Ceau cultură independentă în Capitala Culturală Europeană 2021

Ceau cultură independentă în Capitala Culturală Europeană 2021

Timișoara se confruntă cu grave deficienţe financiare. Rând pe rând, aceste probleme financiare s-au extins de la activităţile curente ale oraşului – de pildă, furnizarea de apă caldă sau transportul în comun, la proiectele majore de investiții  – ultimul exemplu, Spitalul de Copii. Acum e rândul sectorului cultural să strângă cureaua sub conducerea haotică şi lipsită de perspectivă a adminitraţiei Robu. Oraşul nostru va fi capitală europeană a culturii, şansă care va oferi vizibilitate internaţională Timişoarei, dar acest lucru nu se poate realiza fără actorii culturali locali.

În proiectul cu care Timișoara a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 se specifică negru pe alb „finanțarea transparentă a sectorului cultural independent”. De asemenea, Strategia Culturală a Municipiului 2014-2024 prevede următoarele: „cultura publică este creată nu doar de instituţii publice, ci şi de organizaţii neguvernamentale, actori privaţi şi creatori independenţi. Democratizarea culturii presupune legitimare şi acordarea de şanse egale la accesarea fondurilor publice, în funcţie de merit, indiferent de forma de organizare juridică, recunoscând potenţialul creativ al fiecărui actor interesat”. În aceeași Stategie se valorizează „construirea de punţi de comunicare şi colaborare între administraţia publică, sectorul cultural şi creativ şi alţi factori interesaţi”.

În realitate, operatorii culturali independenți au mari probleme de finanțare al treilea an la rând. În 2016, apelul pentru proiecte s-a făcut în februarie, iar evaluarea si selecția au avut loc în martie. Fondurile au fost puține și împărțite fără vreun criteriu valoric și fără a ține cont de importanța proiectelor pentru oraș. În 2017, aprobarea Agendei manifestărilor culturale a Casei de Cultură a Municipiului Timișoara a avut loc în ședința din 24 aprilie. Evaluarea și selecția proiectelor în vederea obținerii finanțării nerambursabile s-au facut în perioada 26 mai – 2 iunie 2017. Astfel, au fost lăsate în aer manifestările culturale independente ce au avut loc din ianuarie până în mai, contrar politicilor de finanțare agreate de actanții culturali independenți și Primărie în aprilie 2016. În plus, se introducea pe agendă finanțarea cu 180.000 de lei a Festivalului de Film Central European, în condițiile în care în Timișoara există mai multe festivaluri de film deja de tradiție, care an de an se chinuie să obțină finanțări: Simultan, TimiShort, Ceau, Cinema!, DocumFest, Open Documentary Session.

În 2018, apelul pentru proiecte a fost lansat în 5 aprilie, termenul de depunere fiind stabilit între 5 – 24 aprilie. În conformitate cu Regulamentul privind regimul finanţărilor nerambursabile alocate de la bugetul local pentru activităţi nonprofit culturale şi de tineret de interes local, aplicanții au avut permisiunea de a angaja activități în perioada mai – noiembrie 2018. Legea 350/2005 prevede că evaluarea și jurizarea acestor proiecte să fie facută în 30 de zile calendaristice de la încheierea depunerii de dosare, astfel încât în data de 24 mai 2018 ar fi trebuit să fie publicate rezultatele. Abia în 12 iulie Primăria a publicat lista proiectelor care vor împărți finanțarea de 2,5 milioane lei (sumă la ceva mai mult de o treime față de cea din 2014!).

La această stare de fapt adăugăm și bâlbele recente ale Primăriei legate de programarea simultană a festivalului de film Ceau, Cinema! – festival organizat și crescut cu trudă de actanți culturali independenți locali – și a Caravanei Metropolis. Încă o gafă ce demonstrează lipsa unei strategii culturale coerente la nivel de oraș.

În consecinţă, cerem Primăriei asumarea cu celeritate a acțiunilor prevăzute în Strategia Culturală a orașului:

  1. Încurajarea dezvoltării de proiecte culturale emblematice ale Timişoarei
  2. Constituirea unei liste de proiecte culturale prioritare pentru Timişoara
  3. Finanțarea mai consistentă a sectorului cultural independent- în prezent doar 12-15% din fondurile publice acordate artelor ajung la initiative independente- cu atenție la nevoi, tendințe și oportunități.
  4. Îmbunătăţirea transparenţei decizionale şi a bunei guvernări a Primăriei Timişoara în sectorul cultural
  5. Creşterea calităţii şi a eficienţei în comunicare între aparatul executiv al Primăriei Timişoara şi operatorii culturali
  6. Demararea investițiior în infrastructura culturală prevăzute în proiectul CCE 2021

Dezvoltarea oraşului suferă din cauza lipsei banilor și deciziilor greșite. Un oraș este definit de mai mult decât suma bordurilor schimbate într-un an. Dacă Timișoara vrea să fie cu adevărat pol de dezvoltare regional în sud-estul Europei, trebuie să se elibereze de modul lipsit de profesionalism în care îşi administrează agenda culturală şi banii destinaţi acesteia. Administrația Robu trebuie să privească dincolo de interesele minuscule de moment şi să vină cu o viziune modernă pentru oraș. Și dacă nu o va face, viitoarea administraţie USR va aduce suflul de care Timișoara are nevoie.

