Ministrul Bode ne anunță că va lansa o licitație pentru a contracta o firmă care să facă un nou studiu de fezabilitate și proiectarea autostrăzii Ploiești-Comarnic-Brașov.

Intenția în sine e în regulă. E în mod sigur un pas necesar pentru autostradă. Din păcate, acest pas vine abia la 10 luni după preluarea mandatului. Și încă nu e făcut (licitația nu apare pe SEAP).

Problema mare este CUM se face acest pas. Pentru că dacă CNAIR face la fel ca până acum, cu același caiet de sarcini și contract, nu ajungem nicăieri.

Explic.

🛑 Problema #1: Caietele de sarcini ale CNAIR pentru contractarea de servicii de proiectare și studii sunt o varză cu de toate. Sute de pagini copy/paste, nimic specific proiectului în cauză de obicei, poate fi o licitație pentru un pasaj peste un drum județean sau o autostradă montană, aceeași maculatură e folosită pe post de caiet de sarcini. Și nu doar că nu ajută, dar mai și încurcă. Se regăsesc pe acolo destule cerințe absurde și marote ale unor nepricepuți într-ale drumurilor.

✅ Condiția #1 pentru succes: CAIET DE SARCINI PROFESIONIST, cu cerințe CLARE și SPECIFICE autostrăzii în cauză.

Contractele folosite de CNAIR pentru studii de fezabilitate sunt și mai praf.

🛑 Problema #2: Calendarul de plăți contractuale nu are legătură cu costurile și cheltuielile unui prestator. Există o singură plată mare la final pentru tot (discutăm de zeci de milioane de lei) – adică după 1-2 ani de muncă vin și banii. Discutăm despre bani pentru ingineri proiectanți, topografi, foraje geotehnice, etc. Firma care face proiectarea ar trebui să le susțină câțiva ani de zile cu bani eventual de acasă sau din credite, după gândirea CNAIR.

✅ Soluția #2: CALENDAR DE PLĂȚI LUNAR care să acopere cheltuielile cu personalul, servicii și lucrările pe care le efectuează consultantul, pe măsură ce acestea sunt efectuate.

🛑 Problema #3: Structura de prețuri cerută în ofertă nu are legătură cu structura de costuri reală a unui astfel de proiect. Un singur exemplu – CNAIR cere un preț unitar pe metru liniar de foraj geotehnic cu toate probele de laborator incluse. Dar realitatea este că este din ce mai scump să forezi o dată cu adâncimea mai mare – un metru liniar costă mult mai mult la 20m adâncime, față de la 5m adâncime. La fel testele și încercările de laborator pe probele prelevate costă cu cât sunt mai detaliate și mai complexe. Rezultatul politicii CNAIR cu preț forfetar este că prestatorii încearcă să scape cât mai ieftin, foraje cât mai sumare și probe cât mai puține. Sau, mai grav, cu rezultate măsluite (=”din burtă”).

✅ Soluția #3: Structura de prețuri în ofertă corespunzătoare cu STRUCTURA DE COSTURI REALĂ DIN INDUSTRIE. Începând de la partea de geotehnică, la costul muncii intelectuale, al topografiei și celorlalte studii. Sistemul cu sumă globală (aproape forfetară) stimulează țepele și țeparii și studiile din birou.

🛑 Problema #4: CNAIR vrea să intituleze contractul “REVIZUIRE studiu de fezabiliate și proiectare”. Nu e prima dată când CNAIR își leagă șireturile folosind un termen care implică doar o îmbunătățire incrementală a unui studiu pe care deja îl deține. A pățit-o și la Sibiu-Pitești. În cazul de față studiul pe care îl deține, cel din 2006, are un traseu care nu mai e deloc de actualitate, cu zeci de poduri peste Prahova și traversând prin mijlocul stațiunilor.

✅ Soluția #4: LIBERTATE DEPLINĂ PENTRU PROIECTANT să aleagă cel mai bun traseu în cadrul contractului care se încheie și eliminarea cerinței absurde de a refolosi documentațiile de acum 20 de ani (cu excepția cazului când soluțiile sunt încă valabile).

—

Dacă licitația va fi lansată însă, în același stil ca până acum, rezultatele vor fi la fel de proaste. Deci PROIECTUL POATE AVEA SUCCES, DACĂ TREABA E FĂCUTĂ CORECT CU FIRME SERIOASE stimulate să participe la licitație atât prin valoarea corectă estimată a licitației, dar și prin condițiile contractuale și cerințele din caietul de sarcini.

Vă țin la curent când apare licitația pe SEAP dacă aceste condiții au fost îndeplinite sau nu.