Cum putem schimba mobilitatea în Timișoara după pandemia de Covid-19

Cum putem schimba mobilitatea în Timișoara după pandemia de Covid-19

Starea de urgență nu va mai fi prelungită după 15 mai și din această dată va începe relaxarea măsurilor de izolare. Orașul în care ne întoarcem nu poate fi același pe care l-am lăsat acum două luni: înghesuit, poluat și murdar. Administrația locală poate folosi următoarele luni de zile pentru a lua măsuri prin care să transforme Timișoara într-un oraș sigur, aerisit și plăcut

Propunem un set de măsuri relativ rapide și ieftine, care să ușureze viața și să facă deplasarea sigură pentru fiecare participant la trafic. Prin care Timișoara să facă mici pași înspre a deveni un oraș pentru oameni.

✅ Pietonii au nevoie de lărgirea temporară a unor trotuare. Ei sunt cei mai vulnerabili în situația actuală și nu e acceptabil să meargă înghesuiți pe un trotuar de un metru. Deci, acolo unde abia avem loc să trecem unul de celălalt (un exemplu ar fi pe Aleea Ripensia), o bandă auto să fie dedicată pietonilor sau bicicletelor, în funcție de specificul zonei.

Timișoara - lărgirea unor trotuare
Trotuar pe Aleea Ripensia

O altă problemă e așteptatul îndelung la unele semafoare, ceea ce creează aglomerație la acele treceri. Soluția firească și umană e reducerea timpilor de așteptare pentru pietoni la aceste semafoare și (dacă există) scoaterea butonului pe care ei trebuie să-l apese. 

Pentru a ușura viața oamenilor, ar trebui eliminate trecerile de pietoni în U (traversezi de trei ori, ca sa treci de fapt o stradă – vezi exemplul de mai jos de pe Str. Cluj).

Timișoara - trecere de pietoni în U strada Cluj
Trecere de pietoni în U pe Strada Cluj

Unele trotuare sunt sufocate de mașinile parcate, deci eliminarea parcării pe trotuarele blocate azi de mașini trebuie să fie o altă prioritate a administrației (vezi mai jos cum e pe Calea Aradului).

Timișoara- Calea Aradului
Mașini parcate pe Calea Aradului

✅ Mersul pe bicicleta e remediul găsit de multe orașe europene pentru a realiza distanțarea socială. Fiecare biciclist înseamnă o mașină mai puțin în trafic sau un călător în minus în mijloacele de transport. Bicicleta e răspunsul rapid, ieftin și curat de deplasare într-un oraș de talia Timișoarei. 

Acolo unde nu există piste și e o evidentă nevoie, se poate încerca extinderea rețelei prin marcarea pistelor pe șosea. Pe arterele unde acest lucru implică un proiect mai complex, modificarea se poate face cu caracter temporar, până la finalizarea unor eventuale studii de modificare structurală.

Unde pistele actuale sunt pe trotuar (cum ar fi pe Str. Popa Șapcă), trebuie urgent să studiem cum le putem muta pe șosea. Fără shared-space între bicicliști și pietoni. Trotuarul să fie trotuar, pistele de bicicletă piste de bicicletă.

✅ Multe companii au conștientizat în aceste două luni că munca de acasă e cel puțin la fel de productivă. Deci, cum pericolul nu a trecut, considerăm că e important ca angajații să lucreze în continuare de acasă. Atât la privat, dar chiar și la unele instituții de stat. Unde nu e posibil, propunem un program de lucru flexibil – de exemplu, o parte a angajaților să lucrează între 8 și 16-17, o alta între 10 și 18-19.

Rolul autorităților locale e aici de mediator: primăria să contacteze marii angajatori din oraș și restul instituțiilor de stat și să conceapă împreună un orar pentru defalcarea programului de lucru. Acest decalaj ar avea un efect foarte puternic în eliminarea densității de călători și ar reduce presiunea pe orele de vârf.

✅ O parte dintre timișoreni depind în continuare de transportul în comun. Oamenii care îl aleg trebuie să simtă că fac o alegere sigură. 

Cel mai important obiectiv este evitarea cu orice preț a aglomerației. Așadar, Societatea de Transport Public Timișoara trebuie să crească frecvenței garniturilor, o măsură cu impact clar pentru sănătatea oamenilor.

În plus, ar trebui creat un flux de îmbarcare/debarcare sau servirea unui singur vehicul în stație (dacă ajung 2 autobuze/tramvaie/troleibuze în același timp în stație, al doilea va aștepta cu ușile închise eliberarea stației).