Sursa foto: “My Life Through A Lens”/ Unsplash

Proiectul Timișoara 2021 trebuie să recâștige încrederea comunității

Proiectul Timișoara 2021 trebuie să recâștige încrederea comunității

Zilele acestea, Timișoara îi va găzdui pe reprezentanții Comitetului de monitorizare și reprezentanți ai Comisiei Europene, responsabili de programul Capitale Europene ale Culturii. USR Timișoara cere decidenților cheie ai proiectului Timișoara 2021, respectiv reprezentanții Asociației, Primăriei Municipiului Timișoara și Consiliului Județean Timiș (ambele autorități locale fiind atât finanțatori cât și de membri ai Consiliului Director al Asociației), ca, în contextul discuțiilor pe care le vor avea cu reprezentanții Comitetului de monitorizare și reprezentanții Comisiei Europene, să își asume în comun și să facă publice acțiunile imediat necesare proiectului Timișoara 2021 pentru recâștigarea încrederii comunității și încurajarea implicării și participării tuturor celor care doresc să facă acest lucru.

Ne aflăm la mijlocul anului 2018, primul an ce trebuie să marcheze începerea efectivă a programului Timișoara Capitală Culturală Europeană, iar un număr de acțiuni critice pentru bunul mers al proiectului încă nu au avut loc. Spațiul public a fost umplut în prima jumătate de an de conflictul dintre Asociație și o parte a mediului cultural, conflict în care au fost atrase și Primăria și Consiliul Județean. Nu a avut loc nici până în acest moment procesul de reorganizare și refacere a Adunării Generale, proces care să asigure spațiul pentru dialog constructiv între asociație, mediul cultural și instituțiile publice.

USR Timișoara apreciază efortul depus de către Asociație, atât în cadrul echipei de candidatură, în a căror șansă și efort susținut puțini au crezut, cât și a echipei de implementare. Totuși, noi considerăm că e mult prea devreme pentru a stabili merite și a oferi laude. Adevărata provocare stă înainte, în implementarea acestui proiect, iar în acest moment multe părți ale sale se află sub riscul de a nu mai putea să își îndeplinească scopul din dosarul de candidatură. Drept urmare, propunem tuturor părților implicate și tuturor celor care doresc să contribuie să nu mai privească în trecut, să ia ca pe un dat prezentul titlul câștigat și, astfel, să putem privi cu toții împreună spre viitor și potențialul real, istoric, al proiectului Timișoara 2021.

Ce pași sunt de făcut acum, la mijlocul lui 2018, pentru ca proiectul Timișoara Capitală Europeană Culturala să fie un real succes

Solicităm Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, prin intermediul Consiliului său Director, din care Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Județean Timiș fac parte, să publice cu celeritate următoarele:

  1. Calendarul de reorganizare a Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, conform dosarului de candidatură câștigător;
  2. Componența Consiliului Director al Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, lipsind din spațiul public componența actuală, determinată de demisiile consecutive ale mai multor membri;
  3. Data planificată pentru Adunarea Generală anuală a membrilor Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană, care conform statutului în vigoare ar fi trebuit să aibă loc cel târziu în 7 aprilie 2018;

Considerăm că guvernarea deschisă, onestă și legitimă a Asociației, condusă după principiile transparenței, sunt premise imperative pentru larga implicare și participare a comunității în proiect, fără de care titlul câștigat va rămâne doar un titlu de palmares al orașului, fără un impact real și departe de potențialul pe care acest eveniment îl are cu adevărat. Anul 2021 se apropie cu repeziciune. Pentru ca acest proiect să poată avea impactul pe care şi l-a asumat în dosarul de candidatură este nevoie ca orgoliile și acuzele ce au apărut în ultimele luni în spațiul public să treacă în plan secundar. Proiectul acesta aparține comunității iar succesul său poate fi îndeplinit printr-o implicare a tuturor energiilor din Timișoara, acest proiect este mai mare decât orgoliile și dorințele unor vremelnici decidenți. Tocmai de acea USR Timișoara cere clarificarea punctelor mai sus menționate, pentru că în cadrul AGA, ca forum și spațiu democratic, Asociația să devină reprezentativă pentru dosar și pentru comunitate.

Sursa foto: Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană

USR propune un model de bune practici pentru transparentizarea contractelor publice

USR propune un model de bune practici pentru transparentizarea contractelor publice

În ultimul trimestru al anului trecut ne-am străduit să convingem autoritățile locale să adopte un model eficient de bune practici de contract management și de comunicare externă.

Ce informații din contracte trebuie prezentate cetățenilor

Pe scurt, am propus Primăriei Timișoara să impună tuturor firmelor angajate în implementarea lucrărilor din bani publici trimiterea lunară a unui raport standardizat de stare. Minimumul de informații care trebuie să se regăsească în acest raport sunt următoarele, în funcție de stadiul implementării contractului:

  1. parțile contractactuale implicate;
  2. număr de contract, valoare contract;
  3. data de începere a lucrarilor;
  4. data de finalizare a acestora, data actualizată conform evoluției contractuale adică să includă, acolo unde este cazul, noile termene contractuale conform actelor adiționale de prelungire a termenelor contractuale;
  5. prezentarea graficului de implementare cu progresul actualizat, inclusiv cu prezentarea progresului lunar, grafic care să conțină maxim 5 etape intermediare (”major milestones”);
  6. situația recepțiilor de terminare a lucrărilor, exprimarea valorii finale a contractului în procente și valoare absolută comparativă cu valorile inițiale din contract;
  7. situația decontărilor la zi exprimată în procente și valoare absolută relativ la valoarea contractuală;

Din motive de eficiență, formatul acestui raport trebuie să fie în mod obligatoriu unul unitar, impus de Primărie.

