Nicu Falcoi: Eșecul PSD în domeniul apărării – Bilanț 2018

Nicu Falcoi: Eșecul PSD în domeniul apărării – Bilanț 2018

La final de an doresc să vă prezint un bilanț al guvernului PSD- ALDE în domeniul apărării. Poate că acesta este mai puțin obișnuit, dar reflectă pe deplin stilul catastrofic de guvernare impus de Liviu Dragnea: adică o guvernare populistă, incompetentă și total opusă intereselor naționale.

În apărare, domeniu poate mai tehnic și multă vreme considerat apolitic, PSD a transformat actul guvernării din politici pentru apărare în politici electorale. Sub conducerea ministrului Fifor, MApN a devenit o instituție victimă a politizării, iar capitalul său de imagine pozitivă a fost grav subminat de un an de decizii și declarații.

Am sintetizat parcursul de aproape un an al fostului ministru Mihai Fifor în câte o „pastilă amară” pe lună aplicată de PSD Armatei noastre. De fapt, concluzia este că în 2018 Armata a fost folosită lunar în strategia de comunicare PSD, iar lipsa de consistență a ministrului Fifor o veți vedea în rândurile de mai jos.

Episodul 1: Afacerea Piranha

Mihai Fifor, ianuarie 2018:

Din informațiile făcute publice de către reprezentanții părții române care au negociat achiziția acestor transportoare, rezultă că acestea nu vor fi amfibii (vor fi dotate pentru operațiuni la sol, nu și în apă).

Decizia guvernului PSD-ALDE a fost criticată de USR și este considerată o eroare din punct de vedere strategic, dat fiind faptul că relieful României are multe cursuri de apă și diferite zone de relief. Transportoarele blindate fără flotabilitate sunt folosite și de alte țări din NATO, dar acestea dețin unități de poduri mobile care asigură suportul acestora. România, însă, nu deține astfel de unități de poduri mobile.

Episodul 2: Centrul național de psihologie operațională

Mihai Fifor, ministrul Apărării, în 24 ianuarie 2018:

Un centru naţional de psihologie operaţională, pe care îl avem în lucru şi pe care ne dorim să îl implementăm de anul acesta, împreună, repet, cu partenerii canadieni, din armata Canadei. Personal am discutat cu ministrul apărării canadian şi ne acordă tot sprijinul pentru dezvoltarea unui astfel de proiect.

În noiembrie 2018, ministrul Mihai Fifor a inaugurat centrul în fostul sediu al Liceului militar de la Mănăstirea Dealu, o locație veche, improprie, inadecvată pentru un centru de recuperare cu standarde de nivel NATO.

Episodul 3: Programul pentru submarine

Mihai Fifor, 2 februarie 2018:

Aș vrea să mai fac o precizare, cea referitoare la programul submarin. S-a speculat foarte mult despre faptul că aș fi afirmat că Forțele Navale Române se vor dota cu un submarin și desigur foarte multă lume s-a întrebat ce Dumnezeu vrei să faci cu un submarin. Cred că am fost greșit înțeles. Este vorba de trei submarine cu care Forțele Navale Române intenționează să se doteze pe termen mediu și lung.

Aceasta este una dintre cele mai controversate inițiative PSD. Guvernul PSD nu a fost în stare să modernizeze fregatele second-hand existente în dotarea Marinei militare. Simpla menționare de către fostul ministru Fifor a faptului că programul pentru submarine este unul pe termen mediu și lung nu îl scutește de ridicol și politicianism. România nu poate fi credibilă în angajamentele privind capabilitățile militare, dacă PSD încearcă să acopere golurile existente cu promisiuni bombastice.

Episodul 4: Institutul Cantacuzino

De anul viitor, Institutul Cantacuzino trebuie să devină operațional, pentru asta urmând să fie angajați 200 de medici, spune ministrul Apărării, Mihai Fifor. (…) Pe lângă cei 400 de medici pe care Ministerul Apărării vrea să-i încadreze în armată, se vor angaja anul acesta 200 de medici la Cantacuzino. Se fac angajări, sunt 200 și ceva de posturi, separate față de cele din armată. – Mihai Fifor, 2 martie 2018

După ce în martie 2018, ministrul Mihai Fifor declara că Institutul Cantacuzino are nevoie de 400 de medici, în 9 octombrie 2018 acesta declară pentru Mediafax alte cifre și oferă informații care debusolează. Ministrul vrea să facă 500 de angajări, dar în realitate, până la sfârșitul anului 2018, vor fi angajați doar 19 cercetători.

În contextul în care multe spitale nu pot ocupa de ani de zile posturile de medici, este improbabil că va fi realizat angajamentul fostului ministru PSD, Mihai Fifor, ca Institutul Cantacuzino să fie operațional în 2019 și să se facă angajări de medici specialiști și cercetători în câteva luni.

