniturile totale bugetare din 2014! În aceeași perioadă, cheltuielile de funcționare ale Primăriei Municipiului Timișoara și a unităților subordonate au crescut substanțial, iar în acest an s-au bugetat cheltuieli operaționale mai mari cu 31,75% față de cheltuielile operaționale bugetate în anul 2014. În aceste condiții, evident că bugetul pentru investiții a scăzut considerabil în fiecare an, iar pentru anul 2018 s-a aprobat un buget pentru investiții de doar 30.85% din totalul cheltuielilor bugetate, semnificativ mai mic față de anul 2014, când pentru bugetul de investiții s-au prevăzut 51.90% din totalul de cheltuieli bugetate.

Câteva întrebări pentru domnul Robu

Concluzia evidentă care se desprinde din scurta trecere în revistă de mai sus este că în ultimii ani Timișoara a produs mai puțin, a cheltuit mai mult și, implicit, are tot mai puțini bani pentru investiții. Urmând acest trend, este doar o chestiune de timp până când se ajunge la o situație financiară extrem de dificil de gestionat. Astfel, o întrebare legitimă este ce a făcut administrația locală pentru a redresa această situație?

Observăm, de asemenea, din analiza execuțiilor bugetare, că pentru anul 2017 creșterea cheltuielilor cu salariile în bugetul Primăriei Municipiului Timișoara este cu 22% mai mare față de anul anterior, 2016. O altă întrebare legitimă la care ne gândim în această situație este, așadar, care va fi procentul de creștere a cheltuielilor cu salariile în execuția bugetară a anului 2018, față de anul 2017?

Dacă analizăm în mod particular la nivelul anului 2018 evoluția veniturilor salariale ale PMT și ale unităților subordonate, vom observa că venitul mediu brut/salariat se situează între 4430 lei/lună și 6050 lei/lună, ceea ce cu siguranță ridică un semn de întrebare, mai ales având în vedere nivelul mediu de salarizare din piața muncii.

De asemenea, execuția bugetară pe primele 4 patru luni ale anului, inclusiv aprilie 2018, ne arată venituri de 406,77 milioane lei și cheltuieli de 391,80 milioane lei. Deci în primele 4 luni ale anului, veniturile Primăriei Municipiului Timișoara au fost mai mari decât cheltuielile, cu 14,97 milioane lei. Și tot cam de pe atunci domnul Robu începuse să transmită public mesajul că Primăria Municipiului Timișoara se află în dificultăți financiare. Dacă analizăm execuția bugetară a Primăriei Municipiului Timișoara pe primul semestru, observăm că veniturile Primăriei Municipiului Timișoara sunt de 580,18 milioane lei, iar cheltuielile de 562,85 milioane lei. Există deci un excedent de 17,27 milioane lei, mai mare decât cel de la finalul lunii aprilie.

În condițiile în care execuția bugetară este pe excedent, domnule Robu, îngăduiți-ne să vă întrebăm cum de Primăria Municipiului Timișoara are aceste dificultăți financiare? Ce anume din finanțele Primăriei Municipiului Timișoara nu merge bine? Care sunt plățile pe care Primăria Municipiului Timișoara nu le poate onora în condițiile unui excedent bugetar? Sau, domnule Robu, execuția bugetară comasată a Primăriei Municipiului Timișoara la primul semestru nu reflectă realitatea financiară a Primăriei Municipiului Timișoara?

Sunt întrebări cărora, domnule primar, vă invităm, cu respect, să le răspundeți cetățenilor Timișoarei. Care este realitatea? Cea comunicată de dumneavoastră sau cea relevată de execuțiile bugetare ale Primăriei Municipiului Timișoara?

Alături de cetățenii urbei, și noi, echipa USR Timișoara, așteptăm cu interes să cunoaștem realitatea financiară a Primăriei orașului nostru.