Cum ar putea fi prezentate informațiile din contractele publice

De asemenea, am propus administrației locale din Timișoara să implementeze în paralel o aplicație publică dedicată monitorizarii lucrărilor publice, aplicație care să permită utilizatorilor accesul rapid la toate documentele contractuale relevante, inclusiv la aceste rapoarte de stare pentru fiecare obiectiv monitorizat și, de asemenea, să permită documentarea progresului din teren prin încărcarea de fotografii relevante şi posibilitatea de semnalare a unor eventuale nereguli.

Avantajele implementării unei astfel de metodologii de lucru sunt evidente:

  1. monitorizarea în mod eficient a tuturor șantierelor deschise, cu indicatori reali pentru măsurarea progresului din teren;
  2. transparentizarea și eficientizarea comunicarii externe cu toate grupurile interesate (presă, cetățeni, reprezentanți din spațiul civic), cu efect imediat în reducerea substanțială a numărului de cereri de informații în baza legii 544/2001 și, implicit, degrevarea semnificativă a resurselor Primăriei de la această activitate;
  3. transparentizarea actului de guvernare local cu privire la activitățile de contract management pentru lucrările executate din banii publici;
  4. eficientizarea procedurilor de lucru în mediul intern, deoarece toate direcțiile de lucru ale Primăriei ar avea accces imediat la informația contractuală relevantă;

Și, pentru ca lucrurile să fie și mai clare, colegul nostru Călin Badiu a creat printr-un efort personal un exemplu de astfel de aplicație, pe care USR Timisoara a oferit-o în mod gratuit autoritătilor locale.

Deși rezultatul acțiunilor noastre îl cunoașteți sau cel puțin îl puteți intui, știți oare cât ar dura ca o astfel de metodologie de lucru să devină practică curentă în Primăria Timișoara? Sau chiar la Consiliul Județean Timiș? Maximum 3 luni. Cu o singură condiție: cu altfel de oameni la conducerea instituților.

Concursurile de arhitectură, soluția modernă pentru proiectarea complexurilor sportive din Timișoara

Concursurile de arhitectură, soluția modernă pentru proiectarea complexurilor sportive din Timișoara

USR Timișoara apreciază ca fiind pozitivă și îmbucurătoare intenția Primăriei de a demara proiectele complexurilor sportive din zonele Lipovei și Buziașului. În același timp, noi considerăm că e necesar ca Municipalitatea să respecte toate etapele legale ce trebuie parcurse în astfel de situații: elaborarea Planului Urbanistic Zonal (PUZ-ului) și organizarea unui concurs de soluții. În absența acestui concurs, prin încredințarea directă a unor astfel de proiecte sau chiar în urma unei licitații, există riscul să rezulte produse de arhitectură mediocre, complet inadecvate rigorilor de dezvoltare ale unui oraș cu aspirații europene cum este Timișoara. Abordarea acestor proiecte într-o notă pompieristică, frecvent practicată de actuala administrație, riscă să ne pună în fața unor noi fapte împlinite, ale căror caracteristici estetice și funcționale nu doar că ar putea lăsa mult de dorit, dar vor fi și foarte dificil de corijat în perspectivă.

Imediat ce domnul Robu ne-a anunțat că nu și-a uitat, totuși, promisiunile făcute în campania electorală din 2012 și că a lansat proiectarea pentru două dintre cele patru bazine de înot promise atunci, aparatul administrativ al Primăriei Municipiului Timișoara a decis că își poate îngădui să eludeze o serie de prevederi legale. Așa se face că s-a sărit peste etapele normale unor astfel de proiecte: elaborarea PUZ-ului (care ar fi impus organizarea unor dezbateri publice), precum și organizarea unui concurs care să garanteze faptul că aceste investiții nu se vor finaliza printr-un fiasco total, similar situației petrecute în cazul bazinului inaugurat și imediat închis din Lugoj. De altfel, investiția din Lugoj, conform articolelor de presă din perioada respectivă, a făcut obiectul unei anchete a procurorilor DNA, pentru nenumăratele discrepanțe descoperite între proiect și realitate. În acest context, considerăm că nu este deloc lipsit de importanță să atenționăm public asupra faptului că această investiție are un element comun cu investițiile anunțate acum: proiectantul.

Atât în cazul bazinului din Lugoj, cât și în cazul bazei sportive din Calea Lipovei și al recent anunțatului complex din Calea Buziașului, serviciile de proiectare au fost atribuite prin licitație către firma Rheinbruke SRL. Bazinul din Lugoj, alimentat cu apă direct din Timiș, a devenit celebru în România prin mocirla ce l-a umplut încă de la inaugurare. Din acest motiv, susținem că sistemul de licitații pe care Primăria Timișoarei îl favorizează în detrimentul concursului de arhitectură, riscă să ne pună în situația ca un viitor stadion al orașului, dar și două importante baze sportive să fie proiectate de un birou de proiectare care, potrivit datelor înregistrate la Registrul Comerțului, opera, la sfârșitul anului 2017, cu doar patru angajați.