Episodul 5: Criza resurselor umane

Încercăm, într-un termen relativ scurt, să putem încadra aceste funcții, astfel încât să acoperim un gol destul de mare lăsat de plecarea, anul trecut, a aproximativ 8.000 de oameni din Armată.(…) Vom vedea exact, pe fiecare unitate, ce distribuție și ce priorități sunt. Nu vă așteptați ca din cele 6.400 de posturi să acoperim toată nevoia de încadrare a Armatei Române, nu vom face acest lucru dintr-o dată. Este un efort și sperăm ca în fiecare an să putem să mărim numărul angajărilor. – Mihai Fifor, 2 martie 2018

În ciuda anunțului cu cifre impresionante de posturi scoase la concurs, în realitate Guvernul PSD-ALDE a înregistrat un eșec al acestui obiectiv. Ministrul Mihai Fifor nu a reușit să implementeze o strategie care să atingă obiectivul de 6400 de posturi. Lipsa cronică de personal grevează de ani de zile activitatea MApN, în ciuda promisiunilor PSD de a oferi cât mai multe posturi. PSD nu a reușit nici să aibă o strategie și nici nu a reușit să sporească atractivitatea față de cariera militară.

Episodul 6: Eșecul programului pentru rezerviștii voluntari

Și anul acesta derulăm programul pentru rezerviștii voluntari. Trebuie să recunosc că anul trecut nu am obținut cel mai mare success sau nu succesul la care noi ne-am așteptat pentru acest proiect, dar continuăm și am încercat să îmbunătățim condițiile prin care să putem atrage rezerviștii voluntari către Armata Română. În momentul de față suntem în analiză cu alte măsuri care să atragă spre Armata Română corpul rezerviștilor. Ne preocupă atragerea nu doar a rezerviștilor, ci și a tinerilor, pentru care am deschis larg porțile colegiilor militare. – Mihai Fifor, 21 aprilie 2018

Programul destinat rezerviștilor este unul dintre cele mai mari eșecuri ale PSD din perioada 2017-2018. În 2017, din cauza slabei pregătiri a programului, MApN nu a reușit să atragă un număr relevant de rezerviști. În 2018, ministrul Fifor a recunoscut acest eșec și a încercat să sporească rândurile acestei categorii de personal foarte important pentru capacitatea de apărare a țării. Guvernul a planificat 3.800 de posturi pentru rezerviști voluntari pentru 2018, dar încă de la jumătatea anului se știa că nici măcar jumătate dintre acestea nu vor fi ocupate. În octombrie 2018 bilanțul a fost de 450 de locuri ocupate din cele 3800 anunțate.

Episodul 7: Nebuloasele programului pentru elicopterele multirol

Compania Airbus a amenințat cu retragerea din România. Purtătorul de cuvânt al companiei franceze a spus că discuțiile nu s-au materializat:

Angajamentele ferme ale guvernului român de a cumpăra elicoptere noi de la Airbus nu s-au materializat. Airbus Helicopters își menține angajamentul față de parteneriatul său de 40 de ani cu România, dar trebuie să studieze toate opțiunile privind raționamentul economic al prezenței industriale în această țară. – 30 mai 2018

Oficialul francez a precizat că o comandă de minimum 16 elicoptere militare multirol este esențială pentru a nu fi închisă linia de asamblare de la Ghimbav.

Controversata relație dintre Airbus și MApN nu are încă o soluție de rezolvare. Condiția pusă de partea franceză, aceea ca MApN să facă o comandă de minim 16 elicoptere pentru ca fabrica să fie instalată, nu s-a materializat. În baza unor angajamente ale guvernului, Airbus a decis să inaugureze în septembrie fabrica de la Brașov, chiar dacă această comandă așteptată din partea Guvernului încă nu a fost materializată.

Serge Durand, directorul general al Airbus Helicopters Industries, 13 septembrie 2018:

Primul H215, produs 100% în România, ar putea ieși de pe linia finală de asamblare din Brașov în 2018, cu condiția de a avea o primă comandă semnificativă. Producția va crește permanent, pentru a ajunge la 15 elicoptere pe an până în 2020.

Întârzierea unei decizii din partea guvernului PSD-ALDE privind programul pentru elicoptere reprezintă un exemplu de lipsă de strategie în planificarea de capacități interne de producție și ilustrează interesul scăzut al PSD de a contribui la atragerea de investiții străine.

Episodul 8: Programul avioane de luptă multirol

Ministrul Apărării Naționale, Mihai Fifor, 13 iulie 2018:

MApN intenționează să achiziționeze încă cinci avioane F16 din Portugalia pentru a completa escadrila de 12 aparate de acest tip aflate în dotarea Forțelor Aeriene Române și va promova o lege în Parlament pentru a putea continua acest program.

Este încă foarte neclar care este calendarul acestei achiziții de cinci avioane. Se poate remarca faptul că, inițial, la jumătatea anului 2018, ministrul M. Fifor era optimist privind această achiziție, chiar încerca să urgenteze achiziția și asta din motivul simplu că escadrila nu poate fi declarată operațională dacă nu este completă. La final de an putem constata că nu există progres în acest sens, iar operaționalizarea primei escadrile de F-16 românești va mai dura.

Episodul 9: Mihai Fifor și gafa „rachetelor balistice” de la baza americană de la Deveselu

Întrebările retorice ale lui Mihai Fifor, 31 iulie 2018:

Cum ar putea fi vreodată președintele Putin încântat de faptul că în România avem baza militară de la Deveselu, cu rachetele balistice? Cum ar putea vreodată președintele Putin să fie încântat că avem baza de la Mihail Kogălniceanu, populată cu militari americani și noi insistăm în continuare față de SUA în parteneriatul strategic să asigurăm permanența militarilor americani pe teritoriul românesc? Cum ar putea Federația Rusă să fie încântată că România își dezvoltă capabilitățile navale?

