Cum putem schimba mobilitatea în Timișoara după pandemia de Covid-19

Cum putem schimba mobilitatea în Timișoara după pandemia de Covid-19

Starea de urgență nu va mai fi prelungită după 15 mai și din această dată va începe relaxarea măsurilor de izolare. Orașul în care ne întoarcem nu poate fi același pe care l-am lăsat acum două luni: înghesuit, poluat și murdar. Administrația locală poate folosi următoarele luni de zile pentru a lua măsuri prin care să transforme Timișoara într-un oraș sigur, aerisit și plăcut. 

Propunem un set de măsuri relativ rapide și ieftine, care să ușureze viața și să facă deplasarea sigură pentru fiecare participant la trafic. Prin care Timișoara să facă mici pași înspre a deveni un oraș pentru oameni.

✅ Pietonii au nevoie de lărgirea temporară a unor trotuare. Ei sunt cei mai vulnerabili în situația actuală și nu e acceptabil să meargă înghesuiți pe un trotuar de un metru. Deci, acolo unde abia avem loc să trecem unul de celălalt (un exemplu ar fi pe Aleea Ripensia), o bandă auto să fie dedicată pietonilor sau bicicletelor, în funcție de specificul zonei.

Timișoara - lărgirea unor trotuare
Trotuar pe Aleea Ripensia

O altă problemă e așteptatul îndelung la unele semafoare, ceea ce creează aglomerație la acele treceri. Soluția firească și umană e reducerea timpilor de așteptare pentru pietoni la aceste semafoare și (dacă există) scoaterea butonului pe care ei trebuie să-l apese. 

Pentru a ușura viața oamenilor, ar trebui eliminate trecerile de pietoni în U (traversezi de trei ori, ca sa treci de fapt o stradă – vezi exemplul de mai jos de pe Str. Cluj).

Timișoara - trecere de pietoni în U strada Cluj
Trecere de pietoni în U pe Strada Cluj

Unele trotuare sunt sufocate de mașinile parcate, deci eliminarea parcării pe trotuarele blocate azi de mașini trebuie să fie o altă prioritate a administrației (vezi mai jos cum e pe Calea Aradului).

Timișoara- Calea Aradului
Mașini parcate pe Calea Aradului

✅ Mersul pe bicicleta e remediul găsit de multe orașe europene pentru a realiza distanțarea socială. Fiecare biciclist înseamnă o mașină mai puțin în trafic sau un călător în minus în mijloacele de transport. Bicicleta e răspunsul rapid, ieftin și curat de deplasare într-un oraș de talia Timișoarei. 

Acolo unde nu există piste și e o evidentă nevoie, se poate încerca extinderea rețelei prin marcarea pistelor pe șosea. Pe arterele unde acest lucru implică un proiect mai complex, modificarea se poate face cu caracter temporar, până la finalizarea unor eventuale studii de modificare structurală.

Unde pistele actuale sunt pe trotuar (cum ar fi pe Str. Popa Șapcă), trebuie urgent să studiem cum le putem muta pe șosea. Fără shared-space între bicicliști și pietoni. Trotuarul să fie trotuar, pistele de bicicletă piste de bicicletă.

✅ Multe companii au conștientizat în aceste două luni că munca de acasă e cel puțin la fel de productivă. Deci, cum pericolul nu a trecut, considerăm că e important ca angajații să lucreze în continuare de acasă. Atât la privat, dar chiar și la unele instituții de stat. Unde nu e posibil, propunem un program de lucru flexibil – de exemplu, o parte a angajaților să lucrează între 8 și 16-17, o alta între 10 și 18-19.

Rolul autorităților locale e aici de mediator: primăria să contacteze marii angajatori din oraș și restul instituțiilor de stat și să conceapă împreună un orar pentru defalcarea programului de lucru. Acest decalaj ar avea un efect foarte puternic în eliminarea densității de călători și ar reduce presiunea pe orele de vârf.

✅ O parte dintre timișoreni depind în continuare de transportul în comun. Oamenii care îl aleg trebuie să simtă că fac o alegere sigură. 