✅ Unele spații publice vor rămâne închise o perioadă (mall-uri) sau nu vor mai fi atrăgătoare pentru oameni o vreme (teatre, cinematografe). Lumea are însă nevoie de locuri de întâlnire, deci cum ar fi să închidem unele străzi din cartiere traficului auto și să le redăm oamenilor? Străzile ar fi astfel transformate în locuri unde copiii fac mișcare, adulții se plimbă sau poate chiar se amenajează acolo terase. Statul în aer liber ajută sănătatea și virusul se răspândește mult mai greu decât în spațiile închise. Haideți să înlocuim mersul la mall, cu mișcarea pe străzi liniștite și sigure, ferite de mașini. În Vilnius, capitala Lituaniei, deja se întâmplă acest lucru.

Sursa foto: Alisa Anton/Unsplash

Un plan pentru a reduce poluarea din Timișoara și a o face respirabilă

Un plan pentru a reduce poluarea din Timișoara și a o face respirabilă

În ultimele zile, Timișoara a fost învăluită într-un praf dens, pe care l-am simțit și chiar văzut cu toții. Am ajuns să fim înecați în smog, așa cum mai vezi în orașele din China sau India. I-am cerut domnului Robu să vină cu soluții pentru a face Timișoara respirabilă. Am primit la schimb găleți de zoaie, la fel ca cetățenii ce voiau explicații de la domnul primar. Până ne va dezvălui dumnealui răspunsurile sale, vă prezentăm ce va face USR:

Încurajarea transportului public și al celui alternativ

Transportul public are nevoie de mai multe benzi dedicate, nu mai puține. Unele trasee ar trebui regândite. Liniile de tramvai reabilitate, nu închise. Astfel, mijloacele de transport se vor succeda la o distanță decentă și predictibilă de timp. RATT/STPT e o societate comercială ce trebuie decăpușată, pentru a putea oferi servicii mai bune: mijloace de transport mai multe, mai noi, curate, personal amabil, stații de transport în comun decente.

Transportul alternativ are nevoie de mai multe piste de biciclete, însă piste adevărate, nu linii trasate pe trotuare și borduri înalte. Pietonii trebuie încurajați construind trotuare bune, umbrite și curate, nu forțându-i să stea o veșnicie la semafor.

Îngrijirea zonelor verzi și curățenia în oraș

Mai multe parcuri și mici zone verzi în cartiere, aliniamente de arbori, stoparea tăierii în neștire a copacilor maturi și sănătoși. Spațiile verzi dintre blocuri trebuie să redevină asta, nu să fie folosite ca parcări sau gropi de gunoi. Curățenie stradală impecabilă, spălarea și stropirea străzilor, ridicarea tuturor gunoaielor abandonate, în paralel cu amendarea celor care le aruncă.

Parcările

Avem nevoie urgentă de parcări! Un procent semnificativ din trafic se datorează mașinilor care se învârt inutil în căutarea unui loc de parcare. În plus, am putea elibera spațiul public de mașinile parcate lângă bordură sau pe trotuar, spațiu prețios, ce ar putea reveni pietonilor sau transportului în comun. Avem nevoie de locuri de parcare sub- sau supraterane în centru (scumpe) și de parcări rezervate pentru riverani din cartiere (ieftine).

Disciplină pe șantierele din oraș

Poliția locală are obligația să amendeze camioanele ce ies pline de noroi pe drum sau care nu au conținutul acoperit. Gropile de pe spațiul public pe care le sapă furnizorii de utilități publice trebuie repede reparate, iar domeniul public refăcut întocmai. Trebuie să terminăm cu șantierele în jurul cărora e plin de nisip, pământ, praf sau noroi și cu cele lăsate de izbeliște cu săptămânile și lunile.

Verificarea marilor poluatori din oraș

USR a propus Legea Mirosurilor, proiect îngropat momentan în Parlament. Îl vom scoate la lumină. Agenția pentru Protecția Mediului* trebuie însă să-și facă serios treaba și să amendeze orice firmă nu respectă normele și îi asfixiază pe oameni.

Verificarea noxelor mașinilor aflate în trafic

Trebuie să încheiem epoca mașinilor ce trec Inspecția Tehnică Periodică deși ele lasă un nor de fum în spate. Ca măsură suplimentară, Timișoara și restul orașelor României se vor curăța prin controale mixte în trafic (Poliție – Registrul Auto Român*), care să verifice starea tehnică a vehiculului și mai ales nivelul emisiilor poluante.

Reducerea traficului din oraș

Terminarea centurii* sud e o prioritate, dar și partea de nord-vest e neglijată. Inelul IV trebuie terminat cât mai repede, ca să scăpăm de traficul de tranzit din centrul orașului. Iar pentru cei care locuiesc în periurban, dar vin în Timișoara pentru job și divertisment, trebuie să dezvoltăm un transport public cu adevărat regional.