Gafa din declarația ministrului Apărarii Mihai Fifor a declanșat un val de reacții, inclusiv în presa rusă, care a salutat-o ca fiind o confirmare a temelor de propagandă rusești anti-NATO și anti-europene. Declarația lui Fifor a fost ulterior corectată, dar a lăsat o mare umbră de îndoială privind capacitatea de comunicare a PSD pe teme sensibile legate de Parteneriatul strategic cu SUA și de imagine a României în cadrul NATO.

Episodul 10: Incertitudini privind achiziția corvetelor multifuncționale

Mihai Fifor, 15 august 2018:

Anul 2018, anul Centenar, va fi unul de referință pentru Marina Militară Română. Suntem în plin proces de selecție a câștigătorului programului de achiziție pentru corvetele multifuncționale, program care va asigura nu doar o capabilitate de apărare la Marea Neagră, dar – prin offsetul afferent – va asigura modernizarea celor două fregate tip T22 – Regele Ferdinand și Regina Maria.

Dacă la mijlocul verii ministrul M. Fifor era optimist privind derularea licitației pentru corvete, la final de an, după demisia sa, situația a devenit îngrijorătoare. Noul ministru, Beniamin Leș, a anunțat că fostul ministru Fifor a decis ca, în plin proces de derulare a licitației, să solicite un audit, fapt care a prelungit procedura care era planificată să se termine în octombrie. Această prelungire a generat destule speculații, atât în plan politic, cât și în presă, punând sub semnul întrebării deciziile ministrului M. Fifor.

Episodul 11: Demisia lui Mihai Fifor

19 noiembrie 2018 – Ministrul Mihai Fifor își dă demisia pe fondul conflictului dintre Liviu Dragnea și un grup de opozanți din PSD.

Încheierea bruscă a mandatului de ministru a fost pentru Mihai Fifor mai mult o mișcare politică și nu una generată de actul guvernării. La final, atitudinea lui Mihai Fifor de a nu face un bilanț al activității MApN în timpul mandatului său și de a nu comunica motivul exact al demisiei a alimentat destule speculații care lasă o umbră nu numai asupra politicii PSD față de sistemul național de apărare, ci și față de militari, în general.

Șansa de a avea un acord politic pentru un plan pe 10 ani, cu alocarea unui buget de 2 % pentru apărare, a fost irosită de Guvernul PSD-ALDE în inițiative politicianiste și programe fără strategii, la care s-au adăugat numeroasele eșecuri care vor costa mult capacitatea de apărare la nivel național.

Nicu Fălcoi: Armata, militarii și problemele cu care se confruntă la sfârșit de 2018

Nicu Fălcoi: Armata, militarii și problemele cu care se confruntă la sfârșit de 2018

E puțin mai lung, dar nu se poate altfel.

Voi încerca să comentez, puțin, ultimele informații ce ne parvin dinspre Ministerul Apărării Naționale.

Despre ultimii miniștri ai apărarii, Mihai Fifor și Gabriel-Beniamin Leș

În primul rând, schimbarea ministrului Fifor cu Leș.

N-am fost niciodată un fan al domnului Fifor în calitate de ministru al Apărării. Dumnealui e antropolog de meserie și asta s-a văzut, cu vârf și îndesat, de-a lungul întregului său mandat la conducerea ministerului.

Cu toate acestea, schimbarea lui cu domnul Leș, care ne-a dovedit cu prisosință cât de nepotrivit este pentru acest minister (și nu numai!, aș zice eu), este una dintre cele mai proaste mișcări de la ultima remaniere.

Vorba unui coleg de partid al celor doi: ”Măcar la ăsta stăteau hainele bine pe el!”.

Nici unul, nici celălalt, nu aveau nici un fel de viziune asupra a ceea ce înseamnă armata României și ce ar trebui să devină ea. Ei au avut doar o listă de cumpărături, listă pe care, din păcate pentru România și armata ei, au făcut-o persoane care nu au gândit dincolo de aceste cumpărături.

Faptul că în 28 decembrie este convocată o ședință CSAT în vederea numirii unui nou Șef al Statului Major al Apărării este ceva perfect normal și chiar de dorit. Nu vreau să comentez acum performanțele generalului Ciucă la conducerea Armatei Române, dar schimbarea lui la terminarea mandatului de patru ani, în locul unei prelungiri a acestuia, este ceva cât se poate de normal și, după părerea mea, în respectul armatei române. Orice prelungire a mandatului unui general pe această funcție trebuie acceptată doar în situații excepționale. Și acum nu este cazul.

În acest moment, conform reglementărilor în vigoare, sunt doar șase generali care pot ocupa această funcție: Tonea, Scarlat, Anastasof, Mîrșu, Pană și Uifăleanu. Ei sunt singurii care îndeplinesc condițiile legale pentru a fi numiți pe funcție.

Este o mică problemă cu Tone și Mîrșu, primul născut în 1961 și celălalt în 1962, care nu ar putea duce la capăt un mandat întreg de patru ani.

Cu toate acestea, oricare dintre ei poate fi numit pe funcție, iar dacă s-ar respecta și cutuma rotației, Mîrșu ar fi cel mai îndreptățit, întrucât, la rând, este Marina.

Cine cred eu că ar fi cel mai potrivit, nu voi spune pentru că aș fi acuzat cu siguranță de subiectivism.