Cel mai important obiectiv este evitarea cu orice preț a aglomerației. Așadar, Societatea de Transport Public Timișoara trebuie să crească frecvenței garniturilor, o măsură cu impact clar pentru sănătatea oamenilor.

În plus, ar trebui creat un flux de îmbarcare/debarcare sau servirea unui singur vehicul în stație (dacă ajung 2 autobuze/tramvaie/troleibuze în același timp în stație, al doilea va aștepta cu ușile închise eliberarea stației).

✅ Unele spații publice vor rămâne închise o perioadă (mall-uri) sau nu vor mai fi atrăgătoare pentru oameni o vreme (teatre, cinematografe). Lumea are însă nevoie de locuri de întâlnire, deci cum ar fi să închidem unele străzi din cartiere traficului auto și să le redăm oamenilor? Străzile ar fi astfel transformate în locuri unde copiii fac mișcare, adulții se plimbă sau poate chiar se amenajează acolo terase. Statul în aer liber ajută sănătatea și virusul se răspândește mult mai greu decât în spațiile închise. Haideți să înlocuim mersul la mall, cu mișcarea pe străzi liniștite și sigure, ferite de mașini. În Vilnius, capitala Lituaniei, deja se întâmplă acest lucru.

Sursa foto: Alisa Anton/Unsplash

Societatea de Transport Public Timișoara e pe cale să arunce la fier vechi tramvaie, firobuze și autobuze de colecție

Societatea de Transport Public Timișoara e pe cale să arunce la fier vechi tramvaie, firobuze și autobuze de colecție

Societatea de Transport Public Timișoara (STPT) e pe cale să arunce la fier vechi mijlocae de transpot în comun care ar putea îmbogăți colecția Muzeului de Transport Public – Corneliu Mikloși! Bunuri de valoare vor ajunge asemenea caselor istorice din oraș, lăsate să se distrugă pentru a pune apoi alții mâna pe ele.

Societatea de Transport Public Timișoara e pe cale să arunce la fier vechi tramvaie, firobuze și autobuze de colecție
Acesta e primul model de tramvai Timiș(1), produs între 1970 și 1982. Doua vagoane motor corespund acestui model, cele numerotate acum 252 și 360 și acum sunt scoase la vanzare cu pretul de 2010 lei per bucată.

Pentru 66.752 lei, STPT a scos la casat obiecte de colecție care puteau fi expuse în Muzeul Corneliu Mikloși, muzeu de care Timișoara avea nevoie în 2021.

Primăria este pregătită să preia de la STPT clădirile Muzeului Corneliu Miklos pentru a-l transforma în Centrul pentru Artă al TM2021 (Multiplexity). Exponatele de acolo trebuiau protejate de către STPT:

„În colecţia publică există clasate ca monument istoric, mijloace de transport şi utilaje (documente pe care le deţine Societatea de Transport Public Timişoara SA) în categoria fond şi tezaur, existând inclusiv o listă în aşteptare în vederea clasării altor mijloace de transport şi utilaje care se află spre păstrare la STPT. În acest sens STPT va întreprinde demersuri cu privire la:
– Depozitarea şi conservarea colecţiei publice, inclusiv a listei în așteptare în vederea clasării ca monument istoric a mijloacelor de transport respectiv utilaje, scule, dispozitive şi verificatoare specifice activităţii de transport public.
– Depozitarea colecţiei publice în incinte/spaţii închise cu atmosfera controlată.”

Deci aceste vehicule și alte bunuri, trebuiau depozitate și conservate, inclusiv cele din lista de așteptare în vederea clasarii ca monument istoric. Depozitarea trebuia făcută în spații închise cu atmosfera controlată.

STPT a lăsat însă aceste vehicule afara, în curtea depoului de troleibuze și natura și-a lăsat amprenta asupra lor. Chiar și așa, se pot recupera și se pot expune. Unele dintre piese sunt unicat în lume. Alte țări au doua pietre și fac din ele muzeu, noi ne aruncăm istoria la gunoi. Pe 66.752 de lei.

Atât costă istoria orașului! A primului oraș din Europa de Est în care s-a circulat cu tramvaiul.

