Cătălin Drulă: Dezastrul autostrăzilor sub PSD. Azi, episodul Craiova-Pitești

Cătălin Drulă: Dezastrul autostrăzilor sub PSD. Azi, episodul Craiova-Pitești

Acum un an, PSD ne anunța că lansează licitația pentru proiectarea și construirea noului drum Craiova-Pitești și că, “pentru accelerare”, nu va mai fi autostradă, ci drum expres precum în studiul de fezabilitate din 2007. Anunțul se făcea ca urmare a unui Comitet Executiv (CEx) PSD ținut la Sinaia.

De ce ar trebui să avem o autostradă Craiova-Pitești

Am avertizat atunci, în aprilie 2017, că așa-zisa “accelerare” e o balivernă, că e o greșeală anularea licitației (care era în faza de depunere oferte) lansate sub guvernul tehnocrat pentru proiectarea drumului la profil de autostradă, cu un studiu geotehnic serios la bază, cu documentații de exproprieri realizate și actualizarea traseului. Spuneam atunci că este o proastă cheltuire a banului public să facem profil de drum expres în loc de autostradă. Dar, cel mai important, că există șanse mari ca proiectul să se blocheze în derulare și să nu se realizeze, având o documentație veche care nu mai respectă realitatea din teren (un simplu exemplu: s-a construit o fabrică între timp pe traseul autostrăzii) și care este insuficient de detaliată pentru a sta la baza unui contract design&build.

Din păcate, am avut dreptate. Astăzi, la aproape un an și jumătate de guvernare PSD această licitație are pusă cruce, urmând aproape cert anularea sa din cauza erorilor din documentație. Iată încă un proiect pe care se pierd ani de zile din cauza unor iresponsabili precum cei care conduc compania de drumuri CNAIR, Ministerul Transporturilor și PSD-ul.

Un istoric al autostrăzii Craiova-Pitești

Să ne aducem aminte parcursul acestui proiect. A fost deturnat prima dată în 2013 când domnii Narcis Neaga și Dan Șova au lansat acest proiect sub formă de concesiune. O idee care era născută moartă, dar a ținut blocat proiectul Craiova-Pitești timp de 3 ani până când a fost anulată în sfârșit sub guvernul tehnocrat în 2016. La sfârșitul lui 2016 proiectul părea că începe să intre pe un drum bun odată cu lansarea licitației de actualizare a studiului de fezabilitate la profil de autostradă, de realizare a studiilor geotehnice conform standardelor europene, de elaborare a proiectului tehnic, a documentației de exproprieri, obținere a avizelor, autorizațiilor, practic realizarea întregii părți de pregătire a proiectului.

Din păcate, în primăvara lui 2017 dl. Ștefan Ioniță, directorul CNAIR, cu binecuvântarea conducerii PSD a deturnat din nou proiectul anulând această licitație și lansând una nouă pentru drum expres bazat pe studiul vechi de 10 ani. În curând, această licitație după cum spuneam se va anula și proiectul este tot în punctul zero. Astăzi, ministru este tot un Șova (Lucian), nume care predestinat pentru tristă amintire în infrastructură, iar la șefia companiei de drumuri tocmai a revenit Narcis Neaga, acest veritabil gropar al drumurilor și autostrăzilor. Cercul este complet: de la Șova la Șova și de la Neaga la Neaga.

Soluția pentru proiect este aceeași, doar că am mai pierdut câțiva ani: realizarea unui studiu geotehnic serios și refacerea proiectării pentru acest drum ca autostradă. Licitarea apoi a construcției autostrăzii bazată pe această documentație la zi și serioasă.

Cum poate avea și România infrastructură modernă?

Soluția pentru drumuri și autostrăzi în general este tot aceeași: profesionalizarea. Ghemul de incompetență și minciuni numit CNAIR este fără speranță în forma actuală. Investițiile mari în infrastructură nu se pot face decât cu oameni competenți, onești, profesioniști.

Soluția pentru România este să scăpăm de PSD de la guvernare.

USR este gata să-și asume guvernarea, avem oamenii capabili să se ocupe de proiecte precum Craiova-Pitești. Infrastructura n-ar fi victima prostiei fudule într-un guvern USR pentru că ar fi pe mâini profesioniste, ale unor oameni care au făcut ceva în viața lor și au condus proiecte mari, n-au cărat geanta la partid.

Timișoara, oraș pentru oameni!

