În ultimii ani, administraţia Timişoarei merge în direcția lărgirii căilor de circulaţie şi a sporirii capacităţii de transport rutier. Pe măsură ce oraşul creşte şi se dezvoltă economic, maşinile de pe străzile noastre devin tot mai numeroase. Insitutul Naţional de Statistică raportează 218.000 autoturisme înmatriculate în Timiş, dintre care 160.000 în Timişoara. La aceste cifre să mai adăugăm mașinile înmatriculate în alte județe și să ținem cont de ritmul de creştere constant al autoturismelor din ultimii 28 de ani. Însa toate măsurile luate în acești ani nu vor asigura un trafic fluent pe termen mediu și lung, ba din contră, vor stimula apriția mai multor automobile și aglomerarea orașului.

Cauzele blocajelor din traficul Timișoarei?

Pe măsură ce oraşul se dezvoltă, opţiunile timişorenilor pentru mobilitate urbană se reduc la utilizarea maşinii personale. Avem un sistem de transport în comun ineficient, trasee pietonale deficitare şi o infrastructură de bicicletă de o proastă calitate. Lipsa alternativelor de transport se traduce în aglomeraţie, poluare şi într-un oraş neprietenos cu proprii locuitori. Practic, abordăm mobilitatea urbană în modul în care aceasta a fost gestionată în vestul Europei în anii 50-60. O abordare falimentară, ce ajunge să definească Timişoara tot mai mult pe zi ce trece.

Zilele acestea, plimbarea organizată de cei de la Verde pentru Biciclete a arătat că timişorenii nu doar că sunt pregătiţi pentru o schimbare de abordare în privinţa mobilităţii urbane, dar și că au nevoie de acest lucru pentru a face sustenabilă dezvoltarea oraşului lor. Factorii politici locali şi naţionali încă nu au învăţat că mersul pe bicicletă nu reprezintă doar o activitate recreativă, ci este o soluţie necesară pentru îmbunătăţirea transportului, iar administrația este responsabilă și pentru dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete.

Pistele de biciclete au fost până acum amenajate în logica în care circulaţia autovehiculelor este prioritară. Bicicliştii au fost mutaţi pe trotuare alături de pietoni, în locuri improprii, ce nu oferă condiţii de siguranţă nici pentru pietoni nici pentru biciclişti. Primăria Timişoarei a construit actuala infrastructură de transport pe bicicletă mai mult pentru a atinge ţinte de kilometri de trasee pe hârtie, decât pentru a avea o alternativă reală de transport pentru locuitorii orașului. Dungile trasate fără viziune pe pavajul pietonal sau pistele mărginite de stâlpi metalici dovedesc acest lucru.

Ce e de făcut pentru a avea un transport modern?

USR Timişoara consideră că rezolvarea la problemele prezentului şi ale viitorului nu stă în soluţii din trecut şi că experienţa ţărilor vestice ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru administraţia locală. Noi credem într-o abordare centrată pe oameni şi pe nevoile acestora. În consecință, avem nevoie de un transport în comun eficient şi performant şi de o infrastructură de transport pentru biciclete consistentă.

Cu siguranţă că Timişoara are încă nevoie de investiţii însemnate în infrastructura rutieră. Dincolo de asta, politicile de mobilitate ale municipalității trebuie să privească bicicleta ca pe un mijloc de transport. Astfel, e necesar să avem piste sigure, această percepție fiind capitală în opțiunea oamenilor de a folosi bicicleta. Mai departe, traseele trebuie să urmeze fluxurile de transport ale oraşului, să lege punctele cheie ale oraşului și chiar zonele periurbane de interes major. Primăria are datoria să ofere rute utile pentru toată lumea, nu doar pentru cei curajoşi.

Dacă Timişoara continuă în aceeaşi direcţie, prioritizând transportul individual cu maşina, va deveni un oraş impracticabil pentru locuitorii săi. Lărgirea străzilor şi eliminarea trecerilor de pietoni nu va rezolva problema transportului, ba din contră, va stimula aglomerarea. Prin politicile actuale ale municipalitații, Timişoara ia exemplul Bucureştiului și i se va alătura capitalei în topurile celor mai stresante şi poluate oraşe ale Europei.