De ce vaporașele de pe Bega zac de mai bine de un an nefolosite?

De ce vaporașele de pe Bega zac de mai bine de un an nefolosite?

De ce am dat banii pe vaporetto în Timișoara, dar ele nu circulă?

Pentru că ar trebui înființată Administrația Căii Navigabile a Canalului Bega. De către cine și cum a încercat să afle senatorul USR Nicu Fălcoi prin întrebarea adresată ministerului Transporturilor. Din răspunsul primit tragem următoarele concluzii:

  • Primăria Timișoara nu a solicitat Ministerului Transporturilor avizele și aprobările necesare proiectului privind reabilitarea malurilor și navigabilitatea pe Canalul Bega anterior demarării lucrărilor. Alături de numeroase alte neclarități, acest motiv face acum foarte dificilă identificarea unei soluții:

Ministerul Transporturilor susține reluarea navigației pe Canalul Bega numai cu respectarea cadrului legislativ aplicabil, dar în continuare sunt promovate proiecte privind navigabilitatea Canalului Bega care nu sunt avizate / aprobate de către Ministerul Transporturilor, astfel cum a fost derulat și cel al Primăriei Municipiului Timișoara

  • În plus, Canalul Bega are un regim juridic neclar, fiind înregistrat ca aparținând domeniului public al Statului aflat în administrarea Administrației Naționale “Apele Române”.
  • Mai adăugăm și că solicitarea Primăriei Municipiului Timișoara de a obține autorizarea administrației portuare/de cale navigabilă a fost depusă abia după finalizarea amplasării de pontoane de acostare și intră în contradicție cu o serie de prevederi legale aflate în vigoare. Și, cel puțin până în acest moment, nu a fost lămurit încă nici măcar cărei instituții îi va fi subordonată viitoarea Administrație:

Menționăm faptul că, în situația în care Administrația Canalului Bega va fi în subordinea Ministerului Transporturilor, încă nu s-a stabilit în ce măsură va fi afectată Administrația Bazinală de Apă Banat, sucursală cu personalitate juridică a Administrației Naționale “Apele Române” care deține în administrare bazinul hidrografic al râului Bega, respectiv Canalul Bega, domeniul public al statului.

Așadar, vaporașele de pe Bega ale Primăriei Timișoara stau blocate la mal din cauza unor nebuloase: responsabilități imprecis stabilite, atribuții depășite și neclarități în privința regimului juridic al Canalului Bega.

sursa foto: flickr

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Ministrul Apărării Naționale, Adrian Țuțuianu, și-a exprimat recent speranța că România ar putea achiziționa în perspectivă, pe lângă avioanele F 16, și avioane de luptă F 35.

Cât de plauzibilă este această declarație și cât din spusele ministrului Apărării reprezintă doar o manevră de PR hazardată?
Ce își poate și ce nu își poate permite România să cumpere în acest moment în materie de tehnică militară?
Ce rol ar putea juca țara noastră în complicata ecuație geopolitică regională și care sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească reprezentanții României în relația cu partenerii noștri strategici?

Senatorul Nicu Fălcoi răspunde acestor întrebări și propune soluții pentru investirea eficientă a banilor destinați înzestrării armatei.


Recentele referiri ale ministrului Apărării Naționale la speranțele de a achiziționa, în următorii ani, avioane de luptă F 35 denotă necunoașterea crasă de către acesta a realităților domeniului în fruntea căruia se află.

Dacă evaluăm lucrurile dintr-o perspectivă profesionistă și ne raportăm la resursele pe care ni le pune la dispoziție bugetul Apărării, rezultă că spusele domnului ministru Țuțuianu reprezintă nimic altceva decât niște declarații fantasmagorice, rod al unei manevre hazardate de PR, care nu are nimic în comun cu realitatea.

În calitate de fost pilot, evident că îmi doresc pentru colegii mei mai tineri să utilizeze tehnologie de ultimă generație și să aibă în dotare cele mai bune avioane de luptă din lume. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să ne lansăm în declarații populiste, care ne-ar putea afecta credibilitatea.

Planurile pentru înzestarea armatei române

România a anunțat recent că va achiziționa tehnică militară în valoare de aprox. 9,3 miliarde euro. Nu trebuie să uităm că acest buget a fost alocat pentru a fi cheltuit în următorii 10 ani.