Societatea de Transport Public Timișoara e pe cale să arunce la fier vechi firobuze de colecție
Troleibuzul e un model DAC 117 EA cu număr de parc 71 valoare de piata minima estimata de evaluator 1170 RON în condițiile în care Troleibuzul 71 este un unicat în lume. Este ultimul exemplar (char funcțional – teoretic) din lume, care are cutia de contactori în cupeu, în spatele șoferului.

Clasare nu casare! În loc sa avem un muzeu ce putea povesti copiilor și nepoților noștri o bucata din istoria Timișoarei, conducerea STPT preferă să o șteargă cu buretele.

Un popor fără istorie, este un popor fără viitor, domnilor din conducerea STPT, domnule Bitea! Dați o dovadă de bună credință și salvați măcar Troleibuzul 71 și Tramvaiul 252.

Un plan pentru a reduce poluarea din Timișoara și a o face respirabilă

Un plan pentru a reduce poluarea din Timișoara și a o face respirabilă

În ultimele zile, Timișoara a fost învăluită într-un praf dens, pe care l-am simțit și chiar văzut cu toții. Am ajuns să fim înecați în smog, așa cum mai vezi în orașele din China sau India. I-am cerut domnului Robu să vină cu soluții pentru a face Timișoara respirabilă. Am primit la schimb găleți de zoaie, la fel ca cetățenii ce voiau explicații de la domnul primar. Până ne va dezvălui dumnealui răspunsurile sale, vă prezentăm ce va face USR:

✅ Încurajarea transportului public și al celui alternativ

Transportul public are nevoie de mai multe benzi dedicate, nu mai puține. Unele trasee ar trebui regândite. Liniile de tramvai reabilitate, nu închise. Astfel, mijloacele de transport se vor succeda la o distanță decentă și predictibilă de timp. RATT/STPT e o societate comercială ce trebuie decăpușată, pentru a putea oferi servicii mai bune: mijloace de transport mai multe, mai noi, curate, personal amabil, stații de transport în comun decente.

Transportul alternativ are nevoie de mai multe piste de biciclete, însă piste adevărate, nu linii trasate pe trotuare și borduri înalte. Pietonii trebuie încurajați construind trotuare bune, umbrite și curate, nu forțându-i să stea o veșnicie la semafor.

✅ Îngrijirea zonelor verzi și curățenia în oraș

Mai multe parcuri și mici zone verzi în cartiere, aliniamente de arbori, stoparea tăierii în neștire a copacilor maturi și sănătoși. Spațiile verzi dintre blocuri trebuie să redevină asta, nu să fie folosite ca parcări sau gropi de gunoi. Curățenie stradală impecabilă, spălarea și stropirea străzilor, ridicarea tuturor gunoaielor abandonate, în paralel cu amendarea celor care le aruncă.

✅ Parcările

Avem nevoie urgentă de parcări! Un procent semnificativ din trafic se datorează mașinilor care se învârt inutil în căutarea unui loc de parcare. În plus, am putea elibera spațiul public de mașinile parcate lângă bordură sau pe trotuar, spațiu prețios, ce ar putea reveni pietonilor sau transportului în comun. Avem nevoie de locuri de parcare sub- sau supraterane în centru (scumpe) și de parcări rezervate pentru riverani din cartiere (ieftine).

✅ Disciplină pe șantierele din oraș

Poliția locală are obligația să amendeze camioanele ce ies pline de noroi pe drum sau care nu au conținutul acoperit. Gropile de pe spațiul public pe care le sapă furnizorii de utilități publice trebuie repede reparate, iar domeniul public refăcut întocmai. Trebuie să terminăm cu șantierele în jurul cărora e plin de nisip, pământ, praf sau noroi și cu cele lăsate de izbeliște cu săptămânile și lunile.

✅ Verificarea marilor poluatori din oraș

USR a propus Legea Mirosurilor, proiect îngropat momentan în Parlament. Îl vom scoate la lumină. Agenția pentru Protecția Mediului* trebuie însă să-și facă serios treaba și să amendeze orice firmă nu respectă normele și îi asfixiază pe oameni.