Probabil că primarul Nicolae Robu va relua, așa cum a făcut-o de nenumărate ori, aceeași placă: este greu să organizezi concursuri de arhitectură, procedurile consumă timp. Să nu uităm însă că aceste proiecte au fost demarate după șase ani de așteptări. Șase ani în care Primăria Timișoara nu a organizat niciun concurs de arhitectură important, în timp ce Clujul a bifat peste 10 concursuri pentru cele mai importante obiective de investiții ale sale. Cel mai recent exemplu în acest sens constă în desemnarea, cu numai câteva zile în urmă, a câștigătorilor concursului de reamenajare a Parcului Feroviarilor. De menționat participare extinsă, la nivel național și chiar internațional, de care se bucură toate concursurile organizate de Primăria Clujului.

În contextul în care concursul de soluții (singura procedură care poate facilita și asigura calitatea temelor de urbanism și arhitectură) a fost „sărit” deja de Primăria Municipiului Timișoara în favoarea unei banale proceduri de licitație (procedură al cărei singur criteriu de selecție este prețul cel mai mic), USR Timișoara își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește modul în care vor fi derulate viitoarele etape ale acestor două proiecte.

Ne exprimăm speranța că Primăria Timișoara va înțelege că este absolut necesar să ofere toate informațiile necesare referitoare la implicațiile urbane ale acestor investiții. Ar arăta un minimum de respect pentru cetățeni. De asemenea, ne așteptăm ca Primăria să demareze, în acord cu prevederile legislației în vigoare, proceduri de elaborare a unor PUZ-uri și PUD-uri (planuri urbanistice de detaliu), cu respectarea etapelor de transparență și consultare a populației. Locuitorii din imediata vecinătate trebuie să cunoască modul în care calitatea vieții lor poate fi afectată de aceste două proiecte. Responsabilitatea administrației locale este cu atât mai mare cu cât cetățenii acestui oraș vor achita firmei Rheinbruke SRL suma de 143.500 lei pentru investiția din zona Lipovei, respectiv suma de 345.100 lei pentru cea din zona Buziașului.

În final, încă un detaliu pe care îl semnalăm cu legitimă îngrijorare responsabililor din Primăria Timișoara care coordonează derularea acestor proiecte: firma Rheinbruke SRL, care a câștigat aceste licitații, este apropiată celebrei Stareto SRL, cele două firme participând împreună și la licitația pentru auditarea energetică a Casei Poporului. Da, aceeași Stareto SRL care a reabilitat și porțile de la intrarea în Timișoara, inclusiv aceea a cărei prăbușire a cauzat în toamna anului trecut moartea unui tânăr în timpul furtunii care s-a abătut atunci asupra orașului nostru. Să avem oare de-a face cu un lanț al slăbiciunilor sau cu niște coincidențe care nu pot fi, totuși, trecute cu vederea?

Timișoara, oraș pentru oameni!

Timișoara, oraș pentru oameni!

În ultimii ani, administraţia Timişoarei merge în direcția lărgirii căilor de circulaţie şi a sporirii capacităţii de transport rutier. Pe măsură ce oraşul creşte şi se dezvoltă economic, maşinile de pe străzile noastre devin tot mai numeroase. Insitutul Naţional de Statistică raportează 218.000 autoturisme înmatriculate în Timiş, dintre care 160.000 în Timişoara. La aceste cifre să mai adăugăm mașinile înmatriculate în alte județe și să ținem cont de ritmul de creştere constant al autoturismelor din ultimii 28 de ani. Însa toate măsurile luate în acești ani nu vor asigura un trafic fluent pe termen mediu și lung, ba din contră, vor stimula apriția mai multor automobile și aglomerarea orașului.

Cauzele blocajelor din traficul Timișoarei?

Pe măsură ce oraşul se dezvoltă, opţiunile timişorenilor pentru mobilitate urbană se reduc la utilizarea maşinii personale. Avem un sistem de transport în comun ineficient, trasee pietonale deficitare şi o infrastructură de bicicletă de o proastă calitate. Lipsa alternativelor de transport se traduce în aglomeraţie, poluare şi într-un oraş neprietenos cu proprii locuitori. Practic, abordăm mobilitatea urbană în modul în care aceasta a fost gestionată în vestul Europei în anii 50-60. O abordare falimentară, ce ajunge să definească Timişoara tot mai mult pe zi ce trece.

Zilele acestea, plimbarea organizată de cei de la Verde pentru Biciclete a arătat că timişorenii nu doar că sunt pregătiţi pentru o schimbare de abordare în privinţa mobilităţii urbane, dar și că au nevoie de acest lucru pentru a face sustenabilă dezvoltarea oraşului lor. Factorii politici locali şi naţionali încă nu au învăţat că mersul pe bicicletă nu reprezintă doar o activitate recreativă, ci este o soluţie necesară pentru îmbunătăţirea transportului, iar administrația este responsabilă și pentru dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete.