Dacă analizăm deciziile partenerilor noștri strategici și programele de înzestrare pe care aceștia le derulează, vom constata, spre exemplu, că Statele Unite ale Americii, principalul nostru partener, au anunțat că vor achiziționa un număr de aprox. 2 500 de avioane de luptă F 35 (achiziție al cărei preț total a fost estimat la 1000 miliarde de dolari, adică aproximativ 400 milioane de dolari pentru un singur aparat; din acest total, aprox. 382 miliarde reprezintă costul aparatelor de zbor, în vreme ce restul reprezintă cheltuielile alocate operării și întreținerii în perioada de funcționare).

Probabil prețul/aparat va mai scădea în următoarea perioadă, dar nu este realist să ne așteptăm la scăderi dramatice. În plus, pentru a înțelege corect ce presupune achiziționarea unui astfel de tip de tehnică de luptă este important de reținut că prețul de achiziție se referă nu numai la costul propriu-zis al unui aparat de zbor, ci include și toate cheltuielile conexe: pregătirea personalului, asigurarea variantelor de înarmare, asigurarea mentenanței etc.

România nu și-a putut permite să cumpere avioane Gripen și Eurofighter noi (care nu se ridică la performanțele unui F 35), pentru că ele erau mult prea scumpe pentru bugetul de care dispunem. S-a luat, în acest context, decizia achiziționării unei prime escadrile de avioane F 16.

Dacă vom merge mai departe pe ideea înzestrării aviației noastre cu avioane de luptă F 16, atunci cele 36 de avioane anunțate de domnul ministru Țuțuianu nu acoperă, după aprecierea mea, nici pe departe nevoile de apărare ale spațiului aerian al României. Nu trebuie să uităm că România a modernizat 110 avioane MIG 21, acesta fiind numărul de avioane care ne este necesar pentru acoperirea spațiului aerian al țării.

România – unic partener stabil al NATO în zona Mării Negre

O dată evaluate nevoile noastre de înzestrare, pentru a avea o reprezentare corectă și completă a misiunii pe care negociatorii noștri o au este necesară înțelegerea de ansamblu a ecuației geopolitice regionale și a rolului de unic partener stabil al Alianței Nord-Atlantice în zona Mării Negre pe care România îl are în acest moment.

Evoluțiile din Turcia au făcut din această țară un partener tot mai imprevizibil, al cărui deficit de credibilitate s-a accentuat treptat.

În aceste condiții, dacă vom ști să valorificăm cu seriozitate, maturitate și viziune situația actuală, România ar putea deveni un actor regional foarte important, aflat pentru prima dată în ultimii aproape 50 de ani în situația de a putea negocia, mai ales cu partenerul american.

În ce mă privește, cred cu tărie că parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ale Americii trebuie menținut și chiar întărit.

Un rol însemnat în consolidarea acestui parteneriat le revine profesioniștilor în politică externă și de apărare, care au datoria să asigure un raport echilibrat în ce privește sprijinul reciproc pe care cele două state și-l oferă în cadrul acestui parteneriat strategic.

Dacă m-aș fi aflat în situația de a negocia condițiile în care vom investi cele circa 6,1 miliarde euro în rachete de tehnologie americană, aș fi încercat să fac astfel încât România să beneficieze cât mai mult de pe urma acestei investiții, spre exemplu să primească gratis (de ce nu) și 5 escadrile de avioane F 16 (60 de avioane). Evident că acestea nu ar fi putut să fie aparate de zbor noi, dar partenerii americani ne-ar fi putut oferi și sprijinul și know-how-ul necesare modernizării tehnologice, utilizând pentru aducerea lor la cele mai recente standarde facilitățile industriei românești.

De ce nu ar putea deveni Turbomecanica unul dintre producătorii de motoare F 16 de ultimă generație?

Dar pentru ca aceste deziderate să poată deveni realitate ar trebui ca decidenții români să aibă competențele, capacitatea și voința de a le negocia cu partenerii noștri strategici.