Sursa foto: Fabian Blank/ Unsplash
Ceau cultură independentă în Capitala Culturală Europeană 2021

Ceau cultură independentă în Capitala Culturală Europeană 2021

Timișoara se confruntă cu grave deficienţe financiare. Rând pe rând, aceste probleme financiare s-au extins de la activităţile curente ale oraşului – de pildă, furnizarea de apă caldă sau transportul în comun, la proiectele majore de investiții  – ultimul exemplu, Spitalul de Copii. Acum e rândul sectorului cultural să strângă cureaua sub conducerea haotică şi lipsită de perspectivă a adminitraţiei Robu. Oraşul nostru va fi capitală europeană a culturii, şansă care va oferi vizibilitate internaţională Timişoarei, dar acest lucru nu se poate realiza fără actorii culturali locali.

În proiectul cu care Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 se specifică negru pe alb „finanțarea transparentă a sectorului cultural independent”. De asemenea, Strategia Culturală a Municipiului 2014-2024 prevede următoarele: cultura publică este creată nu doar de instituţii publice, ci şi de organizaţii neguvernamentale, actori privaţi şi creatori independenţi. Democratizarea culturii presupune legitimare şi acordarea de şanse egale la accesarea fondurilor publice, în funcţie de merit, indiferent de forma de organizare juridică, recunoscând potenţialul creativ al fiecărui actor interesat”. În aceeași Stategie se valorizează „construirea de punţi de comunicare şi colaborare între administraţia publică, sectorul cultural şi creativ şi alţi factori interesaţi”.

În realitate, operatorii culturali independenți au mari probleme de finanțare al treilea an la rând. În 2016, apelul pentru proiecte s-a făcut în februarie, iar evaluarea si selecția au avut loc în martie. Fondurile au fost puține și împărțite fără vreun criteriu valoric și fără a ține cont de importanța proiectelor pentru oraș. În 2017, aprobarea Agendei manifestărilor culturale a Casei de Cultură a Municipiului Timișoara a avut loc în ședința din 24 aprilie. Evaluarea și selecția proiectelor în vederea obținerii finanțării nerambursabile s-au facut în perioada 26 mai – 2 iunie 2017. Astfel, au fost lăsate în aer manifestările culturale independente ce au avut loc din ianuarie până în mai, contrar politicilor de finanțare agreate de actanții culturali independenți și Primărie în aprilie 2016. În plus, se introducea pe agendă finanțarea cu 180.000 de lei a Festivalului de Film Central European, în condițiile în care în Timișoara există mai multe festivaluri de film deja de tradiție, care an de an se chinuie să obțină finanțări: Simultan, TimiShort, Ceau, Cinema!, DocumFest, Open Documentary Session.

În 2018, apelul pentru proiecte a fost lansat în 5 aprilie, termenul de depunere fiind stabilit între 5 – 24 aprilie. În conformitate cu Regulamentul privind regimul finanţărilor nerambursabile alocate de la bugetul local pentru activităţi nonprofit culturale şi de tineret de interes local, aplicanții au avut permisiunea de a angaja activități în perioada mai – noiembrie 2018. Legea 350/2005 prevede că evaluarea și jurizarea acestor proiecte să fie facută în 30 de zile calendaristice de la încheierea depunerii de dosare, astfel încât în data de 24 mai 2018 ar fi trebuit să fie publicate rezultatele. Abia în 12 iulie Primăria a publicat lista proiectelor care vor împărți finanțarea de 2,5 milioane lei (sumă la ceva mai mult de o treime față de cea din 2014!).

La această stare de fapt adăugăm și bâlbele recente ale Primăriei legate de programarea simultană a festivalului de film Ceau, Cinema! – festival organizat și crescut cu trudă de actanți culturali independenți locali – și a Caravanei Metropolis. Încă o gafă ce demonstrează lipsa unei strategii culturale coerente la nivel de oraș.