✅ Verificarea noxelor mașinilor aflate în trafic

Trebuie să încheiem epoca mașinilor ce trec Inspecția Tehnică Periodică deși ele lasă un nor de fum în spate. Ca măsură suplimentară, Timișoara și restul orașelor României se vor curăța prin controale mixte în trafic (Poliție – Registrul Auto Român*), care să verifice starea tehnică a vehiculului și mai ales nivelul emisiilor poluante.

✅ Reducerea traficului din oraș

Terminarea centurii* sud e o prioritate, dar și partea de nord-vest e neglijată. Inelul IV trebuie terminat cât mai repede, ca să scăpăm de traficul de tranzit din centrul orașului. Iar pentru cei care locuiesc în periurban, dar vin în Timișoara pentru job și divertisment, trebuie să dezvoltăm un transport public cu adevărat regional.

Domnule Robu, în loc să promiteți diplome pentru „cetățenii de rușine” (de când un primar are dreptul să-și numească astfel concetățenii?!), nu mai bine veniți cu un PLAN urmat de MĂSURI concrete pentru a face aerul din oraș un aer „nu bun, ci excelent”?

*știm că Agenția pentru Protecția Mediului, Registrul Auto Român sau construcția centurii nu cad în responsabilitatea unui primar, însă primarul unui mare oraș din România poate și trebuie să adreseze constant aceste probleme;

Sistemul de ticketing al Societății de Transport Public Timișoara este limitat și prost administrat

Sistemul de ticketing al Societății de Transport Public Timișoara este limitat și prost administrat

Astăzi se împlinesc 150 de ani de la prima formă de transport în comun din Timișoara: în 1869, se punea în funcțiune primul tramvai tras de cai.

Cu toate astea, anul 2019 ne prinde complet nepregătiți din punct de vedere al transportului în comun. STPT nu face față nevoilor actuale ale timișorenilor și din acest motiv trebuie luate urgent măsuri fundamentale pentru a face față unui oraș care crește constant.

Neajunsurile sistemului de ticketing din Timișoara 

Din punct de vedere al eficienței și al accesibilității, sistemul are mari probleme – fiind mai degrabă o provocare decât un confort.

În ultima perioadă au apărut o serie plângeri cu privire la sistemul de ticketing al STPT-ului, dintre care amintim: POS-uri fără hârtie sau card-uri de transport care apar în sistem ca invalidate sau având fonduri insuficiente (deși în contul aferent cardului există sume suficiente pentru plată). În ambele situații, controlorii solicită cetățenilor să coboare la prima stație pentru a le aplica o amendă, chiar dacă respectivii călători nu au greșit cu nimic.

Mai mult, în Timișoara ți se cere buletinul la fiecare încărcare a cardului de transport. În Timișoara NU poți reîncărca acest card fără să prezinți cardul de identitate. Înainte cu câțiva ani nu se cerea așa ceva decât dacă doreai să beneficiezi de reducerea de 20% aferentă abonamentului (sau de reducerea de 50% pentru elevi sau studenți dacă se prezintă carnetul de elev vizat la zi).

De ce? Oare baza de date a STPT-ului mai funcționează? Există probleme cu sistemul de ticketing? Există suspiciunea că STPT are nevoie de CNP-urile călătorilor deoarece nu își mai poate folosi baza de date în corelație cu cardurile emise. Dacă aceasta este situația, rugăm STPT-ul să ne prezinte situația sistemului de ticketing cât și soluțiile pentru a intra în normalitate.   

Eficiența financiară a sistemului de ticketing din Timișoara

În cazul biletelor emise prin POS-urile din mijloacele de transport, STPT plătește 5% din prețul biletului comision către instituția bancară care ne aduce automatele de plată. În 2018, au fost vândute 4.398.662 de bilete și 14.788 legitimații de o zi.

Dacă toți distribuitorii de bilete de transport cer 5% din vânzări, ajungem la plăți către aceștia de 219.933 lei/an – pentru bilete și 8.873 lei/an pentru legitimații de o zi. În total, 228.805 lei cheltuiți pe comisioane pentru vânzarea biletelor. Cu această sumă s-ar putea cumpăra aproximativ 17 automate de eliberare bilete/carduri, care să aibă și funcția de reîncărcare a cardurilor și emiterea abonamentelor. La noi nu se poate.