Timișoara, oraș pentru oameni!

În ultimii ani, administraţia Timişoarei merge în direcția lărgirii căilor de circulaţie şi a sporirii capacităţii de transport rutier. Pe măsură ce oraşul creşte şi se dezvoltă economic, maşinile de pe străzile noastre devin tot mai numeroase. Insitutul Naţional de Statistică raportează 218.000 autoturisme înmatriculate în Timiş, dintre care 160.000 în Timişoara. La aceste cifre să mai adăugăm mașinile înmatriculate în alte județe și să ținem cont de ritmul de creştere constant al autoturismelor din ultimii 28 de ani. Însa toate măsurile luate în acești ani nu vor asigura un trafic fluent pe termen mediu și lung, ba din contră, vor stimula apriția mai multor automobile și aglomerarea orașului.

Cauzele blocajelor din traficul Timișoarei?

Pe măsură ce oraşul se dezvoltă, opţiunile timişorenilor pentru mobilitate urbană se reduc la utilizarea maşinii personale. Avem un sistem de transport în comun ineficient, trasee pietonale deficitare şi o infrastructură de bicicletă de o proastă calitate. Lipsa alternativelor de transport se traduce în aglomeraţie, poluare şi într-un oraş neprietenos cu proprii locuitori. Practic, abordăm mobilitatea urbană în modul în care aceasta a fost gestionată în vestul Europei în anii 50-60. O abordare falimentară, ce ajunge să definească Timişoara tot mai mult pe zi ce trece.

Zilele acestea, plimbarea organizată de cei de la Verde pentru Biciclete a arătat că timişorenii nu doar că sunt pregătiţi pentru o schimbare de abordare în privinţa mobilităţii urbane, dar și că au nevoie de acest lucru pentru a face sustenabilă dezvoltarea oraşului lor. Factorii politici locali şi naţionali încă nu au învăţat că mersul pe bicicletă nu reprezintă doar o activitate recreativă, ci este o soluţie necesară pentru îmbunătăţirea transportului, iar administrația este responsabilă și pentru dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete.

Pistele de biciclete au fost până acum amenajate în logica în care circulaţia autovehiculelor este prioritară. Bicicliştii au fost mutaţi pe trotuare alături de pietoni, în locuri improprii, ce nu oferă condiţii de siguranţă nici pentru pietoni nici pentru biciclişti. Primăria Timişoarei a construit actuala infrastructură de transport pe bicicletă mai mult pentru a atinge ţinte de kilometri de trasee pe hârtie, decât pentru a avea o alternativă reală de transport pentru locuitorii orașului. Dungile trasate fără viziune pe pavajul pietonal sau pistele mărginite de stâlpi metalici dovedesc acest lucru.

Ce e de făcut pentru a avea un transport modern?

USR Timişoara consideră că rezolvarea la problemele prezentului şi ale viitorului nu stă în soluţii din trecut şi că experienţa ţărilor vestice ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru administraţia locală. Noi credem într-o abordare centrată pe oameni şi pe nevoile acestora. În consecință, avem nevoie de un transport în comun eficient şi performant şi de o infrastructură de transport pentru biciclete consistentă.

Cu siguranţă că Timişoara are încă nevoie de investiţii însemnate în infrastructura rutieră. Dincolo de asta, politicile de mobilitate ale municipalității trebuie să privească bicicleta ca pe un mijloc de transport. Astfel, e necesar să avem piste sigure, această percepție fiind capitală în opțiunea oamenilor de a folosi bicicleta. Mai departe, traseele trebuie să urmeze fluxurile de transport ale oraşului, să lege punctele cheie ale oraşului și chiar zonele periurbane de interes major. Primăria are datoria să ofere rute utile pentru toată lumea, nu doar pentru cei curajoşi.

Dacă Timişoara continuă în aceeaşi direcţie, prioritizând transportul individual cu maşina, va deveni un oraş impracticabil pentru locuitorii săi. Lărgirea străzilor şi eliminarea trecerilor de pietoni nu va rezolva problema transportului, ba din contră, va stimula aglomerarea. Prin politicile actuale ale municipalitații, Timişoara ia exemplul Bucureştiului și i se va alătura capitalei în topurile celor mai stresante şi poluate oraşe ale Europei.