În urma aprobării în CSAT a Planului de înzestrare pentru intervalul 2017-2026, România poate demara în forță procesul de modernizare a Armatei. Ne aflăm în fața unei foarte bune șanse de a ne revigora și industria de apărare. Pentru aceasta avem nevoie de înțelegerea faptului că toți acești bani pe care îi cheltuim acum pe achiziții s-ar putea întoarce și chiar multiplica în economia românească.

Acestea sunt realitățile complexe pe care m-aș aștepta să le înțeleagă domnul ministru al Apărării Adrian Țuțuianu înaintea vizitei plănuite să aibă loc în mai puțin de o lună în SUA.
Mi-e teamă însă că așteptăm în zadar să dovedească profesionalismul și viziunea necesare pentru a aborda discuțiile și negocierile ce vor urma în așa fel încât ele să aducă beneficii cât mai mari României.

Despre problemele cu care se confruntă migranții și cei ce ar trebui să-i ajute

Despre problemele cu care se confruntă migranții și cei ce ar trebui să-i ajute

Update – 05.10.2017

Audiere finalizată cu un prim set de soluții pentru problemele Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara

Ieri (miercuri, 4 octombrie 2017) a avut loc, în cadrul Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului, al cărei secretar sunt, audierea domnului comisar-șef Leonard Florin Medrega de la Inspectoratul General pentru Imigrări.

Au fost dezbătute o parte din problemele Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara pe care le-am constatat în timpul vizitei efectuate acolo la finalul lunii august.

Am obținut următoarele informații și angajamente ferme din partea reprezentantului Inspectoratului General pentru Imigrări:

  • până în luna ianuarie 2018, deficitul de personal din cadrul Centrului pentru refugiați din Timișoara va fi diminuat cu 1/4, prin angajarea de personal care să contribuie la o mai bună desfășurare a activităților în cadrul centrului;
  • pentru diminuarea carențelor în ce privește dotarea tehnică și remedierea disfuncționalităților cauzate de subdimensionarea rețelei IT centrul va fi dotat cu încă 18 calculatoare, 10 imprimante și 3 scannere;
  • parcul auto va fi suplimentat cu un microbuz cu o capacitate de 8+1 locuri și cu un autoturism;
  • vor demara în curând, cu finanțare din fonduri europene, lucrările de construire a unui nou spațiu destinat Centrului de Tranzit în Regim de Urgență, urmând ca actualul spațiu să fie utilizat pe mai departe de Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil, așa cum se întâmplă, de altfel, și în prezent, în baza unui acord între reprezentanții celor două centre. În felul acesta, va spori practic capacitatea Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil cu 200 de locuri.

Articol inițial – 28.08.2017

Migranții din Timișoara  – problemele cu îngrijirea lor pe care senatorul Nicu Fălcoi le-a identificat

La finalul săptămânii trecute, am vizitat Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara, în competența teritorială a căruia se află județele Timiș, Arad, Bihor, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți.

În urma discuțiilor pe care le-am purtat cu directorul centrului, domnul Gabriel Vasilescu, și cu directorul adjunct, domnul Robert Valentin Gurgu s-au desprins următoarele informații:

  • în acest moment, în centru sunt cazate 170 de persoane, dintre care aproximativ 70% sunt kurzi din Irak;
  • un element de noutate în ce îi privește pe ultimii sosiți în centru este reprezentat de numărul mare de copii veniți cu familiile, comparativ cu situațiile înregistrate în trecut, când veneau preponderent persoane majore, în regim solitar;
  • la nivelul centrului se înregistrează un deficit acut de personal, motiv pentru care angajații fac față cu dificultate fluxului în creștere de imigranți. În acest moment, centrul funcționează cu doar 2/3 din totalul personalului prevăzut. Asistența medicală este asigurată de un singur medic, angajat în regim de prestări servicii (câte 4 ore, de două ori pe săptămână), iar dintr-un total de 4 posturi de asistent medical, doar unul este ocupat, existând premisa ocupării încă unui post în perioada imediat următoare;
  • statul de funcții este deficitar, fiind prevăzute doar o funcție de director și alta de director adjunct. În organigramă nu sunt prevăzute funcții de conducere subordonate acestora, motiv pentru care este extrem de dificilă acumularea de experiență și formarea de cadre cu competența necesară pentru a putea prelua atribuții specifice unei poziții de conducere. În condițiile intensificării activității centrului, una dintre nevoi ar fi legată de înființarea unei funcții de șef de birou;
  • procedura birocratică de întocmire a dosarelor este foarte greoaie, fapt care complică și mai mult activitatea angajaților centrului (spre exemplu, sunt necesare 8 numere de înregistrare, când ar fi suficient doar unul singur, așa cum se procedează în cazul dosarelor penale). Această problemă, generată de birocrația excesivă, s-ar putea soluționa printr-un ordin de ministru;
  • sunt necesare fonduri pentru igienizarea spațiilor;
  • mașinile de intervenție utilizate se află într-o stare precară, fiind extrem de uzate și având o vechime de 15 ani. Problema ar putea fi soluționată de către serviciul specializat al MAI, care ar trebui să înzestreze centrul cu cel puțin 2 mașini. Din discuțiile purtate, a rezultat că în parcul auto al MAI ar exista două autoturisme destinate dotării centrului;
  • e necesară dotarea centrului cu echipament de protecție adecvat (au existat situații în care au fost atacați lucrătorii centrului);
  • spațiile de lucru destinate angajaților sunt insuficiente;
  • rețeaua IT este subdimensionată și poate ceda în orice moment, modernizarea acesteia necesitând alocarea unei sume estimate la aprox. 60 000 euro;
  • există insatisfacții de ordin financiar cauzate de omiterea aplicării sporului de 40% pentru muncă operativă (spor aplicat angajaților MAI care desfășoară activități similare). Acest factor, coroborat cu factorii de stres cauzați de specificul activității, reprezintă unul dintre motivele pentru care angajații MAI nu își doresc să lucreze în cadrul centrului.

Centrul Regional de Proceduri si Cazare a Solicitantilor de Azil din Timisoara

Ce soluții propune USR pentru a rezolva o parte din problemele cu gestionarea migranților

Imediat după reluarea activității Parlamentului, voi semnala problemele identificate colegilor din Comisia de apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului și reprezentanților MAI și voi iniția demersuri pentru soluționarea aspectelor critice care țin de competența structurilor subordonate acestei comisii. Nu toate problemele își vor putea găsi rezolvarea imediat. Mă refer aici la discrepanța salarială semnalată, a cărei cauză voi încerca să o aflu, prin intermediul unei interpelări. Iar pentru simplificarea hățișului birocratic care îngreunează în acest moment întocmirea dosarelor este nevoie de viziune și competență, dar și de voință politică. Din păcate, judecând după evidențe, mă tem că în niciuna din aceste privințe nu putem conta prea mult pe reprezentanții majorității politice.

România – jucător sau pion?

România – jucător sau pion?

Evoluțiile recente din regiunea noastră ar îndreptăți România să aspire la o creștere progresivă a importanței sale, cu șansa de a deveni dintr-un pion pe tabla de șah un actor cu rol destul de însemnat.

Rolul și importanța pe care le-am putea dobândi în regiune depind însă în mod decisiv de viziunea și profesionalismul responsabililor cu conturarea politicii externe a României și a poziționării strategice a țării noastre.

Nu de puține ori în decursul istoriei soarta unor națiuni a fost decisă pentru decenii întregi de mixul complex dat de interesele economice, politice și militare.

Am mai spus-o aici și o repet: convingerea mea este că România se află acum în fața unei oportunități istorice pe care nu a mai avut-o de la invadarea Cehoslovaciei încoace.

Pentru a putea valorifica această oportunitate e de-ajuns să privim cu atenție împrejurul nostru, să înțelegem foarte bine complicatul context geopolitic și să analizăm tactic, cu viziune strategică, deciziile celorlalți actori importanți din regiune.

Din rezolvarea acestei ecuații s-ar putea desprinde abordările ce ne-ar putea duce la potențarea șansei noastre. Deloc întâmplătoare, spre exemplu, în întreg acest context, este poziționarea Poloniei, inclusiv pe fondul adoptării recente de către SUA a sancțiunilor economice la adresa Rusiei și a companiilor implicate în proiectul Nord Stream 2. Coroborată cu împotrivirea fermă a polonezului Donald Tusk, președintele Consiliului European, poziția Poloniei, care se opune creșterii în acest fel a dependenței energetice a Europei Centrale de Rusia, reprezintă un semnal puternic, dar și o modalitate de maximizare a importanței, inclusiv în perspectiva negocierilor pentru constituirea viitorului nucleu dur al Uniunii Europene.