Câteva idei pe care le putem fura de la Societatea de Transport București (STB)

În anul 2005, Regia Autonomă de Transport București (RATB) introduce un sistem de taxare pentru transportul public. Același lucru îl face și Regia Autonomă de Transport Timișoara (RATT) 4 ani mai târziu și integrează acest sistem automat de taxare care folosește carduri contactless. 

Mai mult, soluțiile de ticketing implementate în capitală, care folosesc același sistem ca la Timișoara, beneficiază de următoarele avantaje:

  1. Reîncărcare online – pe bază de user și parolă, se poate folosi pentru reîncărcarea portofelului electronic sau a abonamentului;
  2. Reîncărcare prin ATM – se folosesc ATM-urile bancilor pe post de automate de reîncărcare;
  3. Plata prin SMS;
  4. Plata cu card-ul DUAL – BCR/STB, BRD/STB. (aceste carduri funcționează atât ca și carduri bancare, cât și ca portofel electronic pentru a servi direct ambelor scopuri)

La fiecare propunere venită din partea USR Timișoara, am specificat că suntem deschiși la colaborare, dar Primarul Timișoarei nici nu vrea să audă de automate pentru bilete, cartele și soluții noi pentru serviciul de reîncărcare a cardurilor.

Bucureștiul a demonstrat că acest sistem informatic poate funcționa foarte bine, iar marea noastră problemă în Timișoara este dezinteresul companiilor primăriei.  

STPT are nevoie de o viziune modernă, iar timișorenii trebuie să aibă parte de instituții și companii publice profesioniste, care colaborează atât între ele, cât și cu cetățenii. Altfel, rămânem cu practicile și realitățile secolului XX.

Tiberiu Simionaș,

Membru în Biroul Local al USR Timișoara

Sursa foto: Wikipedia

Haosul de pe strada Ripensia arată că Primăria Timișoara nu are un plan bun pentru a rezolva problemele de trafic din oraș

Haosul de pe strada Ripensia arată că Primăria Timișoara nu are un plan bun pentru a rezolva problemele de trafic din oraș

În urmă cu o lună, Primăria Timișoarei a decis să elimine banda specială de pe strada Cluj folosită de transportul în comun, taxi-uri și salvări. Tot acest trafic a fost redirecționat pe Str. FC Ripensia, o stradă care nu a fost concepută pentru a susține mijloacele de transport în comun. Acum ni se propune o nouă reorganizare a traficului pe strada Cluj, unde vom avea acea bandă unică, însă în sens invers.

Oamenii din zonă s-au arătat revoltați de aceste mișcări și pe bună dreptate! Primăria Timișoara nu are un plan de a rezolva problemele de trafic din oraș. În loc să aducă specialiști și să ia exemplul altor orașe similare europene, administrația locală face doar experimente pe seama sănătății și siguranței locuitorilor.

Benzile de pe Str. FC Ripensia sunt prea înguste pentru a permite circulația autobuzelor în condiții de siguranță (doar 2,8m lățime). Locuitorii din zonă s-au trezit cu aceste modificări anunțate de pe o zi pe alta, o practică obișnuită (din păcate) pentru Primăria noastră și o dovadă a lipsei de respect față de cetățeni.

Problemele concrete introduse de aceste modificări:

  • Salvările și mijloacele de transport în comun au timpi crescuți de deplasare, în condițiile în care se crează frecvent blocaje pe Str. FC Ripensia;
  • Pietonii nu sunt în siguranță pe trotuarul de pe Str. FC Ripensia, cu mașini trecând cu 50km/h la câțiva zeci de centimetri de ei;
  • Poluarea și zgomotul suplimentar pentru locuitorii din zona respectivă, mii de oameni pe sub ferestrele cărora trec mai nou și salvări și autobuze;

USR Timișoara a cerut Primăriei informații privind studiile și analizele pe care s-au bazat aceste modificări de trafic și strategia pentru dezvoltarea zonei în viitor. Așteptăm deocamdată răspunsul Primăriei la această cerere, cu speranța că modificările au avut la baza unele analize, în contextul în care proiectul de Trafic management “unda verde” prevede posibilitatea efectuării unor simulări virtuale de trafic.

