E puțin mai lung, dar nu se poate altfel.

Voi încerca să comentez, puțin, ultimele informații ce ne parvin dinspre Ministerul Apărării Naționale.

Despre ultimii miniștri ai apărarii, Mihai Fifor și Gabriel-Beniamin Leș

În primul rând, schimbarea ministrului Fifor cu Leș.

N-am fost niciodată un fan al domnului Fifor în calitate de ministru al Apărării. Dumnealui e antropolog de meserie și asta s-a văzut, cu vârf și îndesat, de-a lungul întregului său mandat la conducerea ministerului.

Cu toate acestea, schimbarea lui cu domnul Leș, care ne-a dovedit cu prisosință cât de nepotrivit este pentru acest minister (și nu numai!, aș zice eu), este una dintre cele mai proaste mișcări de la ultima remaniere.

Vorba unui coleg de partid al celor doi: ”Măcar la ăsta stăteau hainele bine pe el!”.

Nici unul, nici celălalt, nu aveau nici un fel de viziune asupra a ceea ce înseamnă armata României și ce ar trebui să devină ea. Ei au avut doar o listă de cumpărături, listă pe care, din păcate pentru România și armata ei, au făcut-o persoane care nu au gândit dincolo de aceste cumpărături.

Faptul că în 28 decembrie este convocată o ședință CSAT în vederea numirii unui nou Șef al Statului Major al Apărării este ceva perfect normal și chiar de dorit. Nu vreau să comentez acum performanțele generalului Ciucă la conducerea Armatei Române, dar schimbarea lui la terminarea mandatului de patru ani, în locul unei prelungiri a acestuia, este ceva cât se poate de normal și, după părerea mea, în respectul armatei române. Orice prelungire a mandatului unui general pe această funcție trebuie acceptată doar în situații excepționale. Și acum nu este cazul.

În acest moment, conform reglementărilor în vigoare, sunt doar șase generali care pot ocupa această funcție: Tonea, Scarlat, Anastasof, Mîrșu, Pană și Uifăleanu. Ei sunt singurii care îndeplinesc condițiile legale pentru a fi numiți pe funcție.

Este o mică problemă cu Tone și Mîrșu, primul născut în 1961 și celălalt în 1962, care nu ar putea duce la capăt un mandat întreg de patru ani.

Cu toate acestea, oricare dintre ei poate fi numit pe funcție, iar dacă s-ar respecta și cutuma rotației, Mîrșu ar fi cel mai îndreptățit, întrucât, la rând, este Marina.

Cine cred eu că ar fi cel mai potrivit, nu voi spune pentru că aș fi acuzat cu siguranță de subiectivism.

Cert este că decizia ar trebui luată după o discuție foarte serioasă care ar fi trebuit purtată între ministru, președinte și câte un reprezentant al tuturor partidelor parlamentare, discuție care să se încheie cu un acord unanim. Asta ar face ca nimeni din spectrul politic să nu potă acuza decizia de influențe politice nepotrivite.

Da, știu, nu s-a mai făcut, dar eu așa aș face dacă aș fi ministru.

Este o decizie care ne privește pe toți actorii politici. Și toți ar trebui să avem un cuvânt de spus.

Sper, totuși, că ministrul s-a consultat cel puțin cu președintele, înainte de a veni cu o propunere, și că nu vom avea cine știe ce surpriză la CSAT-ul din 28 decembrie.

Trecând peste aceasta, un fost coleg din aviație mi-a semnalat că ministrul a afirmat, la o emisiune la A3, cum că pensiile militare au crescut.

Despre pensiile militare

Este o minciună sfruntată, spusă doar ca să antagonizeze populația civilă cu pensionarii militari. Pensiile militare nu numai că nu au crescut, dar sunt si înghețate la o indexare doar cu rata inflației, lucru care, anul trecut, nu s-a întâmplat.

Știu că mulți dintre voi credeți că pensiile militarilor sunt uriașe și le și plasați în rândul pensiilor speciale. Însă în toată lumea civilizată, militarii sunt tratați diferit de societatea în care trăiesc. Asta pentru că viața lor este diferită de a oamenilor normali, iar vârsta până la care pot să-și facă meseria este mult mai mică decât a altora.

Cum credeți că ar putea face față unei lupte aeriene un pilot care are 62 de ani? Sau cât credeți că ar fi de performant un infanterist de 60 de ani atunci când trebuie să facă un marș de 30 Km cu 30 kg în spate?

Nu, nu sunt uriașe. Acelea fluturate de Olguța pe la televiziunile aservite sunt pensiile unor magistrați militari, magistrați care beneficiază de aceleași drepturi ca și cei civili. Pensia medie militară este undeva la 3000 RON. Știu că este mai mare ca pensia medie generală, dar trebuie să țineți cont și de condițiile în care și-au desfășurat activitatea acești oameni care n-au avut cel puțin jumătate din toate drepturile pe care orice alt cetățean le are.

Din păcate, ca în multe alte domenii, media aceasta este dată de pensiile unor plimbători de hârtii care au știut să-și dea tot felul de sporuri, care mai de care mai mari și mai stupide, și care au reușit să facă astfel încât un pilot de supersonice sau un scafandru să aibă pensia mai mică decât unul al cărui risc maxim a fost să nu se înțepe în pix.

Toate acestea nu se puteau întâmpla fără binecuvântarea PSD .

Eu sunt adeptul calculării pensiei în funcție de veniturile pe care le-ai avut de-a lungul întregii activități și nu doar pe niște luni în care mulți și-au dat și jumătate din venit doar pentru a fi numiți sau împuterniciți pe anumite funcții bine plătite și pentru a lua anumite sporuri care, practic, le-au dublat pensia.

Tot ce vă pot promite este că, dacă voi putea decide vreodată, lucrurile acestea se vor schimba.

Nu mai vorbesc de art. 37 din OUG dată ieri, care îngheață, în 2019, orice creșteri de venituri pentru toți cei în uniformă militară.

Lucrurile sunt departe de ce ar trebui să fie pentru toți oamenii normali din această țară.

Am vorbit acum doar despre militari pentru că despre ei era postarea.

Nu înseamnă însă că nu sunt extrem de preocupat de fiecare cetățean al acestei țări, cetățean care ar trebui să fie respectat pentru munca pe care o depune.

Atunci când va veni la guvernare, USR va desființa toate pensiile speciale, începând cu cele ale parlamentarilor.