Pistele de biciclete au fost până acum amenajate în logica în care circulaţia autovehiculelor este prioritară. Bicicliştii au fost mutaţi pe trotuare alături de pietoni, în locuri improprii, ce nu oferă condiţii de siguranţă nici pentru pietoni nici pentru biciclişti. Primăria Timişoarei a construit actuala infrastructură de transport pe bicicletă mai mult pentru a atinge ţinte de kilometri de trasee pe hârtie, decât pentru a avea o alternativă reală de transport pentru locuitorii orașului. Dungile trasate fără viziune pe pavajul pietonal sau pistele mărginite de stâlpi metalici dovedesc acest lucru.

Ce e de făcut pentru a avea un transport modern?

USR Timişoara consideră că rezolvarea la problemele prezentului şi ale viitorului nu stă în soluţii din trecut şi că experienţa ţărilor vestice ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru administraţia locală. Noi credem într-o abordare centrată pe oameni şi pe nevoile acestora. În consecință, avem nevoie de un transport în comun eficient şi performant şi de o infrastructură de transport pentru biciclete consistentă.

Cu siguranţă că Timişoara are încă nevoie de investiţii însemnate în infrastructura rutieră. Dincolo de asta, politicile de mobilitate ale municipalității trebuie să privească bicicleta ca pe un mijloc de transport. Astfel, e necesar să avem piste sigure, această percepție fiind capitală în opțiunea oamenilor de a folosi bicicleta. Mai departe, traseele trebuie să urmeze fluxurile de transport ale oraşului, să lege punctele cheie ale oraşului și chiar zonele periurbane de interes major. Primăria are datoria să ofere rute utile pentru toată lumea, nu doar pentru cei curajoşi.

Dacă Timişoara continuă în aceeaşi direcţie, prioritizând transportul individual cu maşina, va deveni un oraş impracticabil pentru locuitorii săi. Lărgirea străzilor şi eliminarea trecerilor de pietoni nu va rezolva problema transportului, ba din contră, va stimula aglomerarea. Prin politicile actuale ale municipalitații, Timişoara ia exemplul Bucureştiului și i se va alătura capitalei în topurile celor mai stresante şi poluate oraşe ale Europei.

Cum putem pune în mișcare vaporașele de pe Bega?

Cum putem pune în mișcare vaporașele de pe Bega?

Mai avem doar câteva luni până pierdem 6 milioane euro primiți de la Uniunea Europeană pentru reabilitarea malurilor Begăi. De ani de zile autoritățile locale și centrale își continuă jocul politicianist. Încă 1,5 milioane euro stau ancorate la mal sau zac în depourile societății de transport public din Timișoara. E vorba de cele 7 vaporașe de pe Bega cumpărate de Primăria Timișoara acum aproape doi ani de zile. USR Timiș, prin vocea senatorului Nicu Fălcoi, a încercat și încearcă să deblocheze situația (atât cât îi permit instrumentele unui partide de opoziție). Dar mai întâi să vedem cum am ajuns aici.

O scurtă istorie a proiectului vaporașelor ce ar trebui să asigure transport public pe Bega

  • Primăria Timișoara inițiază proiectul de reabilitare a malurilor Canalului Bega, pentru care primește finanțare din bani europeni. În plus, se angajează să achiziționeaze din banii săi vaporașe destinate transportului public pe Bega;
  • Municipalitatea nu se asigură, la demararea procedurilor de achiziție, dacă prevederile legale în vigoare permit materializarea visului primarului Nicolae Robu, acela de a vedea vaporașele circulând pe Bega;
  • După ce vaporașele au fost cumpărate, cei din Primărie s-au trezit că nu au cadrul legal care să permită navigația pe Canalul Bega, unul dintre deziderate fiind acela că ar trebui înființată o Administrație a Căii Navigabile a Canalului Bega (atribuțiile de înființare căzând, în principiu, în sarcina Guvernului);
  • Autoritățile locale, județene și centrale analizează situația și ajung la concluzia că habar nu au cu exactitate nici care este regimul juridic de proprietate al Canalului Bega (dar au bănuiala că acesta este un bun public, intrând sub incidența prevederilor constituționale în acest sens). Și nu se știa sigur anul trecut nici măcar în subordinea cui ar trebui să funcționeze Administrația Căii Navigabile a Canalului Bega (a Ministerului Transporturilor sau sub coordonarea Ministerului Apelor și Pădurilor – a se vedea în acest sens răspunsul ministrului Cuc de anul trecut la întrebarea adresată de senatorul Nicu Fălcoi pe această temă);
  • Ulterior, se pare că le-a venit ideea să pună Administrația Căii Navigabile sub coordonarea Ministerului Apelor și Pădurilor, drept pentru care anul trecut atât domnul Robu, cât și directorul Administrației Bazinale a Apelor Banat (ABA Banat), domnul Titu Bojin – fost președinte al Consiliului Județean Timiș și partener de nădejde al domnului Robu în USL –  lansează în spațiul public ideea că problema vaporașelor e ca și rezolvată și că mai trebuie doar modificată un pic legea;

Care sunt complicațiile legale din cauza cărora vaporașele de pe Bega zac la mal?