În consecinţă, cerem Primăriei asumarea cu celeritate a acțiunilor prevăzute în Strategia Culturală a orașului:

  1. Încurajarea dezvoltării de proiecte culturale emblematice ale Timişoarei
  2. Constituirea unei liste de proiecte culturale prioritare pentru Timişoara
  3. Finanțarea mai consistentă a sectorului cultural independent- în prezent doar 12-15% din fondurile publice acordate artelor ajung la initiative independente- cu atenție la nevoi, tendințe și oportunități.
  4. Îmbunătăţirea transparenţei decizionale şi a bunei guvernări a Primăriei Timişoara în sectorul cultural
  5. Creşterea calităţii şi a eficienţei în comunicare între aparatul executiv al Primăriei Timişoara şi operatorii culturali
  6. Demararea investițiior în infrastructura culturală prevăzute în proiectul CCE 2021

Dezvoltarea oraşului suferă din cauza lipsei banilor și deciziilor greșite. Un oraș este definit de mai mult decât suma bordurilor schimbate într-un an. Dacă Timișoara vrea să fie cu adevărat pol de dezvoltare regional în sud-estul Europei, trebuie să se elibereze de modul lipsit de profesionalism în care îşi administrează agenda culturală şi banii destinaţi acesteia. Administrația Robu trebuie să privească dincolo de interesele minuscule de moment şi să vină cu o viziune modernă pentru oraș. Și dacă nu o va face, viitoarea administraţie USR va aduce suflul de care Timișoara are nevoie.

Sursa foto: “My Life Through A Lens”/ Unsplash

Proiectul Timișoara 2021 trebuie să recâștige încrederea comunității

Proiectul Timișoara 2021 trebuie să recâștige încrederea comunității

Zilele acestea, Timișoara îi va găzdui pe reprezentanții Comitetului de monitorizare și reprezentanți ai Comisiei Europene, responsabili de programul Capitale Europene ale Culturii. USR Timișoara cere decidenților cheie ai proiectului Timișoara 2021, respectiv reprezentanții Asociației, Primăriei Municipiului Timișoara și Consiliului Județean Timiș (ambele autorități locale fiind atât finanțatori cât și de membri ai Consiliului Director al Asociației), ca, în contextul discuțiilor pe care le vor avea cu reprezentanții Comitetului de monitorizare și reprezentanții Comisiei Europene, să își asume în comun și să facă publice acțiunile imediat necesare proiectului Timișoara 2021 pentru recâștigarea încrederii comunității și încurajarea implicării și participării tuturor celor care doresc să facă acest lucru.

Ne aflăm la mijlocul anului 2018, primul an ce trebuie să marcheze începerea efectivă a programului Timișoara Capitală Culturală Europeană, iar un număr de acțiuni critice pentru bunul mers al proiectului încă nu au avut loc. Spațiul public a fost umplut în prima jumătate de an de conflictul dintre Asociație și o parte a mediului cultural, conflict în care au fost atrase și Primăria și Consiliul Județean. Nu a avut loc nici până în acest moment procesul de reorganizare și refacere a Adunării Generale, proces care să asigure spațiul pentru dialog constructiv între asociație, mediul cultural și instituțiile publice.

USR Timișoara apreciază efortul depus de către Asociație, atât în cadrul echipei de candidatură, în a căror șansă și efort susținut puțini au crezut, cât și a echipei de implementare. Totuși, noi considerăm că e mult prea devreme pentru a stabili merite și a oferi laude. Adevărata provocare stă înainte, în implementarea acestui proiect, iar în acest moment multe părți ale sale se află sub riscul de a nu mai putea să își îndeplinească scopul din dosarul de candidatură. Drept urmare, propunem tuturor părților implicate și tuturor celor care doresc să contribuie să nu mai privească în trecut, să ia ca pe un dat prezentul titlul câștigat și, astfel, să putem privi cu toții împreună spre viitor și potențialul real, istoric, al proiectului Timișoara 2021.

Ce pași sunt de făcut acum, la mijlocul lui 2018, pentru ca proiectul Timișoara Capitală Europeană Culturala să fie un real succes

Solicităm Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, prin intermediul Consiliului său Director, din care Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Județean Timiș fac parte, să publice cu celeritate următoarele:

  1. Calendarul de reorganizare a Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, conform dosarului de candidatură câștigător;
  2. Componența Consiliului Director al Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, lipsind din spațiul public componența actuală, determinată de demisiile consecutive ale mai multor membri;
  3. Data planificată pentru Adunarea Generală anuală a membrilor Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, care conform statutului în vigoare ar fi trebuit să aibă loc cel târziu în 7 aprilie 2018;