În aceste condiții, cerem Primăriei:

  • Revenirea la situația anterioară, în care mijloacele de transport în comun aveau o bandă dedicată pe străzile Arieș și Cluj, dinspre Casa Tineretului, către Piața Leonardo da Vinci (zona pasajului Michelangelo);
  • Schimbările de aceste magnitudini ale traficului și din asemenea zone să fie bazate pe studii & simulări de trafic și să fie discutate public înainte de a fi implementate
  • Realizarea unui studiu pentru implementarea unei benzi dedicate mijloacelor de transport în comun pe sensul Michelangelo – Spitalul Județean. Realizarea acestei benzi dedicate transportului în comun ar putea aduce beneficii traficului, însă eliminarea benzii dedicate transportului public în sens invers crează o situație mult mai rea decât înainte și e exact inversul „prioritizării transportului în comun”.

Viața timișorenilor nu mai trebuie să depindă de dispoziția și toanele unui om. Nu putem să facem planuri pentru trafic în funcție de cheful cu care se trezește domnul primar. Azi vrea în stânga, mâine în dreapta. Avem nevoie de o administrație care știe ce face, care leagă soluțiile de un plan pe termen lung și vorbește cu oamenii.

a declarat Dan Reșitnec, președinte USR Timișoara.

Cum putem decongestiona traficul din Timișoara. Câteva principii pentru mobilitate urbană durabilă

Cum putem decongestiona traficul din Timișoara. Câteva principii pentru mobilitate urbană durabilă

La anumite ore (și mai ales în zilele ploioase), traficul din Timișoara abia mai răsuflă. Centrul e adesea împânzit de coloane de mașini ce stau.

Noi credem că e timpul pentru o altă abordare a problemei deplasării prin oraș. Lărgirea străzilor în dauna trotuarelor și a spațiului verde sau anularea trecerilor de pietoni sunt experimente încercate și în alte locuri și care nu au funcționat.

Rezolvarea la problemele prezentului și ale viitorului nu stă în idei din trecut, iar experiența altor orașe europene similare ar trebui să fie o sursă de inspirație pentru noi. Așadar, ce-i de făcut?

Haideți să vedem ce altceva le putem oferi oamenilor. Câteva principii pe baza cărora ar trebui regândită mobilitatea în Timișoara:

🔹 Siguranța în trafic e primordială, iar aici planificarea și starea infrastructurii joacă un rol important. Drumuri fără gropi, intersecții gândite corect, piste sigure și treceri de pietoni adecvate vor spori, pentru toată lumea, senzația de securitate în trafic.

🔹 Experiența orașelor din vest ne arată că un transport în comun impecabil este cea mai bună variantă de decongestionare a traficului. Transportul în comun trebuie sa fie de încredere și să ofere o alternativă viabilă. Mijloacele de transport trebuie să se succeadă la o distanță decentă și predictibilă de timp.

🔹 Parcările. Avem nevoie urgenta de parcaje! Conform studiilor europene, un procent semnificativ din trafic se datorează mașinilor care se învârt inutil în căutarea unui loc de parcare. În plus, am putea elibera spațiul public de mașinile parcate lângă bordură sau pe trotuar, spațiu prețios, ce ar putea reveni pietonilor sau transportului în comun.

🔹 Sănătatea tuturor trebuie avută în vedere. Transportul personal motorizat e, conform datelor de mediu, sursa cea mai mare de poluare din orașe. Mașinile sau autobuzele poluante ar trebui înlocuite de variante electrice (tramvaie, troleibuze, autobuze electrice), dar și încurajându-i pe oameni să aleagă transportul alternativ ori să meargă pe jos.

🔹 Spațiul public să fie împărțit într-un mod corect, și celor ce merg cu mașina, dar și celor ce preferă transportul în comun, bicicleta sau mersul pe jos. Spațiul disponibil e clar limitat și, în plus, nu toți oamenii au mașini. De ce sa gândim spațiul public exclusiv în jurul mașinilor? Nu e oare mai important să gândim orașul în jurul oamenilor și să mizăm pe echitate geografică?