Bisericile de lemn din Țara Făgetului, o comoară ascunsă a Banatului

Bisericile de lemn din Țara Făgetului, o comoară ascunsă a Banatului

Sursa foto: Biserica de lemn din Dragomirești, Timiș – Wikipedia Commons/ Mircea Rareș Țetcu

În inima Banatului stă ascunsă o comoară încă nedescoperită de publicul larg. Dacă nu se iau măsuri urgente de salvare, există riscul să nu mai fie descoperită niciodată, pentru simplul motiv că în curând nu va mai exista. Este vorba despre bisericile de lemn din zona Făgetului, biserici cu trăsături aparte, tipic bănățene, ele neasemănându-se nici cu cele din Maramureș, nici cu cele din Transilvania. Construite din bârne de stejar, cu acoperiș de șindrilă și fundație din piatră, ele stau ca mărturie a eliberării Banatului de sub ocupație otomană, fiind adevărate elemente de patrimoniu cultural.

Dacă la început de secol trecut în Banat stăteau mândre peste 200 biserici de lemn, în prezent se mai găsesc doar 26, dintre care 23 sunt declarate monumente istorice. Asta și datorită faptului că nu există o infrastructură turistică care să facă profitabile investiții în reabilitarea lor, deși ar merita cu prisosință. De-a lungul timpului, au existat totuși încercări de restaurare a unora dintre ele, cum ar fi programul susținut de Institutul Național al Patrimoniului, restaurări făcute în pripă, unii ar spune chiar în bătaie de joc, pe bani mulți. În cadrul acestui program au fost restaurate șapte biserici, printre care amintim de cea de la Margina, care a fost ”reabilitată” până la punctul la care nu mai seamănă deloc cu ce era înainte – ea aducând acum cu o biserică maramureșeană, toate elementele autentice fiind înlocuite, pierzându-se astfel substanța istorică.

Un altfel de program de restaurare a fost început prin proiectul „Biserici înlemnite din Banat”, o asociație interdisciplinară compusă din arhitecți și peisagiști locali, care își dorește să întreprindă „un demers pentru salvarea și conservarea patrimoniului rural din Banat, a bisericilor de lemn și cimitir și nu doar, de secol XVII-XIX”, după cum specifică chiar ei. După un studiu al zonei, a fost ales ca punct de plecare satul Crivina de Sus, unde se află cea mai veche (după datele noastre) biserică de lemn din Banat, construită în 1676 în zona Ilia și adusă în Crivina în a doua jumătate a secolului XVIII, coborâtă pe râul Mureș și trasă cu boi de pe mal. Biserica este încadrată în lista de monumente istorice de importanță națională și universală, sub hramul Cuvioasei Paraschiva.

Proiectul celor de la „Biserici înlemnite în Banat”, început în 2013 cu un atelier în jurul bisericii pentru studierea ei și a cimitirului dimprejur, este încă în desfășurare. Scopul lui este readucerea în folosire și scoaterea din anonimat a tuturor bisericilor de lemn din zonă, Crivina fiind doar prima pe listă. Pe lângă salvarea bisericii propriu-zise, proiectul își mai dorește să ajute la o dezvoltare sustenabilă în zona rurală. Etapele acestui proces ar fi punerea în siguranță a bisericii prin acoperire, restaurarea, iar mai apoi utilizarea și reintegrarea ei în viața comunității. Până în prezent, prin atelierul lor au trecut peste 100 de studenți și peste 50 de specialiști în diverse domenii (arhitectură, urbanism, peisagistică, istorie, arte, antropologie, teologie etc.), iar anul acesta își propun să finalizeze procesul de restaurare. Vine apoi rândul altor biserici, arhitecții de la „Biserici înlemnite” făcând în acest sens un tur de documentare la finele anului trecut, prin care s-au inventariat 16 lăcașuri de cult din zona Banatului, stabilindu-se prioritățile pentru următoarea perioadă.

Bugetul de 100.000 lei (300.000 lei pe parcursul anilor) alocat la începutul anului de către Consiliul Județean pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care deja a primit de la stat sume considerabile, ar putea fi de ajuns pentru cel puțin punerea în siguranță a trei dintre aceste biserici de lemn din Timiș, dacă nu chiar restaurarea aproape în întregime a uneia, făcută bineînțeles de către oameni competenți și integri, cu materiale și prin metode tradiționale, nu ca prilej de umplut buzunarele proprii.

Vă invităm, așadar, să descoperiți unul dintre cele mai interesante trasee turistice din Banat, prin Țara Făgetului.