Considerăm că guvernarea deschisă, onestă și legitimă a Asociației, condusă după principiile transparenței, sunt premise imperative pentru larga implicare și participare a comunității în proiect, fără de care titlul câștigat va rămâne doar un titlu de palmares al orașului, fără un impact real și departe de potențialul pe care acest eveniment îl are cu adevărat. Anul 2021 se apropie cu repeziciune. Pentru ca acest proiect să poată avea impactul pe care şi l-a asumat în dosarul de candidatură este nevoie ca orgoliile și acuzele ce au apărut în ultimele luni în spațiul public să treacă în plan secundar. Proiectul acesta aparține comunității iar succesul său poate fi îndeplinit printr-o implicare a tuturor energiilor din Timișoara, acest proiect este mai mare decât orgoliile și dorințele unor vremelnici decidenți. Tocmai de acea USR Timișoara cere clarificarea punctelor mai sus menționate, pentru că în cadrul AGA, ca forum și spațiu democratic, Asociația să devină reprezentativă pentru dosar și pentru comunitate.

Sursa foto: Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană

Concursurile de arhitectură, soluția modernă pentru proiectarea complexurilor sportive din Timișoara

Concursurile de arhitectură, soluția modernă pentru proiectarea complexurilor sportive din Timișoara

USR Timișoara apreciază ca fiind pozitivă și îmbucurătoare intenția Primăriei de a demara proiectele complexurilor sportive din zonele Lipovei și Buziașului. În același timp, noi considerăm că e necesar ca Municipalitatea să respecte toate etapele legale ce trebuie parcurse în astfel de situații: elaborarea Planului Urbanistic Zonal (PUZ-ului) și organizarea unui concurs de soluții. În absența acestui concurs, prin încredințarea directă a unor astfel de proiecte sau chiar în urma unei licitații, există riscul să rezulte produse de arhitectură mediocre, complet inadecvate rigorilor de dezvoltare ale unui oraș cu aspirații europene cum este Timișoara. Abordarea acestor proiecte într-o notă pompieristică, frecvent practicată de actuala administrație, riscă să ne pună în fața unor noi fapte împlinite, ale căror caracteristici estetice și funcționale nu doar că ar putea lăsa mult de dorit, dar vor fi și foarte dificil de corijat în perspectivă.

Imediat ce domnul Robu ne-a anunțat că nu și-a uitat, totuși, promisiunile făcute în campania electorală din 2012 și că a lansat proiectarea pentru două dintre cele patru bazine de înot promise atunci, aparatul administrativ al Primăriei Municipiului Timișoara a decis că își poate îngădui să eludeze o serie de prevederi legale. Așa se face că s-a sărit peste etapele normale unor astfel de proiecte: elaborarea PUZ-ului (care ar fi impus organizarea unor dezbateri publice), precum și organizarea unui concurs care să garanteze faptul că aceste investiții nu se vor finaliza printr-un fiasco total, similar situației petrecute în cazul bazinului inaugurat și imediat închis din Lugoj. De altfel, investiția din Lugoj, conform articolelor de presă din perioada respectivă, a făcut obiectul unei anchete a procurorilor DNA, pentru nenumăratele discrepanțe descoperite între proiect și realitate. În acest context, considerăm că nu este deloc lipsit de importanță să atenționăm public asupra faptului că această investiție are un element comun cu investițiile anunțate acum: proiectantul.

Atât în cazul bazinului din Lugoj, cât și în cazul bazei sportive din Calea Lipovei și al recent anunțatului complex din Calea Buziașului, serviciile de proiectare au fost atribuite prin licitație către firma Rheinbruke SRL. Bazinul din Lugoj, alimentat cu apă direct din Timiș, a devenit celebru în România prin mocirla ce l-a umplut încă de la inaugurare. Din acest motiv, susținem că sistemul de licitații pe care Primăria Timișoarei îl favorizează în detrimentul concursului de arhitectură, riscă să ne pună în situația ca un viitor stadion al orașului, dar și două importante baze sportive să fie proiectate de un birou de proiectare care, potrivit datelor înregistrate la Registrul Comerțului, opera, la sfârșitul anului 2017, cu doar patru angajați.