Pentru a găsi răspuns la întrebarea de mai sus, senatorul Nicu Falcoi a chestionat recent Ministerul Apelor și Pădurilor despre acest subiect. Ministrul Ioan Deneș a răspuns în această săptămână și vă descifrăm mai jos răspunsul alambicat venit de la minister:

  • Proiectul inițiat de Ministerul Apelor și Pădurilor primește aviz cu observații din partea Ministerului Justiției în cadrul procesului de avizare interministerială; repectivul proiect prevedea înființarea unei administrații portuare pe Canalul Bega; Canalul Bega este un bun proprietate publică inalineabilă, deci, conform Constituției, el poate fi dat în administrarea regiilor autonome sau instituțiilor publice doar printr-o lege organică;
  • Rezultă că, din moment ce au întâmpinat aceste probleme, cei de la Ministerul Apelor și Pădurilor vor mai analiza, vor evalua, vor decide ce anume mai au de făcut de-acum încolo, dar – pentru a nu putea fi arătați cu degetul că la ei în ogradă s-a blocat proiectul – spun în răspunsul transmis că rezolvarea cea mai rapidă ar putea veni prin emiterea unui proiect de lege; el ar putea fi inițiat de Guvern (care ar trebui să elaboreze o Ordonanță de Urgență – OUG) sau de către membrii Parlamentului.

Ce propune USR pentru a rezolva situația și a nu pierde milioane de euro din banii timișorenilor

Senatorul Nicu Fălcoi lansează un apel tuturor parlamentarilor de Timiș să se implice și să pună umărul la încercarea de evita eșuarea proiectului (implicit pierderea banilor europeni). Ei ar putea fie să inițieze proiectul de lege necesar, fie, folosindu-se de puterea de convingere și influența pe care o au asupra membrilor Guvernului, să determine elaborarea OUG-ului necesar. Apelul e lansat pentru că acțiunea în instanță demarată pe tăcute de Primăria Timișoara nu va produce în timp util rezultatul scontat de domnul primar. Ea reprezintă încă o mișcare politicianistă a domnului Robu și atât. Soluția e fie acea OUG, fie proiectul de lege la care ministrul Deneș face referire. În caz contrar, degeaba se va porni din nou în spațiul public sarabanda acuzelor reciproce. Ele sunt total contraproductive și nu duc la nimic bun. La fel se întâmplă și în cazul legat de sala polivalentă sau de stadion, altă ilustrare a aducerii orgoliilor în prim-plan și a plasării disputelor politice înaintea intereselor comunității. Parlamentarii de Timiș, îndeosebi cei ai coaliției PSD-ALDE, pot în acest caz colabora și produce un rezultat concret pentru locuitorii orașului.

Sursa foto: Dan Mihai Pitea/ Wikipedia Commons

Timișoara Capitală Culturală Europeană – Starea infrastructurii culturale la început de 2018

Timișoara Capitală Culturală Europeană – Starea infrastructurii culturale la început de 2018

Cum a câștigat Timișoara titlul de Capitală Europeană a Culturii

Ministerul Culturii a lansat, în decembrie 2014, un apel orașelor din România care vor să candideze la titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEaC) pentru anul 2021. Un juriu de experți a evaluat 14 candidaturi, iar  ultimele patru orașe rămase în competiție au fost anunțate în decembrie 2015 – București, Timișoara, Cluj-Napoca și Baia Mare. În luna septembrie 2016 juriul internațional delegat al Comisiei a conferit orașului Timișoara onoarea de a fi Capitală Europeană a Culturii alături de Novi Sad (Serbia) și Elefsina (Grecia). “Dosarul de candidatură prezentat la selecția finală devine contractul de facto dintre orașul desemnat și cetățenii săi, Comitetul de Monitorizare, Minister, Comisia Europeană, precum și celelalte orașe candidate” se specifică în raportul final de selecție.

Conceptul câștigător, „Luminează Orașul Prin Tine”, îmbină 2 componente:

  • una cultural artistică – “o călătorie de la singurătate la apartenență, de la lumină prin întuneric și înapoi, parcurgând trei TERITORII ce abordează provocările cu care se confruntă Europa astăzi”, de implementarea căreia este responsabilă Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană
  • o componentă de infrastructură asumată de Primărie și Consiliul Județean.

Finanțarea conceptului este complexă, banii provenind de la Primărie – care a și declarat proiectul ca fiind unul prioritar, Consiliul Județean, Ministerul Culturii, Uniunea Europeană precum și din sponsorizări.

Ce investiții în infrastructură s-a angajat Timișoara să facă pentru 2021

Intervențiile în infrastructura culturală sunt numeroase, incluzând obiective ca:

  • MultipleXity – Centrul pentru Artă, Tehnologie și Experiment – clădirea fanion a acestui proiect;
  • o nouă sală pentru Teatrul German de Stat;
  • reabilitarea Palatului Culturii;
  • conversia în Centre Culturale a fostelor cinematografe de cartier;
  • restaurarea Castelului Huniade.

Dintre investițiile în revitalizarea urbană, două se remarcă : reabilitarea spațiilor publice din Cartierul Cetate și programul de finanțare pentru reabilitarea clădirilor istorice.

Infrastructura de turism ar trebui să fie îmbogățită prin reabilitarea Canalului Bega și prin construirea Muzeul Științei și Tehnologiei Banat.