În ce ne privește, întrebarea rămâne: vom ști sau nu să ne valorificăm propria șansă?
Într-o Europă dinamică și într-o lume aflată în schimbare, va ști România să devină un jucător regional important?

Nicu Fălcoi – despre investițiile în apărare la jumătatea lui 2017

Nicu Fălcoi – despre investițiile în apărare la jumătatea lui 2017

Un comunicat transmis presei luni, 24 iulie, ne înștiințează că ministrul Apărării Naționale, domnul Adrian Țuțuianu, a avut o întâlnire cu reprezentanții Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, în vederea pregătirii demersurilor de “armonizare și eficientizare a cadrului legal aplicabil procedurilor de achiziții militare pe linia programelor esențiale de înzestrare a armatei”.

La o primă vedere aceasta ar putea părea o veste bună.

Asta dacă facem abstracție, firește, de faptul că ne aflăm la finalul celei de-a șaptea luni a anului 2017 (iar bugetul de stat pe acest an, cu cei 2% din PIB alocați Apărării, a fost aprobat în Parlament la începutul lunii februarie) și de ambiguitatea termenilor, care ne dă de înțeles că ne-am afla acum, din punctul de vedere al evaluării legislației, abia într-un stadiu incipient, de “pregătire a demersurilor de armonizare” și de “eficientizare a cadrului legal” (ceea ce presupune că ar putea fi necesare eventuale îmbunătățiri sau modificări ale legislației în vigoare – proceduri despre știm cu toții cam cât durează…)

Nu mai puțin îngrijorător în întreg acest context este și faptul că, recent, doamna vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale Sevil Shhaideh ne-a anunțat că în cursul lunii august va avea loc prima rectificare bugetară din acest an.

Am semnalat în repetate rânduri în cursul acestui an uriașa iresponsabilitate și lipsa crasă de profesionalism cu care reprezentanții PSD puși de domnul Dragnea în fruntea MApN au înțeles să gestioneze bugetul Ministerului Apărării.

În actualul context geo-politic în care România ar trebui să își mobilizeze toate resursele de care dispune pentru a deveni un actor extrem de semnificativ în regiune, politrucii puși de președintele PSD Liviu Dragnea în Guvern doar ca să-i execute slugarnic ordinele se dovedesc incapabili, în aproape 7 luni de zile, până și să întocmească un plan de utilizare eficientă și judicioasă a celui mai mare buget destinat cheltuielilor de înzestrare a Armatei de care țara noastră a dispus vreodată.

Dacă s-a dovedit incapabil să prezinte în fața CSAT un plan articulat de utilizare a banilor alocați înzestrării Armatei, este limpede că nu ne putem aștepta de la domnul ministru Țuțuianu la viziunea necesară pentru ca, alături de reprezentanții Ministerului de Externe, să valorifice șansa istorică a României de a deveni noul cap de pod atât de necesar Statelor Unite ale Americii în flancul estic.

Doar 5 luni au mai rămas până la finalul acestui an.

Iar banii alocați cheltuielilor de înzestrare a armatei stau în continuare nefolosiți.

Și, mai mult decât atât, rezultă din comunicatul recent transmis, nu avem încă nici măcar certitudinea existenței unui cadru legal îndeajuns de eficient și de bine pus la punct încât să garanteze demararea cu celeritate a procedurilor de achiziții. Sau, dacă îl avem cumva, atunci pesemne că politrucii domnului Dragnea din fruntea Ministerului Apărării Naționale nu îl cunosc încă… Ceea ce este extrem de grav!

În aceste condiții, nu ne rămâne decât să sperăm de la acești executanți docili ai ordinelor președintelui PSD că:

    1. nu vor deturna nici măcar un cent din fondurile alocate MApN la proxima rectificare bugetară!
    2. vor prezenta cât mai grabnic, în fața Comisiilor de apărare sau în fața Parlamentului, un raport cu privire la concluziile desprinse în urma întâlnirii de ieri cu reprezentanții Agenției Naționale pentru Achiziții Publice.
Nicu Fălcoi: România – în fața unui moment de importanță istorică. Încotro mergem?