Probabil că primarul Nicolae Robu va relua, așa cum a făcut-o de nenumărate ori, aceeași placă: este greu să organizezi concursuri de arhitectură, procedurile consumă timp. Să nu uităm însă că aceste proiecte au fost demarate după șase ani de așteptări. Șase ani în care Primăria Timișoara nu a organizat niciun concurs de arhitectură important, în timp ce Clujul a bifat peste 10 concursuri pentru cele mai importante obiective de investiții ale sale. Cel mai recent exemplu în acest sens constă în desemnarea, cu numai câteva zile în urmă, a câștigătorilor concursului de reamenajare a Parcului Feroviarilor. De menționat participare extinsă, la nivel național și chiar internațional, de care se bucură toate concursurile organizate de Primăria Clujului.

În contextul în care concursul de soluții (singura procedură care poate facilita și asigura calitatea temelor de urbanism și arhitectură) a fost „sărit” deja de Primăria Municipiului Timișoara în favoarea unei banale proceduri de licitație (procedură al cărei singur criteriu de selecție este prețul cel mai mic), USR Timișoara își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește modul în care vor fi derulate viitoarele etape ale acestor două proiecte.

Ne exprimăm speranța că Primăria Timișoara va înțelege că este absolut necesar să ofere toate informațiile necesare referitoare la implicațiile urbane ale acestor investiții. Ar arăta un minimum de respect pentru cetățeni. De asemenea, ne așteptăm ca Primăria să demareze, în acord cu prevederile legislației în vigoare, proceduri de elaborare a unor PUZ-uri și PUD-uri (planuri urbanistice de detaliu), cu respectarea etapelor de transparență și consultare a populației. Locuitorii din imediata vecinătate trebuie să cunoască modul în care calitatea vieții lor poate fi afectată de aceste două proiecte. Responsabilitatea administrației locale este cu atât mai mare cu cât cetățenii acestui oraș vor achita firmei Rheinbruke SRL suma de 143.500 lei pentru investiția din zona Lipovei, respectiv suma de 345.100 lei pentru cea din zona Buziașului.

În final, încă un detaliu pe care îl semnalăm cu legitimă îngrijorare responsabililor din Primăria Timișoara care coordonează derularea acestor proiecte: firma Rheinbruke SRL, care a câștigat aceste licitații, este apropiată celebrei Stareto SRL, cele două firme participând împreună și la licitația pentru auditarea energetică a Casei Poporului. Da, aceeași Stareto SRL care a reabilitat și porțile de la intrarea în Timișoara, inclusiv aceea a cărei prăbușire a cauzat în toamna anului trecut moartea unui tânăr în timpul furtunii care s-a abătut atunci asupra orașului nostru. Să avem oare de-a face cu un lanț al slăbiciunilor sau cu niște coincidențe care nu pot fi, totuși, trecute cu vederea?

Biletele pentru transportul public în Timișoara s-au scumpit. Cum vor fi cheltuiți acești bani?

Biletele pentru transportul public în Timișoara s-au scumpit. Cum vor fi cheltuiți acești bani?

Timișorenii care circulă cu mijloacele de transport în comun au aflat de curând că vor plăti mai mult cu 25% pe călătoriile cu transportul în comun. Un exemplu clasic, din partea Primăriei Timișoara și respectiv a conducerii STPT, de gestionare a unei situații din poziția  „pentru că putem” și „nu ne interesează nici măcar sa părem profesioniști în slujba cetățenilor care ne plătesc”.
Vrem să întrebăm, totuși, cum vor fi cheltuiți acești bani? Este cel mai simplu lucru, mai ales în situația de monopol, pe care îl poate face STPT: să mărești tariful. Dar, fără un plan concret și comunicat public de reorganizare și eficientizare, această măsura va fi una absolut inutilă.

De ce spunem asta?

În anul 2011, directorul general al RATT, dl. Ioan Goia, a depus la Primărie și a fost acceptat prin Hotărâre de Consiliul Local un plan de eficientizare a transportului comun din Timișoara, plan despre care domnul Robu zicea recent că „se cam clatină”.