Cert este că decizia ar trebui luată după o discuție foarte serioasă care ar fi trebuit purtată între ministru, președinte și câte un reprezentant al tuturor partidelor parlamentare, discuție care să se încheie cu un acord unanim. Asta ar face ca nimeni din spectrul politic să nu potă acuza decizia de influențe politice nepotrivite.

Da, știu, nu s-a mai făcut, dar eu așa aș face dacă aș fi ministru.

Este o decizie care ne privește pe toți actorii politici. Și toți ar trebui să avem un cuvânt de spus.

Sper, totuși, că ministrul s-a consultat cel puțin cu președintele, înainte de a veni cu o propunere, și că nu vom avea cine știe ce surpriză la CSAT-ul din 28 decembrie.

Trecând peste aceasta, un fost coleg din aviație mi-a semnalat că ministrul a afirmat, la o emisiune la A3, cum că pensiile militare au crescut.

Despre pensiile militare

Este o minciună sfruntată, spusă doar ca să antagonizeze populația civilă cu pensionarii militari. Pensiile militare nu numai că nu au crescut, dar sunt si înghețate la o indexare doar cu rata inflației, lucru care, anul trecut, nu s-a întâmplat.

Știu că mulți dintre voi credeți că pensiile militarilor sunt uriașe și le și plasați în rândul pensiilor speciale. Însă în toată lumea civilizată, militarii sunt tratați diferit de societatea în care trăiesc. Asta pentru că viața lor este diferită de a oamenilor normali, iar vârsta până la care pot să-și facă meseria este mult mai mică decât a altora.

Cum credeți că ar putea face față unei lupte aeriene un pilot care are 62 de ani? Sau cât credeți că ar fi de performant un infanterist de 60 de ani atunci când trebuie să facă un marș de 30 Km cu 30 kg în spate?

Nu, nu sunt uriașe. Acelea fluturate de Olguța pe la televiziunile aservite sunt pensiile unor magistrați militari, magistrați care beneficiază de aceleași drepturi ca și cei civili. Pensia medie militară este undeva la 3000 RON. Știu că este mai mare ca pensia medie generală, dar trebuie să țineți cont și de condițiile în care și-au desfășurat activitatea acești oameni care n-au avut cel puțin jumătate din toate drepturile pe care orice alt cetățean le are.

Din păcate, ca în multe alte domenii, media aceasta este dată de pensiile unor plimbători de hârtii care au știut să-și dea tot felul de sporuri, care mai de care mai mari și mai stupide, și care au reușit să facă astfel încât un pilot de supersonice sau un scafandru să aibă pensia mai mică decât unul al cărui risc maxim a fost să nu se înțepe în pix.

Toate acestea nu se puteau întâmpla fără binecuvântarea PSD .

Eu sunt adeptul calculării pensiei în funcție de veniturile pe care le-ai avut de-a lungul întregii activități și nu doar pe niște luni în care mulți și-au dat și jumătate din venit doar pentru a fi numiți sau împuterniciți pe anumite funcții bine plătite și pentru a lua anumite sporuri care, practic, le-au dublat pensia.

Tot ce vă pot promite este că, dacă voi putea decide vreodată, lucrurile acestea se vor schimba.

Nu mai vorbesc de art. 37 din OUG dată ieri, care îngheață, în 2019, orice creșteri de venituri pentru toți cei în uniformă militară.

Lucrurile sunt departe de ce ar trebui să fie pentru toți oamenii normali din această țară.

Am vorbit acum doar despre militari pentru că despre ei era postarea.

Nu înseamnă însă că nu sunt extrem de preocupat de fiecare cetățean al acestei țări, cetățean care ar trebui să fie respectat pentru munca pe care o depune.

Atunci când va veni la guvernare, USR va desființa toate pensiile speciale, începând cu cele ale parlamentarilor.

Nicu Fălcoi – De ce România face o eroare de strategie în cumpărarea transportoarelor blindate Piranha 5

Nicu Fălcoi – De ce România face o eroare de strategie în cumpărarea transportoarelor blindate Piranha 5

Dintr-o declarație recentă a ministrului Apărării Naționale, Mihai Fifor, aflăm că negocierile cu firma General Dynamics pentru achiziționarea de transportoare blindate Piranha 5 (negocieri care, potrivit planificării inițiale, ar fi trebuit să fie finalizate înainte de sfârșitul lui 2017) au ajuns în fază finală.

Din informațiile făcute publice de către reprezentanții părții române care au negociat achiziția acestor transportoare blindate (un total de 227, care vor fi livrate în tranșe, primele 30 urmând să vină din Elveția, iar următoarele 197 să fie integrate și produse la Uzina Mecanică București) rezultă că acestea nu vor fi amfibii.

O decizie strategică cât se poate de greșită, dat fiind faptul că relieful României are multe cursuri de apă și, în caz de conflict, ar fi aberant să stai să te gândești care unități sunt dotate cu transportoare-amfibii și care nu dispun de astfel de transportoare în dotare. Este adevărat că transportoarele blindate fără flotabilitate sunt folosite și de alte țări din NATO, dar acestea dețin unități de poduri mobile care asigură suportul acestora.

Personal, am spus-o în repetate rânduri în decursul anului trecut: important este nu doar câți bani avem de cheltuit în acest moment pentru achiziții din totalul celor 2% din PIB alocați bugetului Apărării, ci și cum și pentru ce folosim acești bani, așa încât ei să aducă în România alți bani, pe de o parte, și să fie cheltuiți cu maximum de folos, pe de altă parte.