Problema este una dificilă, dar cu care s-au confruntat toate orasele istorice din Europa. Dar dacă refuzăm să învățăm din greșelile altora, măcar să învățăm din ale noastre.

Făcând mașina personală singurul mod confortabil și eficient de transport, am suprasaturat drumurile și ne-am condamnat la frustrare și nervi.

Trebuie să începem să luăm măsuri imediat. Și o vom face, pentru că nu avem de ales.

USR și Ro100: Propunere de sistem de taxare pentru transportul public din Timișoara

USR și Ro100: Propunere de sistem de taxare pentru transportul public din Timișoara

Transportul public din Timișoara a regresat considerabil în ultimii ani. Îmbunătățirea masivă trâmbițată anul trecut rămâne doar o promisiune. Concret, am avut o scumpire a biletelor în acest an, urmată totuși de posibilitatea de a plăti călătoriile cu telefonul, o idee bună, ce riscă să fie compromisă de noile vești ce vin dinspre Primărie, prin vocea domnului Robu: „în curând, NUMAI așa vom putea plăti (călătoriile) […] Deci, adaptați-vă vremurilor!”.

Domnul primar Robu ignoră o funcție de bază a sistemului de taxare: el trebuie să fie accesibil oricărui călător, fie rezident, turist sau aflat în trecere. Dumnealui îi ignoră pe toți acei oameni care nu au telefoane inteligente, fie ei oameni lipsiți de abilități tehnice sau de posibilități materiale. Cum își va plăti călătoria omul în vârstă de la țară ce își vizitează o rudă la spital? Cum își vor lua bilete turiștii ce ar trebui să ne viziteze în 2021?

STPT ar trebui să facă sustenabil transportul public, iar un sistem de taxare simplu și modern îi va face pe cetățenii onești să plătească. Din păcate, STPT a fost forțată să ofere gratuități și nimeni nu s-a preocupat de încasări, devreme ce subvențiile de la bugetul local au tot crescut în ultimii ani.

Cardurile actuale de călătorie sunt o idee bună. Problema principală este că ele nu pot fi încărcate decât la cele 17 puncte de vânzare ale STPT din oraș. Cu două excepții, aceste puncte funcționează doar în timpul săptămânii. Cum ar proceda un oraș civilizat pentru a-i mulțumi atât pe utilizatorii frecvenți cât și pe cei ocazionali:

  • călătorii intră pe o pagină web, iar din contul lor online cumpără abonamente sau își încarcă portofelul electronic;
  • călătorii au și o aplicație de smartphone, de unde cumpără online abonamente sau își încarcă portofelul electronic;
  • călătorii au la dispoziție și automate fixe, de unde își încarcă portofelul electronic, cumpără abonamente sau titluri de călătorie;

Așadar nu, domnule Robu, automatele nu sunt pentru iresponsabili! Ele trebuie folosite pentru ca rezidenții să-și facă abonamente și să-și pună bani în portofelul electronic. În același timp, toți acei oameni aflați în trecere prin oraș își pot cumpăra bilete. Simplu și comod. 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Am putea plăti cash sau cu cardul. Online și offline. Din fața calculatorului, de pe telefon sau de la automat. Aplicația 24Pay este deținută de o entitate privată, ea nu este a societății de transport. Ar fi o anomalie să lăsăm tot sistemul de taxare pentru transportul public din oraș exclusiv în slujba unui terț.

USR Timișoara și  Comunitatea locală Ro100 Timișoara propun soluții simple și moderne pentru îmbunătățirea sistemului de taxare din oraș. Soluții existente deja în orașele europene și care ar face din Timișoara cu adevărat un smart city. Soluții adaptate vremurilor și mai ales oamenilor. Sperăm ca noua conducere a STPT să aibă mai multă deschidere spre colaborare. Ar fi în beneficiul timișorenilor.

Echipa USR Timișoara și Comunitatea locală Ro100 Timișoara

Biletele pentru transportul public în Timișoara s-au scumpit. Cum vor fi cheltuiți acești bani?

Biletele pentru transportul public în Timișoara s-au scumpit. Cum vor fi cheltuiți acești bani?