Rezultatul acestui plan, nu a fost cel așteptat, cel puțin de către cetățeni.

Realitatea este că în anii ce au urmat societatea a mers din ce în ce mai prost, iar Primăria Timișoara a trebuit să scoată din ce în ce mai mulți bani din buzunar pentru a acoperi managementul defectuos al acestei societăți. Subvențiile acordate de Primăria Timișoara RATT/STPT-ului au crescut de la an la an până la suma de 90 mil. de lei anul acesta, în timp ce profitul acestei societăți a scăzut constant. Din 2014 până în 2018 putem vorbi de aproape o dublare a sumei pe care o primește STPT de la bugetul Primăriei, concomitent cu intrarea în zona de pierderi: pierderile s-au situat la 1,39 mil. lei în 2016, datele pentru 2017 nefiind încă disponibile. Ar mai fi de adăugat și că îndeplinirea obiectivelor de performanță pentru managementul societății este în fiecare an de peste 105%

La aceste creșteri ale subvențiilor se adaugă acum și creșterea cu 25% a prețului biletelor, RATT/STPT încasând din bilete aproximativ 15 mil. lei anual. Este posibil să fie necesară această creștere, dar întrebarea este pentru ce se vor folosi acești bani? Sunt suficienți? Vor mai fi și alte măriri sau mai bine zis când vor mai fi și alte măriri? Ceea ce se întâmplă cu transportul public din Timișoara este o consecință firească a lipsei de competență sau rea voință în administrarea societății ce-l gestionează. Iar, fără o corecție realistă, această mărire s-ar putea să fie doar prima dintr-o lungă serie. Suntem din nou în situația în care salriații STPT sunt neplătiți, pe luna aprilie salariile ne fiind plătite nici acum, la sfârșit de mai.

În concluzie, vrem să cerem public administraţiei, din nou, un plan concret de management și eficientizare pentru următorii ani, plan din care să reiasă măsuri concrete de control și eficientizare a costurilor de funcționare a societății.Dorim transparentizarea indicatorilor pe baza cărora se calculează eficiența societății. Cetățenii trebuie să afle care sunt investițiile prognozate ale societății, astfel încât ele să răspundă cerințelor actuale ale orașului nostru.

Câteva din propunerile pe care USR Timișoara le face pentru îmbunătățirea transportului public din oraș:

  • Automate de bilete în stații;
  • Posibilitatea de plată prin SMS a biletelor;
  • Emiterea de bilete cu valabilitate pe timp;
  • Prezentarea unui plan clar de creștere a absorbției și utilizare a fondurilor europene pentru reînnoirea flotei cu vehicule performante;
  • Folosirea tehnologiilor smart pentru sistemul de ticketing.

STPT are acum un CA interimar, în aşteptarea numirii noului CA şi un nou director al societăţii, domnul Sorin Supuran. Planul de management anunţat public pentru octombrie 2017, odată cu schimbarea regiei în societatea comercială, nu a fost nici acum publicat. USR Timişoara aşteaptă ca noul management al societăţii şi al noului director să vină înainte cu un plan de management şi eficientizare a societăţii de transport local, unul care să nu se clatine în scurtă vreme.

Sursa foto: Andrei Birsan/ Wikipedia Commons

Timișoara, oraș pentru oameni!

Timișoara, oraș pentru oameni!

În ultimii ani, administraţia Timişoarei merge în direcția lărgirii căilor de circulaţie şi a sporirii capacităţii de transport rutier. Pe măsură ce oraşul creşte şi se dezvoltă economic, maşinile de pe străzile noastre devin tot mai numeroase. Insitutul Naţional de Statistică raportează 218.000 autoturisme înmatriculate în Timiş, dintre care 160.000 în Timişoara. La aceste cifre să mai adăugăm mașinile înmatriculate în alte județe și să ținem cont de ritmul de creştere constant al autoturismelor din ultimii 28 de ani. Însa toate măsurile luate în acești ani nu vor asigura un trafic fluent pe termen mediu și lung, ba din contră, vor stimula apriția mai multor automobile și aglomerarea orașului.