Suma totală necesară pentru proiectele de mai sus: 123,7 mil. euro

Unde suntem la început de 2018 cu construcția clădirii MultipleXity

MultipleXity sau Centrul pentru Artă, Tehnologie și Experiment, clădirea fanion a acestui proiect în valoare de  12 mil. euro, un spațiu deschis experimentului și inovației prin intermediul artei și tehnologiei, finanțată din bugetul local și cu fonduri UE, este în pericol să nu se materializeze, cel puțin nu sub forma asumată în candidatură. Primarul Robu a declarat, în urma insistențelor membrilor USR Timișoara prezenți la dezbaterea bugetului pe 2018, că va organiza un concurs de arhitectură legat de acest obiectiv destinat să rămână amprenta 2021 peste generații, finanțarea necesară apărând, în sfârșit, în forma finală a bugetului pe anul în curs: „în cazul în care construcția de la zero n-o să meargă suficient de rapid […] vom realiza acest obiectiv într-o variantă de back-up pornind de la spații existente. 99% așa va fi [..]. Rămâne ca variantă de back-up, nu putem renunța la ideea de a amenaja clădiri existente”.

Zilele acestea, administrația locală a dat de înțeles că ia în considerare construcția acestei clădiri peste actuala Grădină de Vară a Filarmonicii. Această propunere a fost nuanțată rapid, la presiunea cinefililor, cu reconstruirea Grădinii Filarmonicii pe acoperișul viitorului centru de artă, o soluție care amestecă două elemente importante din viitorul cultural al orașului fără a ține cont de factori sau de specialiști, o propunere în aceeași temă precum propunerea de Mall Cultural vehiculată în urmă cu câțiva ani pentru a fi construit pe același amplasament. Această situație este similară cu propunerea construirii unei fântâni muzicale peste un sit arheologic în Parcul Botanic, o propunere ce nu ține cont de logica urbanistică a Timișoarei, ce ignoră vocile locuitorilor, ale oamenilor de cultură și ale societății civile.

Bugetarea pentru concursul de arhitectură venită cu întârziere, lipsa conceptului, precum și faptul că urbanizarea unui sit este o procedură meticuloasă și lentă, fac realizarea acestui angajament o provocare cu multe riscuri. Acest obiectiv exista în responsabilitatea Primăriei și în anul 2017. De aceea, pentru că el nu s-a început din timp, Primăria are obligația de a prioritiza și transparentiza acest proiect, astfel încât mediul cultural și academic să-și poată oferi expertiza.

De ce a fost ratat Centrul Cultural Mărășești

Un alt proiect ratat, cel puțin până acum, este Centrul Cultural Mărășești. Cel mai vechi spital public din Europa de Est (1745) urma să devenă centru cultural. Doar că 2017, termenul inițial asumat a fost deja depășit. Finanțarea de 5 mil. euro ar fi trebuit să fie din fonduri europene, dar proiectul scris pe genunchi nu a fost eligibil. De ce? Pentru că este cel puțin nefericit să construiești un centru cultural în aceeași curte cu Clinica de Radioterapie. Acest obiectiv va fi construit pe banii noștri, fără ca cineva din administrația locală să răspundă pentru ratarea finanțării europene.

În același timp, la Iași, este finanțat cu fonduri europene un proiect similar. Fosta Baie Turcească va fi transformată în Centru Internațional de Artă Contemporană. Lucrările ar urma să dureze 36 de luni. Valoarea totală a proiectului este de 22 mil. lei, din care finanțarea nerambursabilă este de 21 mil. lei. Istoria acestei clădiri este comună cu istoria multor monumente timişoarene, clădirea a fost de-a lungul timpului dată uitării, acum ea va deveni locul de funcționare a Centrului International pentru Artă Contemporană. Acesta este un exemplu de buna practică, mai ales dacă ne gândim că și Muzeul Huniade este într-o situaţie similară iar în cadrul CEaC ar trebui să fie restaurat.

Proiectul este finanțat prin intermediul Programului Operațional Regional 2014 – 2020, Axa Prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, aceeași axă pe care s-a depus proiectul prost făcut pentru finanțarea Centrului Cultural Mărășești.

Modul de lucru al Primăriei Timișoara în privința proiectelor cu finanțare europeană, care sunt în cadrul proiectului CEaC 2021 sau care sunt investiții ale Primăriei, este foarte opac. O sumedenie de proiecte care au fost anunțate s-au oprit sau finanțările au devenit dintr-o dată neeligibile. Performanța de absorbţie de fonduri europene este modestă. Așadar, pentru ca proiectul Timișoara Capitală Europeană a Culturii să fie unul reușit, iar acest oraș să îndeplinească tot ceea ce şi-a asumat, e nevoie ca autoritățile locale să respecte calendarele angajate și să implice mediul civic și cultural din Timișoara în acest proiect.

 

Problemele transportului public din Timișoara: ineficiența și incompetența din STPT

Problemele transportului public din Timișoara: ineficiența și incompetența din STPT

Săptămâna trecută, USR Timișoara și-a manifestat nemulțumirea fata de situația revoltătoare în care se află angajații societății locale de transport (STPT), cu salariile neplătite în întregime și cu angajați ce au restanțe neachitate pentru munca prestată anul trecut. Am menționat doar trei dintre motivele pentru care STPT, sub conducerea administrației domnului Robu, a ajuns în această situație: subvenționarea excesivă, politizarea societății și a conducerii acesteia și lipsa cronică de investiții. Toate aceste sunt de fapt rezultatele lipsei totale de viziune pe care această administrație o arată în mod constant. Dovada stă în faptul ca administrația s-a angajat în fața opiniei publice să vină cu un plan de reorganizare și management în octombrie 2017, și nici până în ziua de astăzi acest plan nu a fost propus.