Domnule Robu, în loc să promiteți diplome pentru „cetățenii de rușine” (de când un primar are dreptul să-și numească astfel concetățenii?!), nu mai bine veniți cu un PLAN urmat de MĂSURI concrete pentru a face aerul din oraș un aer „nu bun, ci excelent”?

*știm că Agenția pentru Protecția Mediului, Registrul Auto Român sau construcția centurii nu cad în responsabilitatea unui primar, însă primarul unui mare oraș din România poate și trebuie să adreseze constant aceste probleme;

Timișoara, oraș pentru oameni!

Timișoara, oraș pentru oameni!

În ultimii ani, administraţia Timişoarei merge în direcția lărgirii căilor de circulaţie şi a sporirii capacităţii de transport rutier. Pe măsură ce oraşul creşte şi se dezvoltă economic, maşinile de pe străzile noastre devin tot mai numeroase. Insitutul Naţional de Statistică raportează 218.000 autoturisme înmatriculate în Timiş, dintre care 160.000 în Timişoara. La aceste cifre să mai adăugăm mașinile înmatriculate în alte județe și să ținem cont de ritmul de creştere constant al autoturismelor din ultimii 28 de ani. Însa toate măsurile luate în acești ani nu vor asigura un trafic fluent pe termen mediu și lung, ba din contră, vor stimula apriția mai multor automobile și aglomerarea orașului.

Cauzele blocajelor din traficul Timișoarei?

Pe măsură ce oraşul se dezvoltă, opţiunile timişorenilor pentru mobilitate urbană se reduc la utilizarea maşinii personale. Avem un sistem de transport în comun ineficient, trasee pietonale deficitare şi o infrastructură de bicicletă de o proastă calitate. Lipsa alternativelor de transport se traduce în aglomeraţie, poluare şi într-un oraş neprietenos cu proprii locuitori. Practic, abordăm mobilitatea urbană în modul în care aceasta a fost gestionată în vestul Europei în anii 50-60. O abordare falimentară, ce ajunge să definească Timişoara tot mai mult pe zi ce trece.

Zilele acestea, plimbarea organizată de cei de la Verde pentru Biciclete a arătat că timişorenii nu doar că sunt pregătiţi pentru o schimbare de abordare în privinţa mobilităţii urbane, dar și că au nevoie de acest lucru pentru a face sustenabilă dezvoltarea oraşului lor. Factorii politici locali şi naţionali încă nu au învăţat că mersul pe bicicletă nu reprezintă doar o activitate recreativă, ci este o soluţie necesară pentru îmbunătăţirea transportului, iar administrația este responsabilă și pentru dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete.

Pistele de biciclete au fost până acum amenajate în logica în care circulaţia autovehiculelor este prioritară. Bicicliştii au fost mutaţi pe trotuare alături de pietoni, în locuri improprii, ce nu oferă condiţii de siguranţă nici pentru pietoni nici pentru biciclişti. Primăria Timişoarei a construit actuala infrastructură de transport pe bicicletă mai mult pentru a atinge ţinte de kilometri de trasee pe hârtie, decât pentru a avea o alternativă reală de transport pentru locuitorii orașului. Dungile trasate fără viziune pe pavajul pietonal sau pistele mărginite de stâlpi metalici dovedesc acest lucru.

Ce e de făcut pentru a avea un transport modern?

USR Timişoara consideră că rezolvarea la problemele prezentului şi ale viitorului nu stă în soluţii din trecut şi că experienţa ţărilor vestice ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru administraţia locală. Noi credem într-o abordare centrată pe oameni şi pe nevoile acestora. În consecință, avem nevoie de un transport în comun eficient şi performant şi de o infrastructură de transport pentru biciclete consistentă.

Cu siguranţă că Timişoara are încă nevoie de investiţii însemnate în infrastructura rutieră. Dincolo de asta, politicile de mobilitate ale municipalității trebuie să privească bicicleta ca pe un mijloc de transport. Astfel, e necesar să avem piste sigure, această percepție fiind capitală în opțiunea oamenilor de a folosi bicicleta. Mai departe, traseele trebuie să urmeze fluxurile de transport ale oraşului, să lege punctele cheie ale oraşului și chiar zonele periurbane de interes major. Primăria are datoria să ofere rute utile pentru toată lumea, nu doar pentru cei curajoşi.

Dacă Timişoara continuă în aceeaşi direcţie, prioritizând transportul individual cu maşina, va deveni un oraş impracticabil pentru locuitorii săi. Lărgirea străzilor şi eliminarea trecerilor de pietoni nu va rezolva problema transportului, ba din contră, va stimula aglomerarea. Prin politicile actuale ale municipalitații, Timişoara ia exemplul Bucureştiului și i se va alătura capitalei în topurile celor mai stresante şi poluate oraşe ale Europei.