De ce transportoarele blindate Piranha 5 ar trebui să fie amfibii

În ce privește achiziția de transportoare blindate, consider că ar fi fost foarte important ca toate să fie transportoare-amfibii, pentru a putea fi utilizate în orice fel de condiții geografice, aici, în țară, sau în misiunile în care România este prezentă în teatrele de operațiuni.

Bănuiesc, domnule ministru al Apărării, că această decizie nu a fost neapărat a dumneavoastră (dumneavoastră aveți un doctorat în antropologie și nu în științe militare), ci că ea a fost luată cu acordul specialiștilor. Însă personal cred că aceasta este o greșeală strategică și o să solicit și oficial motivația acestei hotărâri, în condițiile în care România nu are o armată atât de mare încât să își poată permite luxul de a nu deține transportoare blindate multifuncționale.

Ce trebuia să facă România pentru a avea transportoare blindate potrivite

O negociere corectă pentru România ar fi presupus să se aibă în vedere respectarea intereselor ambilor parteneri ai negocierii. Să se analizeze cu maximum de profesionalism nevoile de înzestrare ale Armatei noastre. Să se țină cont, cu responsabilitate, de modul în care sunt cheltuiți banii publici, așa încât ei să genereze beneficii pentru România.

În opinia mea, în expunerea de motive a MApN care a stat la baza HG adoptată în noiembrie 2017 (în baza căruia s-a decis achiziționarea celor 227 de transportoare blindate Piranha 5) avem de-a face cel puțin cu o eroare de strategie și de abordare, în document insistându-se asupra nevoii de a dota forțele terestre cu noi transportoare și de a achiziționa transportoare noi, cu protecție mai mare și putere de foc sporită, „chiar dacă aceasta presupune renunțarea la capacitatea de flotabilitate” (adică, mai pe înțelesul tuturor, chiar dacă acestea nu vor mai fi amfibii).

Or, până în 2014, când s-a discutat despre necesitatea achiziționării de transportoare blindate s-a ținut foarte mult la următoarele aspecte: flotabilitatea, blindajul și suspensia independentă pe fiecare roată.

Ba chiar, în decursul lui 2013, la o expoziție organizată la ROMAERO Băneasa (Black Sea Defense &Aerospace) un producător finlandez a venit cu un model de transportor blindat PATRIA (pentru care prezentase o ofertă de preț foarte avantajoasă, precum și oferta de a transfera tehnologia în România, fapt ce ar fi generat efecte pozitive pe orizontală din punct de vedere economic), pe care l-a și supus unor teste de poligon. În pofida, însă, a ofertei celei mai avantajoase de preț prezentate, precum și a satisfacerii complete a cerințelor Forțelor Terestre (flotabilitate, blindaj și suspensie independentă pe fiecare roată), decizia a fost aceea de a nu se începe tratativele cu producătorul finlandez. În adoptarea acestei decizii a cumpănit mai mult faptul că Finlanda nu ne este partener strategic, precum și alte argumente nesusținute din punct de vedere militar și economic, dar susținute probabil din punct de vedere politic de la cel mai înalt nivel al Statului Major General și, probabil, chiar de la nivelul unor alte structuri superioare cu rol decizional.
Nu spun că acest aspect nu este important, ci doar că acesta ar trebui să conteze atunci când TOATE ofertele respectă cerințele de calitate, preț, interoperativitate și integrare în industria națională.

Clarificări cu privire la achiziția transportoarelor blindate Piranha 5

În acest context, consider că ar fi foarte important de clarificat următoarele aspecte:

  1. care au fost argumentele de ordin militar și economic care au condus la luarea deciziei de renunțare la condiția flotabilității pentru circa jumătate din totalul numărului de transportoare blindate (doresc transmiterea analizei complete a beneficiarului care a fundamentat, la acea dată, decizia, atât sub aspect operațional-militar, cât și sub aspectul impactului bugetar/economic);
  2. care este cadrul instituțional în care această decizie a fost adoptată (inclusiv data la care această decizie a fost luată). Acestea sunt întrebări pe care le voi adresa, de altfel, și în cadrul Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă la ele nu mi se va putea răspunde în mod public.

Presupunând că aceste contracte de achiziții la care faceți referire (cel cu General Dynamics, respectiv cel cu Rheinmetall) se vor finaliza, vă atenționez, domnule ministru al Apărării Naționale, că rezultatul va fi acela că flota de transportoare blindate a Armatei Române va fi:

  • foarte greu de exploatat (o parte va fi flotabilă, alta – nu)
  • foarte greu de întreținut (elementele de interschimbabilitate fiind reduse spre nule, integrarea în producție va fi extrem de dificilă, având în vedere că este vorba despre produse complet diferite și ținând seama de faptul că U.M. București sau U.M. Moreni sunt întreprinderi aflate în dificultate atât în ce privește aspectele legate de lipsa forței de muncă, cât și în ce privește lipsa tehnologiilor necesare preluării producției).