Cauzele blocajelor din traficul Timișoarei?

Pe măsură ce oraşul se dezvoltă, opţiunile timişorenilor pentru mobilitate urbană se reduc la utilizarea maşinii personale. Avem un sistem de transport în comun ineficient, trasee pietonale deficitare şi o infrastructură de bicicletă de o proastă calitate. Lipsa alternativelor de transport se traduce în aglomeraţie, poluare şi într-un oraş neprietenos cu proprii locuitori. Practic, abordăm mobilitatea urbană în modul în care aceasta a fost gestionată în vestul Europei în anii 50-60. O abordare falimentară, ce ajunge să definească Timişoara tot mai mult pe zi ce trece.

Zilele acestea, plimbarea organizată de cei de la Verde pentru Biciclete a arătat că timişorenii nu doar că sunt pregătiţi pentru o schimbare de abordare în privinţa mobilităţii urbane, dar și că au nevoie de acest lucru pentru a face sustenabilă dezvoltarea oraşului lor. Factorii politici locali şi naţionali încă nu au învăţat că mersul pe bicicletă nu reprezintă doar o activitate recreativă, ci este o soluţie necesară pentru îmbunătăţirea transportului, iar administrația este responsabilă și pentru dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete.

Pistele de biciclete au fost până acum amenajate în logica în care circulaţia autovehiculelor este prioritară. Bicicliştii au fost mutaţi pe trotuare alături de pietoni, în locuri improprii, ce nu oferă condiţii de siguranţă nici pentru pietoni nici pentru biciclişti. Primăria Timişoarei a construit actuala infrastructură de transport pe bicicletă mai mult pentru a atinge ţinte de kilometri de trasee pe hârtie, decât pentru a avea o alternativă reală de transport pentru locuitorii orașului. Dungile trasate fără viziune pe pavajul pietonal sau pistele mărginite de stâlpi metalici dovedesc acest lucru.

Ce e de făcut pentru a avea un transport modern?

USR Timişoara consideră că rezolvarea la problemele prezentului şi ale viitorului nu stă în soluţii din trecut şi că experienţa ţărilor vestice ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru administraţia locală. Noi credem într-o abordare centrată pe oameni şi pe nevoile acestora. În consecință, avem nevoie de un transport în comun eficient şi performant şi de o infrastructură de transport pentru biciclete consistentă.

Cu siguranţă că Timişoara are încă nevoie de investiţii însemnate în infrastructura rutieră. Dincolo de asta, politicile de mobilitate ale municipalității trebuie să privească bicicleta ca pe un mijloc de transport. Astfel, e necesar să avem piste sigure, această percepție fiind capitală în opțiunea oamenilor de a folosi bicicleta. Mai departe, traseele trebuie să urmeze fluxurile de transport ale oraşului, să lege punctele cheie ale oraşului și chiar zonele periurbane de interes major. Primăria are datoria să ofere rute utile pentru toată lumea, nu doar pentru cei curajoşi.

Dacă Timişoara continuă în aceeaşi direcţie, prioritizând transportul individual cu maşina, va deveni un oraş impracticabil pentru locuitorii săi. Lărgirea străzilor şi eliminarea trecerilor de pietoni nu va rezolva problema transportului, ba din contră, va stimula aglomerarea. Prin politicile actuale ale municipalitații, Timişoara ia exemplul Bucureştiului și i se va alătura capitalei în topurile celor mai stresante şi poluate oraşe ale Europei.

Bisericile de lemn din Țara Făgetului, o comoară ascunsă a Banatului

Bisericile de lemn din Țara Făgetului, o comoară ascunsă a Banatului

Sursa foto: Biserica de lemn din Dragomirești, Timiș – Wikipedia Commons/ Mircea Rareș Țetcu

În inima Banatului stă ascunsă o comoară încă nedescoperită de publicul larg. Dacă nu se iau măsuri urgente de salvare, există riscul să nu mai fie descoperită niciodată, pentru simplul motiv că în curând nu va mai exista. Este vorba despre bisericile de lemn din zona Făgetului, biserici cu trăsături aparte, tipic bănățene, ele neasemănându-se nici cu cele din Maramureș, nici cu cele din Transilvania. Construite din bârne de stejar, cu acoperiș de șindrilă și fundație din piatră, ele stau ca mărturie a eliberării Banatului de sub ocupație otomană, fiind adevărate elemente de patrimoniu cultural.

