Viitorul Europei este viitorul României. Care este direcția Uniunii Europene după Brexit?

Viitorul Europei este viitorul României. Care este direcția Uniunii Europene după Brexit?

Uniunea Salvați România va organiza în data de 25 noiembrie 2017, la Timişoara, prima rundă a unui mai larg proiect intern de definire europeană. Evenimentul va conține două părţi şi este adresat atât membrilor cât şi publicului larg. Participarea este gratuită în limita locurilor disponibile. Vă rugăm să vă înscrieţi completând următorul formular.

Prima jumătate va avea un caracter informativ, în care vom prezenta felul în care funcționează instituţiile Uniunii Europene, cu accent pe rolul parlamentului european şi al familiilor politice europene. În a doua parte a evenimentului vom încerca să conturăm direcţii de viitor ale proiectului european în actualul context geo-politic. Vrem să dezbatem viabilitatea planurilor deja vehiculate şi să oferim perspective pentru viitoare direcţii pe care Uniunea Europeană le poate aborda, având în vedere procesul intern de reformă şi ţinta unei noi viziuni post-Brexit fixată de Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, pentru Sibiu 2019. La eveniment vor fi prezenţi reprezentanţi ai prinicipalelor familii europene, ai Comisiei, dar şi personalităţi din mediului civic şi academic.

Noua provocare a Uniunii Europene: democrații iliberale

Odată cu sfârșitul Războiului Rece, paradigma conflictuală în jurul căreia lumea ocidentala s-a format a încetat să existe în marea parte a Europei. Polarizarea est-vest și a democrațiilor funcționale împotriva autocrațiilor totalitare și-a încetat de facto existența. Acest lucru a fost intepretat ca un sfârșit al ideii de societate închisă și un triumf al societatiilor democratice deschise, unde cetățeanul și interesele sale sunt puse în centru.

Ultimii ani însă ne-au arătat fără urme de tăgadă că această pace nu a fost decât mediul perfect de incubare a unei noi confruntări ideologice. De această dată, ea nu mai este între democrație și totalitarism ci între democrații liberale și așa numitele democrații iliberale. Acest conflict intrinsec ce are loc în statele europene poate fi considerat reacția organică față de schimbările majore ce au loc și ce abia au început în cadrul societății. Fie că vorbim despre nivelul integrării europene, fie că vorbim despre revoluția industrială 4.0 sau despre conflictele de la periferia Europei, conflicte ce generează valuri de migranți, toate aceste teme generează o nouă polarizare a societății. Polarizarea este născută din răspunsul pe care îl oferim acestor crize. Pe de-o parte un prim răspuns facil și la îndemână este acela de a ne închide granițele și a conserva, prin legi și modificări constituționale, vechiul status-quo. De-a ne baricada în fața schimbărilor din cadrul societății globalizate și a răspunde cu retorică naționalistă acestor provocări. Aceasa retorică este folosită de câțiva lideri ai statelor europene, lideri care au în comun regimul iliberal pe care îl doresc implementat la nivel național. Motivația pentru acest iliberalism este diferită de la caz la caz. Vorbim despre naționalism și conservatorism în cazul Poloniei. De dorința de putere și mai ales de perpetuare a acesteia în cazul Ungariei sau, în cazul coaliției ce conduce România, de nevoia unor lideri politici de a se sustrage de efectelor justiției și a o subjuga din motive clar personale.

Revenirea la valorile fondatoare ale Uniunii Europene

Celălalt răspuns la acest val de provocări istorice cu care Europa se confruntă implică găsirea soluțiilor pornind de la valorile și principiile care au construit Europa modernă. Valori ce au permis dezvoltarea economică și socială a Europei în cea mai lungă perioadă de pace din istoria scrisă. Ele implică principiul indisolubil al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, principiu pe baza căruia politicile sociale și economice trebuie construite. Libertatea economică și antreprenorială își are de asemenea originea în acest principiu. Gândirea prin care statul aparține cetățenilor săi, își trage legitimitatea de la aceastia și mai ales răspunde societății prin intermediul unei justiții libere, este pusă în antiteză de iliberalismul în care statul este subjugat intereselor unor puțini sau folosit ca scuză pentru reprimarea unor minorități.

Europa se confruntă cu această ciocnire atât la nivel european cât și în cadrul națiunilor ce o compun. Soluțiile pe care Uniunea trebuie să le găsească au nevoia să își tragă originea din aceste principii care au fost baza pe care s-a construit, și de asemenea, ele trebuie să răspunde nu doar problemelor macro ale Uniunii cât și problemelor specifice ale națiunilor membre. O Uniune Europeană a unor state naționale ce au granițe închise unele între altele ar însemna o Uniune ce neagă însuși principalul scop al său, acela de aduce cetățenii Europei în același loc, de a rupe granițele istorice și culturale și a a permite fiecărui cetățean european dreptul de a-și trăi viață și a-și caută fericirea în modul dorit și oriunde pe continent.

