„Cine nu a început deja să-și reabiliteze clădirea încât lucrările să poată fi finalizate până la data de 31.10.2020, va fi amendat, începând de acum, în fiecare săptămână și, în plus, pus la impozit de 6 ori mai mare!” O parte din ultimul mesaj din partea primarului Robu, transmis tuturor proprietarilor de clădiri istorice.

Însă, pe lângă măsuri punitive, Primăria Timișoara ar fi trebuit deja să sprijine proprietarii clădirilor istorice, astfel încât să nu ajungem în situația în care să li se ceară să facă în 10 luni ceea ce nu s-a făcut în 30 de ani.

Dacă ținem cont de faptul că obținerea tuturor avizelor și a autorizației de construire durează în medie 6 luni și faptul că lucrările de construcție nu pot începe până la 1 martie din cauza condițiilor atmosferice, realizarea unor astfel de lucrări până în octombrie 2020 e imposibilă. 

De ce am ajuns să avem atâtea clădiri istorice dărăpănate în Timișoara?

Lăsând la o parte cazurile destul de rare în care un imobil este deținut de o singură persoană sau entitate juridică, majoritatea imobilelor istorice din oraș sunt deținute mixt de persoane fizice, persoane juridice, culte, Statul Român prin Primăria Timișoara, etc. Și chiar dacă toate aceste entități atât de diferite reușesc să ajungă la un consens și decid să reabiliteze imobilul, este extrem de dificil să poată începe execuția acestor lucrări.

Ce pași are de făcut un proprietar în momentul în care dorește să-și reabiliteze imobilul istoric?

→ Obținerea certificatului de urbanism durează 30 de zile;

→ Ulterior, trebuie obținute avize de la diverse alte instituții, toate cu termene între 15 și 30 zile. 

→ Cel mai dificil de obținut este avizul Direcției de Cultură, a cărei comisie se întrunește o singură dată pe lună. Dacă ai ghinionul să depui cererea imediat după întâlnirea Comisiei de Monumente, poți aștepta mai bine de 30 de zile pentru întrunirea unei noi comisii, la care se adaugă zilele (nu puține), în care se redactează avizul Comisiei. Și dacă vorbim de un aviz negativ, povestea poate continua luni de zile. 

→ Inspectoratul de Stat în Construcții își dă și el acordul într-un termen de 10 de zile lucrătoare.

→ Apoi urmează încă 30 de zile pentru obținerea Autorizației de Construire.

Cum îi sprijină pe proprietari Primăria Timișoara, în orașul cu cel mai mare număr de monumente istorice din România?

În cadrul Primăriei nu există un birou specializat care să îndrume proprietarii în ceea ce privește etapele pe care le au de parcurs și unde pot să primească consultanță tehnică în cazul în care pe parcursul întocmirii proiectului sau a execuției lucrărilor se lovesc de o problemă. La un moment dat, Poliția Locală a împărțit niște pliante proprietarilor de clădiri în paragină, dar sprijinul concret s-a oprit aici.

Prin Hotărârea de Consiliu Local 158/2016 s-a aprobat Programul de sprijin financiar pentru creșterea calității arhitectural-ambientale a clădirilor din zonele prioritare de intervenție din Municipiul Timișoara.

Pe scurt, proprietarii imobilelor istorice care realizează lucrări de reabilitare a fațadelor/acoperișurilor pot beneficia de sprijin financiar de 50% din valoarea cheltuielilor eligibile.

Problema este că sunt două impedimente majore care împiedică proprietarii să apeleze la sprijinul Primăriei:

1. Întreaga documentație necesară obținerii autorizației de construire, precum și documentația tehnico-economică necesară executării lucrărilor revine proprietarilor și reprezintă contribuția acestora la program. Costurile pentru contractarea acestor servicii nu sunt deloc neglijabile, iar găsirea unor specialiști deloc ușoară.
   
   În alte primării, unde reabilitarea clădirilor istorice reprezintă un succes, această etapă a fost preluată de către o comisie specializată. O comisie care a sprijinit proprietarii prin întocmirea proiectului tehnic, obținerea avizelor și a oferit asistență tehnică și consultanță până la finalizarea lucrărilor.
   
   Fără o experiență în astfel de lucrări, asociațiile de proprietari apelează la sprijinul unor arhitecți mai mult sau mai puțin specializați în astfel de lucrări. Este extrem de dificil pentru asociațiile de locatari să ia decizii în ceea ce privește întocmirea proiectului tehnic (decizii pe care nu le poate lua arhitectul, ci doar proprietarul) , de aceea consultanța externă din partea instituțiilor abilitate (Primăria și Direcția de Cultură) este imperativ necesară.
2. Printre actele necesare includerii în program se află și expertiza de risc seismic. Fără a se preciza nicăieri în cuprinsul Hotărârii de Consiliu Local care este gradul de risc seismic care face o clădire eligibilă sau nu, putem presupune că motivul pentru care nu exista nicio cerere aprobată, este că s-a solicitat ca gradul de risc seismic să fie 3 sau 4. E puțin probabil să avem clădiri istorice încadrate în această clasă, având în vedere că vorbim despre clădiri de peste 100 ani, care poate nu au fost reabilitate nici măcar o dată.
   
   În mod normal, sprijinul financiar nu poate fi acordat clădirilor cu grad de risc seismic 1 (cele cu deja celebră bulină roșie). Realizarea unor lucrări de consolidare pentru un grad de risc seismic mai bun (3 sau 4), presupune lucrări de amploare. Pe lângă presiunea financiară foarte mare, spațiile din imobilele în consolidare nu pot fi folosite. Deci șansele ca în viitorul apropiat, proprietarii imobilelor istorice să efectueze acest tip de lucrări sunt aproape inexistente.

Deși se putea observa cu ușurință din primul an în care această hotărâre de consiliu local a fost în vigoare că ea nu funcționează, nu s-a făcut niciun pas pentru modificarea ei și adaptarea la realitatea timișoreană.

O altă problemă este că, din lipsa de experiență, cei care întocmesc devizele de lucrări subestimează costurile și proprietarii pot ajunge în situația în care costurile estimate să crească semnificativ sau chiar să se dubleze.

Ce e de făcut pentru reabilitarea clădirilor istorice din Timișoara?

Trebuie facilitat accesul proprietarilor la consultanța specializată și apoi la finanțare.  În prima fază, în cadrul Primăriei trebuie înființat un birou care să sprijine proprietarii imobilelor din zona istorică cu informații referitoare la specialiștii pe care îi pot contacta pentru întocmirea proiectelor, la descrierea etapelor care trebuie parcurse până la începerea lucrărilor, dar care să și ofere consultanță tehnică pentru partea de proiectare. 

Pe termen lung, înființarea unei comisii de specialiști, care să elaboreze și/sau să verifice proiectele tehnice și documentația economică pentru astfel de lucrări este imperios necesară. Experiența unei astfel de comisii va face ca proiectele de reabilitare să fie elaborate și estimate corect.

Modificarea Hotărârii de Consiliu Local, în sensul precizării clare a gradului de risc seismic neeligibil pentru acest ajutor financiar, este un un pas care poate fi facut rapid. Din acel moment, accesarea finanțării devine mai atractivă și mai ușoară.

Realitatea e că in loc să protejeze patrimoniul, Primăria Timișoarei pune umărul la distrugerea lui.

Sursa foto: Gratziela Ciortuz/ Wikipedia Commons