România – jucător sau pion?

România – jucător sau pion?

Evoluțiile recente din regiunea noastră ar îndreptăți România să aspire la o creștere progresivă a importanței sale, cu șansa de a deveni dintr-un pion pe tabla de șah un actor cu rol destul de însemnat.

Rolul și importanța pe care le-am putea dobândi în regiune depind însă în mod decisiv de viziunea și profesionalismul responsabililor cu conturarea politicii externe a României și a poziționării strategice a țării noastre.

Nu de puține ori în decursul istoriei soarta unor națiuni a fost decisă pentru decenii întregi de mixul complex dat de interesele economice, politice și militare.

Am mai spus-o aici și o repet: convingerea mea este că România se află acum în fața unei oportunități istorice pe care nu a mai avut-o de la invadarea Cehoslovaciei încoace.

Pentru a putea valorifica această oportunitate e de-ajuns să privim cu atenție împrejurul nostru, să înțelegem foarte bine complicatul context geopolitic și să analizăm tactic, cu viziune strategică, deciziile celorlalți actori importanți din regiune.

Din rezolvarea acestei ecuații s-ar putea desprinde abordările ce ne-ar putea duce la potențarea șansei noastre. Deloc întâmplătoare, spre exemplu, în întreg acest context, este poziționarea Poloniei, inclusiv pe fondul adoptării recente de către SUA a sancțiunilor economice la adresa Rusiei și a companiilor implicate în proiectul Nord Stream 2. Coroborată cu împotrivirea fermă a polonezului Donald Tusk, președintele Consiliului European, poziția Poloniei, care se opune creșterii în acest fel a dependenței energetice a Europei Centrale de Rusia, reprezintă un semnal puternic, dar și o modalitate de maximizare a importanței, inclusiv în perspectiva negocierilor pentru constituirea viitorului nucleu dur al Uniunii Europene.

În ce ne privește, întrebarea rămâne: vom ști sau nu să ne valorificăm propria șansă?
Într-o Europă dinamică și într-o lume aflată în schimbare, va ști România să devină un jucător regional important?