Un alt aspect se referă la faptul că Armata Română se angajează la niște programe pentru care, mai mult ca sigur, nu are datele referitoare la costurile de exploatare – adică cele care fac diferența pe ciclul de viață al produselor (costurile de exploatare sunt cu atât mai mari cu cât mijlocul de luptă are o masă mai mare și deci un motor de propulsie mai mare și mai “gurmand”). Pe de altă parte, necesitatea achiziționării podurilor de asalt pentru ca aceste transportoare blindate să poată trece cursurile de apă ar crește cheltuielile de achiziție în mod suplimentar. În aceste condiții, a deține două sau trei mijloace complet diferite de luptă înseamnă implicații extrem de greu de preîntâmpinat, inclusiv în privința întreținerilor și reparațiilor în situații de urgență, pe câmpul de luptă.

Consider că România, chiar cu un buget crescător și cu un 2% peren alocat Apărării, nu își va putea permite să dețină două fabrici și trei tipuri de transportoare blindate, atât de diferite unul față de celălalt, atât din lipsa forței economice, cât și a capacităților de integrare la nivelul Armatei (faptul de a fi sau nu flotabil fiind decisiv de multe ori în operațiile derulate în terenuri similare cu cel al României).

Sursa foto: Constantin Barbu/ Wikipedia Commons

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Ministrul Apărării Naționale, Adrian Țuțuianu, și-a exprimat recent speranța că România ar putea achiziționa în perspectivă, pe lângă avioanele F 16, și avioane de luptă F 35.

Cât de plauzibilă este această declarație și cât din spusele ministrului Apărării reprezintă doar o manevră de PR hazardată?
Ce își poate și ce nu își poate permite România să cumpere în acest moment în materie de tehnică militară?
Ce rol ar putea juca țara noastră în complicata ecuație geopolitică regională și care sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească reprezentanții României în relația cu partenerii noștri strategici?

Senatorul Nicu Fălcoi răspunde acestor întrebări și propune soluții pentru investirea eficientă a banilor destinați înzestrării armatei.


Recentele referiri ale ministrului Apărării Naționale la speranțele de a achiziționa, în următorii ani, avioane de luptă F 35 denotă necunoașterea crasă de către acesta a realităților domeniului în fruntea căruia se află.

Dacă evaluăm lucrurile dintr-o perspectivă profesionistă și ne raportăm la resursele pe care ni le pune la dispoziție bugetul Apărării, rezultă că spusele domnului ministru Țuțuianu reprezintă nimic altceva decât niște declarații fantasmagorice, rod al unei manevre hazardate de PR, care nu are nimic în comun cu realitatea.

În calitate de fost pilot, evident că îmi doresc pentru colegii mei mai tineri să utilizeze tehnologie de ultimă generație și să aibă în dotare cele mai bune avioane de luptă din lume. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să ne lansăm în declarații populiste, care ne-ar putea afecta credibilitatea.

Planurile pentru înzestarea armatei române

România a anunțat recent că va achiziționa tehnică militară în valoare de aprox. 9,3 miliarde euro. Nu trebuie să uităm că acest buget a fost alocat pentru a fi cheltuit în următorii 10 ani.

Dacă analizăm deciziile partenerilor noștri strategici și programele de înzestrare pe care aceștia le derulează, vom constata, spre exemplu, că Statele Unite ale Americii, principalul nostru partener, au anunțat că vor achiziționa un număr de aprox. 2 500 de avioane de luptă F 35 (achiziție al cărei preț total a fost estimat la 1000 miliarde de dolari, adică aproximativ 400 milioane de dolari pentru un singur aparat; din acest total, aprox. 382 miliarde reprezintă costul aparatelor de zbor, în vreme ce restul reprezintă cheltuielile alocate operării și întreținerii în perioada de funcționare).

Probabil prețul/aparat va mai scădea în următoarea perioadă, dar nu este realist să ne așteptăm la scăderi dramatice. În plus, pentru a înțelege corect ce presupune achiziționarea unui astfel de tip de tehnică de luptă este important de reținut că prețul de achiziție se referă nu numai la costul propriu-zis al unui aparat de zbor, ci include și toate cheltuielile conexe: pregătirea personalului, asigurarea variantelor de înarmare, asigurarea mentenanței etc.

România nu și-a putut permite să cumpere avioane Gripen și Eurofighter noi (care nu se ridică la performanțele unui F 35), pentru că ele erau mult prea scumpe pentru bugetul de care dispunem. S-a luat, în acest context, decizia achiziționării unei prime escadrile de avioane F 16.

Dacă vom merge mai departe pe ideea înzestrării aviației noastre cu avioane de luptă F 16, atunci cele 36 de avioane anunțate de domnul ministru Țuțuianu nu acoperă, după aprecierea mea, nici pe departe nevoile de apărare ale spațiului aerian al României. Nu trebuie să uităm că România a modernizat 110 avioane MIG 21, acesta fiind numărul de avioane care ne este necesar pentru acoperirea spațiului aerian al țării.

România – unic partener stabil al NATO în zona Mării Negre

O dată evaluate nevoile noastre de înzestrare, pentru a avea o reprezentare corectă și completă a misiunii pe care negociatorii noștri o au este necesară înțelegerea de ansamblu a ecuației geopolitice regionale și a rolului de unic partener stabil al Alianței Nord-Atlantice în zona Mării Negre pe care România îl are în acest moment.

Evoluțiile din Turcia au făcut din această țară un partener tot mai imprevizibil, al cărui deficit de credibilitate s-a accentuat treptat.