Nicu Fălcoi: România – în fața unui moment de importanță istorică. Încotro mergem?

Pentru prima dată de la invadarea Cehoslovaciei, România se află în situația de a putea negocia cu marile puteri. Contextul actual ne este favorabil din mai multe motive:
– În ultimul timp, mass-media a fost plină de relatări privind realizările diplomației românești
– După Revoluția din decembrie 1989, niciun președinte român nu a avut parte de o conferință de presă la Casa Albă și de o reflectare și receptare atât de bune cum s-au petrecut în cazul recentei vizite a președintelui Klaus Iohannis la Casa Albă
– Au avut loc numeroase întâlniri cu decidenți europeni, toate finalizate cu bune rezultate și semnale pozitive pentru România

Pentru înțelegerea corectă a momentului istoric, este important să conștientizăm însă că diplomația românească nu are nicio ”vină” pentru toate aceste evenimente. De ”vină” este situația internațională generată de schimbarea politicii Turciei și de faptul că aceasta nu mai poate fi considerată un partener de încredere. Statele Unite ale Americii au nevoie ca de aer de un nou cap de pod în Est, care să le asigure accesul la Marea Neagră. Până acum, acest cap de pod a fost Turcia dar, în acest moment, România a rămas singura variantă de luat în calcul (Bulgaria, care este mai mult filo-rusă, nu poate fi luată în calcul).

Faptul că în România se află și Scutul antirachetă de la Deveselu reprezintă un punct în plus în vederea unor viitoare negocieri.

Lumea întreagă, și Europa în special, se află într-un proces de transformare radicală de o anvergură fără precedent de la căderea Cortinei de Fier încoace. Și, ca de fiecare dată în momentele importante, România se află în situația de a merge pe sârmă. Pe de o parte, avem nevoie de parteneriatul strategic cu SUA, care ne asigură o siguranță militară în raport cu Rusia. Pe de altă parte, ne dorim să fim parte a noii Uniuni Europene, a nucleului ei dur, în condițiile în care aceasta face primii pași înspre o independență militară, prin proiectul de apărare comună europeană.

Din păcate, se pare că politicienii de la conducerea țării nu prea realizează situația în care ne găsim și tare mi-e teamă că vom pierde și această oportunitate, așa cum ne pricepem noi cel mai bine…

Este un moment în care niște oameni politici cu viziune ar putea obține pentru România mai mult decât ne-am imaginat vreodată că am putea obține. Avem șansa să devenim ”cineva” în Europa, iar asta ține doar de noi.

Vom ști oare să valorificăm această situație?”

sursa foto

De ce trenează construcția unei parcări în centrul Timișoarei

De ce trenează construcția unei parcări în centrul Timișoarei

Primăria Timișoarei se zbate de ani de zile să construiască o parcare în locul fostei popote militare de pe strada Oituz. Momentan, clădirile și terenul unde ar urma realizată investiția sunt deținute de Universitatea de Vest. Pentru a intra în posesia lor, administrația locală susține că va oferi la schimb campusul fostului Liceu CFR (actualmente denumit Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”).

Acest schimb ar trebui parafat printr-o Hotărâre de Guvern, așadar senatorul Nicu Fălcoi a solicitat Ministerului Educației Naționale clarificări în legătură cu stadiul demersului autorităților locale din orașul nostru.

Conform răspunsului primit, Primăria Timișoarei ar trebui să solicite ministerului schimbarea destinației imobilului în care funcționează astăzi Liceul CFR. Însă ei au făcut contrariul: prin Hotărârea de Consiliu Local 161/08.05.2017 au decis respingerea propunerii de schimbare a destinaţiei imobilului în care funcţionează Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”.

După cum afirmă și senatorul Nicu Fălcoi, „încă un hocus-pocus politic ce a dus la compromiterea unui proiect.”

Nicu Fălcoi – Actuala construcție bugetară este un motiv de îngrijorare

Nicu Fălcoi – Actuala construcție bugetară este un motiv de îngrijorare

Actuala construcție bugetară – inclusiv alocările de fonduri destinate Ministerului Apărării Naționale și instituțiilor din domeniul securității naționale – oferă impresia unei încropeli și a unui amestec de inconștiență și amatorism.