Timișorenii care circulă cu mijloacele de transport în comun au aflat de curând că vor plăti mai mult cu 25% pe călătoriile cu transportul în comun. Un exemplu clasic, din partea Primăriei Timișoara și respectiv a conducerii STPT, de gestionare a unei situații din poziția  „pentru că putem” și „nu ne interesează nici măcar sa părem profesioniști în slujba cetățenilor care ne plătesc”.
Vrem să întrebăm, totuși, cum vor fi cheltuiți acești bani? Este cel mai simplu lucru, mai ales în situația de monopol, pe care îl poate face STPT: să mărești tariful. Dar, fără un plan concret și comunicat public de reorganizare și eficientizare, această măsura va fi una absolut inutilă.

De ce spunem asta?

În anul 2011, directorul general al RATT, dl. Ioan Goia, a depus la Primărie și a fost acceptat prin Hotărâre de Consiliul Local un plan de eficientizare a transportului comun din Timișoara, plan despre care domnul Robu zicea recent că „se cam clatină”.

Rezultatul acestui plan, nu a fost cel așteptat, cel puțin de către cetățeni.

Realitatea este că în anii ce au urmat societatea a mers din ce în ce mai prost, iar Primăria Timișoara a trebuit să scoată din ce în ce mai mulți bani din buzunar pentru a acoperi managementul defectuos al acestei societăți. Subvențiile acordate de Primăria Timișoara RATT/STPT-ului au crescut de la an la an până la suma de 90 mil. de lei anul acesta, în timp ce profitul acestei societăți a scăzut constant. Din 2014 până în 2018 putem vorbi de aproape o dublare a sumei pe care o primește STPT de la bugetul Primăriei, concomitent cu intrarea în zona de pierderi: pierderile s-au situat la 1,39 mil. lei în 2016, datele pentru 2017 nefiind încă disponibile. Ar mai fi de adăugat și că îndeplinirea obiectivelor de performanță pentru managementul societății este în fiecare an de peste 105%

La aceste creșteri ale subvențiilor se adaugă acum și creșterea cu 25% a prețului biletelor, RATT/STPT încasând din bilete aproximativ 15 mil. lei anual. Este posibil să fie necesară această creștere, dar întrebarea este pentru ce se vor folosi acești bani? Sunt suficienți? Vor mai fi și alte măriri sau mai bine zis când vor mai fi și alte măriri? Ceea ce se întâmplă cu transportul public din Timișoara este o consecință firească a lipsei de competență sau rea voință în administrarea societății ce-l gestionează. Iar, fără o corecție realistă, această mărire s-ar putea să fie doar prima dintr-o lungă serie. Suntem din nou în situația în care salriații STPT sunt neplătiți, pe luna aprilie salariile ne fiind plătite nici acum, la sfârșit de mai.

În concluzie, vrem să cerem public administraţiei, din nou, un plan concret de management și eficientizare pentru următorii ani, plan din care să reiasă măsuri concrete de control și eficientizare a costurilor de funcționare a societății.Dorim transparentizarea indicatorilor pe baza cărora se calculează eficiența societății. Cetățenii trebuie să afle care sunt investițiile prognozate ale societății, astfel încât ele să răspundă cerințelor actuale ale orașului nostru.

Câteva din propunerile pe care USR Timișoara le face pentru îmbunătățirea transportului public din oraș:

  • Automate de bilete în stații;
  • Posibilitatea de plată prin SMS a biletelor;
  • Emiterea de bilete cu valabilitate pe timp;
  • Prezentarea unui plan clar de creștere a absorbției și utilizare a fondurilor europene pentru reînnoirea flotei cu vehicule performante;
  • Folosirea tehnologiilor smart pentru sistemul de ticketing.

STPT are acum un CA interimar, în aşteptarea numirii noului CA şi un nou director al societăţii, domnul Sorin Supuran. Planul de management anunţat public pentru octombrie 2017, odată cu schimbarea regiei în societatea comercială, nu a fost nici acum publicat. USR Timişoara aşteaptă ca noul management al societăţii şi al noului director să vină înainte cu un plan de management şi eficientizare a societăţii de transport local, unul care să nu se clatine în scurtă vreme.

Sursa foto: Andrei Birsan/ Wikipedia Commons