În aceste condiții, dacă vom ști să valorificăm cu seriozitate, maturitate și viziune situația actuală, România ar putea deveni un actor regional foarte important, aflat pentru prima dată în ultimii aproape 50 de ani în situația de a putea negocia, mai ales cu partenerul american.

În ce mă privește, cred cu tărie că parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ale Americii trebuie menținut și chiar întărit.

Un rol însemnat în consolidarea acestui parteneriat le revine profesioniștilor în politică externă și de apărare, care au datoria să asigure un raport echilibrat în ce privește sprijinul reciproc pe care cele două state și-l oferă în cadrul acestui parteneriat strategic.

Dacă m-aș fi aflat în situația de a negocia condițiile în care vom investi cele circa 6,1 miliarde euro în rachete de tehnologie americană, aș fi încercat să fac astfel încât România să beneficieze cât mai mult de pe urma acestei investiții, spre exemplu să primească gratis (de ce nu) și 5 escadrile de avioane F 16 (60 de avioane). Evident că acestea nu ar fi putut să fie aparate de zbor noi, dar partenerii americani ne-ar fi putut oferi și sprijinul și know-how-ul necesare modernizării tehnologice, utilizând pentru aducerea lor la cele mai recente standarde facilitățile industriei românești.

De ce nu ar putea deveni Turbomecanica unul dintre producătorii de motoare F 16 de ultimă generație?

Dar pentru ca aceste deziderate să poată deveni realitate ar trebui ca decidenții români să aibă competențele, capacitatea și voința de a le negocia cu partenerii noștri strategici.

În urma aprobării în CSAT a Planului de înzestrare pentru intervalul 2017-2026, România poate demara în forță procesul de modernizare a Armatei. Ne aflăm în fața unei foarte bune șanse de a ne revigora și industria de apărare. Pentru aceasta avem nevoie de înțelegerea faptului că toți acești bani pe care îi cheltuim acum pe achiziții s-ar putea întoarce și chiar multiplica în economia românească.

Acestea sunt realitățile complexe pe care m-aș aștepta să le înțeleagă domnul ministru al Apărării Adrian Țuțuianu înaintea vizitei plănuite să aibă loc în mai puțin de o lună în SUA.
Mi-e teamă însă că așteptăm în zadar să dovedească profesionalismul și viziunea necesare pentru a aborda discuțiile și negocierile ce vor urma în așa fel încât ele să aducă beneficii cât mai mari României.

Nicu Fălcoi – despre investițiile în apărare la jumătatea lui 2017

Nicu Fălcoi – despre investițiile în apărare la jumătatea lui 2017

Un comunicat transmis presei luni, 24 iulie, ne înștiințează că ministrul Apărării Naționale, domnul Adrian Țuțuianu, a avut o întâlnire cu reprezentanții Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, în vederea pregătirii demersurilor de “armonizare și eficientizare a cadrului legal aplicabil procedurilor de achiziții militare pe linia programelor esențiale de înzestrare a armatei”.

La o primă vedere aceasta ar putea părea o veste bună.

Asta dacă facem abstracție, firește, de faptul că ne aflăm la finalul celei de-a șaptea luni a anului 2017 (iar bugetul de stat pe acest an, cu cei 2% din PIB alocați Apărării, a fost aprobat în Parlament la începutul lunii februarie) și de ambiguitatea termenilor, care ne dă de înțeles că ne-am afla acum, din punctul de vedere al evaluării legislației, abia într-un stadiu incipient, de “pregătire a demersurilor de armonizare” și de “eficientizare a cadrului legal” (ceea ce presupune că ar putea fi necesare eventuale îmbunătățiri sau modificări ale legislației în vigoare – proceduri despre știm cu toții cam cât durează…)

Nu mai puțin îngrijorător în întreg acest context este și faptul că, recent, doamna vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale Sevil Shhaideh ne-a anunțat că în cursul lunii august va avea loc prima rectificare bugetară din acest an.

Am semnalat în repetate rânduri în cursul acestui an uriașa iresponsabilitate și lipsa crasă de profesionalism cu care reprezentanții PSD puși de domnul Dragnea în fruntea MApN au înțeles să gestioneze bugetul Ministerului Apărării.

În actualul context geo-politic în care România ar trebui să își mobilizeze toate resursele de care dispune pentru a deveni un actor extrem de semnificativ în regiune, politrucii puși de președintele PSD Liviu Dragnea în Guvern doar ca să-i execute slugarnic ordinele se dovedesc incapabili, în aproape 7 luni de zile, până și să întocmească un plan de utilizare eficientă și judicioasă a celui mai mare buget destinat cheltuielilor de înzestrare a Armatei de care țara noastră a dispus vreodată.

Dacă s-a dovedit incapabil să prezinte în fața CSAT un plan articulat de utilizare a banilor alocați înzestrării Armatei, este limpede că nu ne putem aștepta de la domnul ministru Țuțuianu la viziunea necesară pentru ca, alături de reprezentanții Ministerului de Externe, să valorifice șansa istorică a României de a deveni noul cap de pod atât de necesar Statelor Unite ale Americii în flancul estic.

Doar 5 luni au mai rămas până la finalul acestui an.

Iar banii alocați cheltuielilor de înzestrare a armatei stau în continuare nefolosiți.