Dacă la început de secol trecut în Banat stăteau mândre peste 200 biserici de lemn, în prezent se mai găsesc doar 26, dintre care 23 sunt declarate monumente istorice. Asta și datorită faptului că nu există o infrastructură turistică care să facă profitabile investiții în reabilitarea lor, deși ar merita cu prisosință. De-a lungul timpului, au existat totuși încercări de restaurare a unora dintre ele, cum ar fi programul susținut de Institutul Național al Patrimoniului, restaurări făcute în pripă, unii ar spune chiar în bătaie de joc, pe bani mulți. În cadrul acestui program au fost restaurate șapte biserici, printre care amintim de cea de la Margina, care a fost ”reabilitată” până la punctul la care nu mai seamănă deloc cu ce era înainte – ea aducând acum cu o biserică maramureșeană, toate elementele autentice fiind înlocuite, pierzându-se astfel substanța istorică.

Un altfel de program de restaurare a fost început prin proiectul „Biserici înlemnite din Banat”, o asociație interdisciplinară compusă din arhitecți și peisagiști locali, care își dorește să întreprindă „un demers pentru salvarea și conservarea patrimoniului rural din Banat, a bisericilor de lemn și cimitir și nu doar, de secol XVII-XIX”, după cum specifică chiar ei. După un studiu al zonei, a fost ales ca punct de plecare satul Crivina de Sus, unde se află cea mai veche (după datele noastre) biserică de lemn din Banat, construită în 1676 în zona Ilia și adusă în Crivina în a doua jumătate a secolului XVIII, coborâtă pe râul Mureș și trasă cu boi de pe mal. Biserica este încadrată în lista de monumente istorice de importanță națională și universală, sub hramul Cuvioasei Paraschiva.

Proiectul celor de la „Biserici înlemnite în Banat”, început în 2013 cu un atelier în jurul bisericii pentru studierea ei și a cimitirului dimprejur, este încă în desfășurare. Scopul lui este readucerea în folosire și scoaterea din anonimat a tuturor bisericilor de lemn din zonă, Crivina fiind doar prima pe listă. Pe lângă salvarea bisericii propriu-zise, proiectul își mai dorește să ajute la o dezvoltare sustenabilă în zona rurală. Etapele acestui proces ar fi punerea în siguranță a bisericii prin acoperire, restaurarea, iar mai apoi utilizarea și reintegrarea ei în viața comunității. Până în prezent, prin atelierul lor au trecut peste 100 de studenți și peste 50 de specialiști în diverse domenii (arhitectură, urbanism, peisagistică, istorie, arte, antropologie, teologie etc.), iar anul acesta își propun să finalizeze procesul de restaurare. Vine apoi rândul altor biserici, arhitecții de la „Biserici înlemnite” făcând în acest sens un tur de documentare la finele anului trecut, prin care s-au inventariat 16 lăcașuri de cult din zona Banatului, stabilindu-se prioritățile pentru următoarea perioadă.

Bugetul de 100.000 lei (300.000 lei pe parcursul anilor) alocat la începutul anului de către Consiliul Județean pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care deja a primit de la stat sume considerabile, ar putea fi de ajuns pentru cel puțin punerea în siguranță a trei dintre aceste biserici de lemn din Timiș, dacă nu chiar restaurarea aproape în întregime a uneia, făcută bineînțeles de către oameni competenți și integri, cu materiale și prin metode tradiționale, nu ca prilej de umplut buzunarele proprii.

Vă invităm, așadar, să descoperiți unul dintre cele mai interesante trasee turistice din Banat, prin Țara Făgetului.

Acest articol este parte a Ziarului USR Timiș, nr. 1/2018, pe care vă invităm să-l citiți.