Sondajul domnului Robu privind gratuitatile pe transportul in comun, un circ ieftin

Povestea gratuităților, asupra cărora domnul Robu cere opinia timișorenilor printr-un sondaj online populist, denotă lipsa de viziune a primarului nostru. Transportul local e doar încă o victimă a încăpățânării sale. Divizarea călătorilor în categorii sociale și tratarea acestora ca mase mari de oameni are un efect toxic, menit să ascundă sub generalizări largi ineficiența conducerii STPT.

Sondajul realizat în 10 februarie de domnul primar Nicolae Robu este de fapt o mare minciună. Aparent cetățenii au votat și domnul primar a ținut cont de vot. Numai că domnul primar primisese deja de la RATT o propunere de schimbare a protocolului de oferire a gratuităţilor dintre Primăria Timişoara și STPT pe data de 15 ianuarie, propunere unde deja se regăsesc elementele sondajului. Sondajul a fost doar un circ ieftin menit să simuleze democraţia şi consultarea publică, aceasta este măsura respectului pe care îl poartă alesul PNL Timişoara, Nicolae Robu, locuitorilor oraşului pe care îl conduce.

Despre subvenționarea excesivă a RATT/STPT

Dincolo de sondajele de pe Facebook, USR Timișoara reia problema subvenționării excesive, în spatele cărora se ascund problemele reale ale RATT/STPT: ineficiența, incompetența și corupția. Numărul călătorilor transportați cu gratuitate în anul 2016 raportat la anul 2015 a explodat, o creștere de 370%, de la 31 de milioane de călători la 117 milioane călători.  Pretextul este ajutarea unor categorii sociale, dar de fapt prin acești bani Primăria doar maschează gaura enormă în care este societatea de transport local, sinecură și pușculiță pentru firmele de partid. An după an cheltuielile STPT au crescut, iar toată povara a fost suportată de noi toți, prin bani alocați pentru subvenții de la bugetul local: ponderea banilor oferiţi de Primărie, sub titlul de subvenţie pentru călători, în bugetul regiei/societății de transport public a crescut de la puțin peste 50% în 2013 la 66% în prima jumătate a lui 2017.

Graficul de mai sus arată, foarte simplu, cum în anul 2016, din 10 călători raportaţi de STPT, 7 au călătorit beneficiind de subvenție. La fiecare 100 de călători raportaţi de STPT, societatea a încasat direct bani doar de la 26, restul călătoriilor raportate fiind plătite de la bugetul local. Este evident că acest procent nu poate respecta realitatea factuală şi este, precum ziceam şi mai sus, ingineria financiară a administraţiei Robu şi a conducerii PNL Timişoara. Inginerie plătită de noi, locuitorii acestui oraş.

Despre politizarea RATT/STPT

Aceste gratuități sunt doar o mică parte a eșecului conducerii STPT. Un alt capitol îl reprezintă politizarea excesivă a conducerii regiei/societății. Un bun exemplu este promovarea domnului Nicu Bitea în funcția de director adjunct. Domnul Bitea, membru PNL precum domnul Robu, numit de la finalul lui 2016 în Consiliul de Administrație al RATT, are o experiență cu mult sub ceea ce e nevoie la STPT. Dar pare că loialitatea politică valorează mai mult decât competența și performanța.

O scurtă comparație a transportului public din Timișoara cu cel din Oradea

Administrația Timișoarei este una dintre cele mai ineficiente administrații de mare oraș din România. Cel puțin la capitolul transportului public, o scurtă comparație a Timișoarei cu Oradea arată diferențele majore între cele două orașe. Cu o infrastructură de transport în comun și un parc auto la 75% din cele ale Timișoarei, 3 milioane de kilometri acoperiți anual de OTL (Oradea Transport Local) față de 4 milioane de STPT, Primăria Oradei subvenționează cu 16 milioane lei pe an compania locală (ce are cheltuieli de aprox. 53 milioane lei), față de cei 70 de milioane lei previzionați doar ca subvenție pentru STPT în 2018 (la un buget de 107 milioane lei). Dincolo de asta, ineficiența STPT este ilustrată și de supradimensionarea personalului, societatea orădeană având un număr de angajați de 59% din personalul societății timișorene. Echipa de management a societății de transport local din Oradea este recunoscută pentru profesionalism, ultimul director general al OTL fiind acum responsabil de transportul în comun în Dubai, oraș de unde Primarul Robu ne-a adus doar conceptul de fântână cântătoare.

Administrația PNL eșuează constant în administrarea orașului nostru. Transportul local este într-o stare dezastroasă, iar prin asta îi face pe mulți timișoreni dependenți de autoturismul personal. Timișoara e sufocată de mașini în lipsa unei alternative de transport decente, ceea ce conduce la creșterea poluării și scăderea calității vieții. Acest cerc vicios trebuie rupt.

USR Timișoara crede în necesitatea și utilitatea unei societăți de transport local eficiente, care oferă condiții de transport moderne, ce își plătește angajații și tratează banul public cu respect și responsabilitate. Vom continua să aducem pe agenda publică acest subiect până când transportul public din oraș va deveni cu adevărat modern.

Ruben Lațcău,
Vicepreședinte USR Timișoara

Sursa foto: Maximilian Dörrbecker/ Wikipedia Commons