Scurtă istorie a Uniunii Europene

Construcţia Europeană a cunoscut o dezvoltare naturală, un proces de creştere şi maturizare în care rolul şi funcţionalitatea sa au cunoscut o reformă constantă în funcţie de realitatea înconjurătoare în perpetuă schimbare. Succesul Uniunii stă tocmai în acest lucru: în capacitatea acestui organism trans-naţional de a se reforma şi a răspunde intereselor sutelor de milioane de europeni ce trăiesc pe continent. Originile U.E. se trag din Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului formată în 1951 între 6 state, state ce cu 6 ani înainte au încheiat cel mai sângeros şi traumatizant război din istoria europeană. Această structură s-a maturizat rapid dincolo de scopul ei iniţial şi a devenit Comunitatea Economică Europeană în 1958. În următoarele trei decenii viabilitatea şi necesitatea construcţiei europene au fost validate de creşterea continuă a acesteia, atât ca număr de membri cât şi ca adăugarea de responsabilităţi şi abilităţi în domeniile economice, politice şi sociale. În 1993, după încheierea războiul rece şi a confruntării ideologice între democraţii şi state totalitare, în faţa noilor state europene libere de asuprirea comunistă, Uniunea Europeană a decis să răspundă cu deschidere şi maturitate pregătind prin tratatul de la Maastricht drumul de aderare europeană a statelor estice, printre care şi România.

Viitorul României este în interiorul Uniunii Europene

Pentru întregul bloc estic aderarea europeană a fost un factor major de dezvoltare economică şi socială. Fondurile structurale la care statele estice au avut acces reprezintă modul prin care s-a început reducerea cât mai rapidă a decalajelor de dezvoltare. Fapul că naţiunile vest-europene au ales să deschidă Uniunea către naţiunile est-europene a însemnat un moment de maximă importanţă istorică. Astăzi, Uniunea în care şi România este membru cu drepturi depline, se confruntă cu noi provocări. Aceste provocări cer, precum în 1993, un răspuns care să curpindă în el binele comun privit pe termen lung. Cum privesc naţiunile estice viitorul proiectului european? Doresc ele ca aceleaşi principii ale societăţii deschise şi libere ce ne-au permis nouă, esticilor, aderarea şi integrarea europeană să fie baza pe care răspunsul la noile provocări este dat? Dar naţiunile vestice, consideră ele că integrarea de după 1990 a fost o poveste de succes?

Răspunsurile la aceste întrebări şi până la urmă răspunsul pe care Uniunea Europeană şi statele membre îl vor găsi va trebui să asigure contextul prin care proiectul european se va reforma din nou, respectându-şi statusul de organism trans-naţional ce reprezintă cetăţenii mai mult decât structurile istoric-administrative. Direcţia de reformă şi rolul pe care Uniunea îl va lua pe viitor este de asemenea în discuţie, dar aceste reforme se traduc până la urmă în modul de funcţionare şi abilităţile cu care instituţiile europene sunt înzestrate. Care va fi rolul Parlamentului European în noua construcţie? Va fi acesta un organism facţionat în interese naţionale sau va fi format din reprezentanţi ce îşi trag legitimitatea de la cetăţenii Uniunii şi nu unor interese naţionale punctuale. Cum vor colabora naţiunile europene în securitatea comună a viitorului? Experienţa demonstrează din nou şi din nou că succesul oricărei ţări europene este legat direct de succesul ţărilor membre şi partenere. Va fi principiul graniţelor comune respectat şi extins în continuare, astfel încât ţări precum România şi Bulgaria să poată să acceadă în totalitate la spaţiul european? Toate aceste întrebări au un rol fundamental în a înţelege mai bine rolul actual şi nevoile viitoare ce îl vor modela.

USR este un partid ce doreşte să reprezinte interesele cetăţenilor nu doar în parlament şi în comunitatea locală ci şi în cadrul instituţional european. Principiile de meritocraţie şi transparenţă, nevoia unei justiţii libere şi eficiente, nevoile de dezvoltare şi investiţii, de creştere a nivelului de trai şi regândire a sistemului social astfel încât acesta să fie direcţionat spre cetăţean şi nu spre diferite interese ilegitime, toate aceste aspiraţii ale cetăţenilor României au şansă de reuşită doar într-un viitor proiect european. Astfel, această discuţie despre Europa este o discuţie pe care fiecare stat membru trebuie să o poarte faţă de viitoarea istorie pe care doreşte să o construiască.

Ultimii zece ani, cei de apartenenţă europeană, au fost pentru România una din cele mai prospere perioade din istorie. Și asta în pofida incapacităţii liderilor politici de a fructifica cu adevărat apartenenţa României la construcţia Europeană. În faţă acestei provocări şi acestor vizuni diferite ale viitorului, România şi cetăţenii săi trebuie să gândească o viziune asupra viitorului pe termen mediu şi lung. Privind în spate, în istoria României, putem şti cu siguranţă că regimurile naţionaliste şi iliberale sunt mediul perfect pentru subdezvoltare şi abuz. Parcursul prosper şi european al României nu poate fi decis răspunzând la provocările viitorului cu soluţiile eşuate ale trecutului. În faţa acestei provocări liderii politici trebuie să asigure supravieţuiera proiectul comun, iar România trebuie să se pregătească pentru a găzdui la Sibiu naşterea viitoarei Uniuni Europene, de această data, ca membru fondator.

Îi aşteptăm pe toţi cei interesaţi de temele dezbaterii noastre să ia parte la acest eveniment. Participarea este gratuită în limita locurilor disponibile. Vă rugăm să vă înscrieţi completând următorul formular.