În calitate de senator și secretar al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului României îmi exprim îngrijorarea față de modul în care cabinetul condus de premierul Sorin Grindeanu a procedat la elaborarea proiectului de buget destinat Ministerului Apărării Naționale și instituțiilor din domeniul securității naționale.

Consider că maniera în care au fost alocate fondurile destinate MApN dovedește incompetență și necunoașterea gravă a priorităților impuse de complexitatea contextului geo-politic global și regional. La acestea se adaugă și o îngrijorătoare lipsă de înțelegere a importanței și seriozității angajamentelor pe care România le are față de partenerii săi strategici, în principal față de Alianța Nord-Atlantică (NATO).

În acest sens, este de ajuns să ne gândim la faptul că tentativa inițială a guvernului PSD a fost aceea de a supune dezbaterii Parlamentului un proiect de buget în care fondurile destinate Apărării ajungeau doar la 1,35% din PIB (situându-se adică sub procentul de 2% ce reprezintă angajamentul României față de partenerii noștri strategici). Ulterioara creștere la 2% (inclusiv în baza creditelor bugetare și de angajament) reprezintă însă doar un prim pas către soluționarea reală a problemei. Pentru că, alocând aproape integral diferența de 0,65% cu care a fost majorat bugetul domeniului Investițiilor în tehnică militară, s-a recurs la un tertip care generează, în fapt, premise pentru retragerea acestei sume din bugetul MApN la oricare dintre viitoarele rectificări bugetare. Este limpede, cred, pentru orice persoană avizată și de bună-credință că investițiile în tehnică militară impun derularea, într-o succesiune de etape bine definită și în acord cu prevederile legale, a unor contracte de achiziții multianuale, fapt care face imposibilă utilizarea integrală a acestor fonduri până la finalul anului.

În loc să se preocupe, spre exemplu, de alocarea de fonduri suplimentare destinate antrenamentelor sau achiziției de combustibili și piese de schimb (piloții ar avea nevoie de mult mai multe ore de zbor – priorități care ar fi rezultat dintr-o cunoaștere temeinică a realităților din teren), responsabilii cu elaborarea bugetului și-au dovedit amatorismul și iresponsabilitatea, încropind un proiect complet lipsit de viziune. Cunoscută fiind deja predispoziția PSD de a-și crea, prin toate mijloacele posibile, căi pentru utilizarea discreționară a banilor publici, îmi exprim îngrijorarea față de eventualele posibile tentative de deturnare a sumelor alocate, cu atât mai mult cu cât am constatat, la analiza proiectului de buget, că alocările pe diverse linii bugetare au fost făcute în mod discutabil. În plus, includerea în bugetul Ministerului Apărării a sumei de cca 3 miliarde destinată achitării pensiilor militarilor în rezervă și în retragere face ca, în realitate, valoarea totală alocată cheltuielilor de apărare să se diminueze cu această sumă.

Maniera precipitată în care cabinetul Grindeanu a abordat această construcție bugetară mă determină însă, ca profesionist care și-a desfășurat activitatea în domeniul Apărării Naționale, dar și ca senator și secretar al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, să atenționez asupra faptului că alocările de fonduri destinate bugetului Ministerului Apărării și instituțiilor din domeniul securității naționale sunt amendabile, iar modul în care s-a procedat lasă mult de dorit, oferind impresia unei încropeli și a unui amestec de inconștiență și amatorism. Și aceasta în cazul în care nu avem cumva de-a face cu probleme mult mai grave decât atât, mergând de la rea-credință până la trădarea intereselor naționale.

Acestea sunt motivele pentru care am considerat că e de datoria mea să adresez public un îndemn tuturor decidenților politici și factorilor cu responsabilități în elaborarea și gestionarea bugetului să dea dovadă de realism și obiectivitate și să analizeze cu responsabilitate maximă, la fiecare dintre rectificările bugetare care vor urma, implicațiile grave pe care le-ar putea determina finanțarea defectuoasă a domeniilor anterior menționate. Orice decizie eronată, cauzată de lipsa de viziune, de orgoliile de moment sau de calculele politice înguste, poate plasa România într-o situație extrem de vulnerabilă și într-un raport mai mult decât delicat față de partenerii noștri strategici.

sursa foto: Flickr, Paul Istoan