Și, mai mult decât atât, rezultă din comunicatul recent transmis, nu avem încă nici măcar certitudinea existenței unui cadru legal îndeajuns de eficient și de bine pus la punct încât să garanteze demararea cu celeritate a procedurilor de achiziții. Sau, dacă îl avem cumva, atunci pesemne că politrucii domnului Dragnea din fruntea Ministerului Apărării Naționale nu îl cunosc încă… Ceea ce este extrem de grav!

În aceste condiții, nu ne rămâne decât să sperăm de la acești executanți docili ai ordinelor președintelui PSD că:

    1. nu vor deturna nici măcar un cent din fondurile alocate MApN la proxima rectificare bugetară!
    2. vor prezenta cât mai grabnic, în fața Comisiilor de apărare sau în fața Parlamentului, un raport cu privire la concluziile desprinse în urma întâlnirii de ieri cu reprezentanții Agenției Naționale pentru Achiziții Publice.
Nicu Fălcoi – Actuala construcție bugetară este un motiv de îngrijorare

Nicu Fălcoi – Actuala construcție bugetară este un motiv de îngrijorare

Actuala construcție bugetară – inclusiv alocările de fonduri destinate Ministerului Apărării Naționale și instituțiilor din domeniul securității naționale – oferă impresia unei încropeli și a unui amestec de inconștiență și amatorism.

În calitate de senator și secretar al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului României îmi exprim îngrijorarea față de modul în care cabinetul condus de premierul Sorin Grindeanu a procedat la elaborarea proiectului de buget destinat Ministerului Apărării Naționale și instituțiilor din domeniul securității naționale.

Consider că maniera în care au fost alocate fondurile destinate MApN dovedește incompetență și necunoașterea gravă a priorităților impuse de complexitatea contextului geo-politic global și regional. La acestea se adaugă și o îngrijorătoare lipsă de înțelegere a importanței și seriozității angajamentelor pe care România le are față de partenerii săi strategici, în principal față de Alianța Nord-Atlantică (NATO).

În acest sens, este de ajuns să ne gândim la faptul că tentativa inițială a guvernului PSD a fost aceea de a supune dezbaterii Parlamentului un proiect de buget în care fondurile destinate Apărării ajungeau doar la 1,35% din PIB (situându-se adică sub procentul de 2% ce reprezintă angajamentul României față de partenerii noștri strategici). Ulterioara creștere la 2% (inclusiv în baza creditelor bugetare și de angajament) reprezintă însă doar un prim pas către soluționarea reală a problemei. Pentru că, alocând aproape integral diferența de 0,65% cu care a fost majorat bugetul domeniului Investițiilor în tehnică militară, s-a recurs la un tertip care generează, în fapt, premise pentru retragerea acestei sume din bugetul MApN la oricare dintre viitoarele rectificări bugetare. Este limpede, cred, pentru orice persoană avizată și de bună-credință că investițiile în tehnică militară impun derularea, într-o succesiune de etape bine definită și în acord cu prevederile legale, a unor contracte de achiziții multianuale, fapt care face imposibilă utilizarea integrală a acestor fonduri până la finalul anului.

În loc să se preocupe, spre exemplu, de alocarea de fonduri suplimentare destinate antrenamentelor sau achiziției de combustibili și piese de schimb (piloții ar avea nevoie de mult mai multe ore de zbor – priorități care ar fi rezultat dintr-o cunoaștere temeinică a realităților din teren), responsabilii cu elaborarea bugetului și-au dovedit amatorismul și iresponsabilitatea, încropind un proiect complet lipsit de viziune. Cunoscută fiind deja predispoziția PSD de a-și crea, prin toate mijloacele posibile, căi pentru utilizarea discreționară a banilor publici, îmi exprim îngrijorarea față de eventualele posibile tentative de deturnare a sumelor alocate, cu atât mai mult cu cât am constatat, la analiza proiectului de buget, că alocările pe diverse linii bugetare au fost făcute în mod discutabil. În plus, includerea în bugetul Ministerului Apărării a sumei de cca 3 miliarde destinată achitării pensiilor militarilor în rezervă și în retragere face ca, în realitate, valoarea totală alocată cheltuielilor de apărare să se diminueze cu această sumă.

Maniera precipitată în care cabinetul Grindeanu a abordat această construcție bugetară mă determină însă, ca profesionist care și-a desfășurat activitatea în domeniul Apărării Naționale, dar și ca senator și secretar al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, să atenționez asupra faptului că alocările de fonduri destinate bugetului Ministerului Apărării și instituțiilor din domeniul securității naționale sunt amendabile, iar modul în care s-a procedat lasă mult de dorit, oferind impresia unei încropeli și a unui amestec de inconștiență și amatorism. Și aceasta în cazul în care nu avem cumva de-a face cu probleme mult mai grave decât atât, mergând de la rea-credință până la trădarea intereselor naționale.

Acestea sunt motivele pentru care am considerat că e de datoria mea să adresez public un îndemn tuturor decidenților politici și factorilor cu responsabilități în elaborarea și gestionarea bugetului să dea dovadă de realism și obiectivitate și să analizeze cu responsabilitate maximă, la fiecare dintre rectificările bugetare care vor urma, implicațiile grave pe care le-ar putea determina finanțarea defectuoasă a domeniilor anterior menționate. Orice decizie eronată, cauzată de lipsa de viziune, de orgoliile de moment sau de calculele politice înguste, poate plasa România într-o situație extrem de vulnerabilă și într-un raport mai mult decât delicat față de partenerii noștri strategici.

sursa foto: Flickr, Paul Istoan