Acest articol este parte a Ziarului USR Timiș, nr. 1/2018, pe care vă invităm să-l citiți.

 

Cătălin Drulă: Un plan pentru a termina Autostrada A1 – Lugoj-Deva

Cătălin Drulă: Un plan pentru a termina Autostrada A1 – Lugoj-Deva

Proiectul autostrăzii Lugoj-Deva, veriga lipsă din coridorul european între Sibiu și Nădlac (granița cu Ungaria), este în continuare blocat și fără vreun plan concret de finalizare. Drumul național care merge în paralel, DN68A, arată ca după război. Traficul de marfă care merge înspre și dinspre Europa se târăște din groapă în groapă și nu se întrevede nicio șansă ca autostrada să mai fie făcută prea curând.

Situația pe lotul 2 de pe Autostrada A1 – Lugoj-Deva

Secțiunea E din lotul 2 (între Nemeșești și Holdea) care are 9km este complet în aer. Astă-vară Compania de drumuri a comunicat constructorului de pe acest lot o “încetare unilaterală a contractului” pentru această secțiune. Asta, în condițiile în care pe 6 din cei 9km (subsecțiunea E1) constructorul ar fi putut începe lucrările (existau toate avizele, acordurile, exproprierile), doar să-i dea “verde” CNAIR-ul. Pe ceilalți 3km, constructorul a lucrat 2 ani la proiectul tehnic (care include 2 tunele în lungime combinată de aproximativ 2km) la cererea CNAIR, planul fiind să livreze acest proiect tehnic companiei care să scoată separat la licitației lucrările pe baza lui.

În loc sa avem lucrări pe cei 6km unde se poate lucra si o licitație de lucrări pe ceilalți 3km, n-avem nimic! Ba, cel mai probabil, vom plăti și despăgubiri constructorului pentru că operațiunea de “încetare unilaterală” a unei părți din contract, nu prea există juridic vorbind. Din vara lui 2017 – CNAIR n-a mai făcut nimic pentru acest sector. Ultima promisiune era că până la sfârșitul lui februarie se scoate la licitație toată secțiunea E. A fost o minciună, nu există nicio licitație până astăzi. Nici nu prea e clar ce-ar putea sta la baza acestei licitații – studiul de fezabilitate din 2008 în care nu existau tunelurile?

Cert este că secțiunea aceasta critică de autostradă e abandonată în prezent. Atât directorul Ioniță de la CNAIR, cât și ministrul Transporturilor Șova au adoptat poziția struțului și lasă să treacă timpul așteptând nu se știe ce.

Situația pe lotul 3 de pe Autostrada A1 – Lugoj-Deva

Pe lotul 3 (de la Holdea în jos spre Mureș și mai departe până la Ilia) lucrurile nu stau mult mai roz.

Aici există constructor, dar nu i se recunoaște nodul făcut la Holdea în plus față de contract, precum și un pod pentru animale (un ecoduct) care era obligatoriu a fi făcut prin acordul de mediu. Nodul Holdea a fost adăugat în 2016 pentru că altfel n-ar fi existat descărcare de pe autostradă și lotul ar fi rămas un muzeu în aer liber. Statul român a făcut exproprieri pentru acest nod, i-a cerut constructorului să-l proiecteze, a aprobat acest proiect tehnic în consiliul CNAIR, a emis autorizație de construire pentru el și acum se face că nu știe ce e cu lucrarea ca și cum constructorul l-ar fi făcut de capul lui.

Tot pe lotul 3 pe câțiva km din zona Mureșului trebuie refăcute o parte din lucrări pentru că sunt probleme cu terasamentele. Aici e evident culpa constructorului care trebuie să refacă acea zonă pe banii lui. E neplăcut că avem situații din acestea în construcția de drumuri din România, dar până la un punct problemele în execuție sunt firești și remediabile. Probabil suntem dincolo de acel punct în România, dar nici n-ar putea fi altfel într-o piață în care totul merge strâmb – așa stat, așa constructori.

Acum CNAIR vrea să rezilieze contractul pentru acest lot folosindu-se de pretextul acestor zone ce necesită remediere. “Ia uitați cum s-a crăpat!”. De fapt, e doar un pretext comod pentru a evita să recunoască acele lucrări pentru Nodul Holdea și ecoduct, de care se ferește toată lumea ca dracul de tămâie în CNAIR.

Este evident o prostie și o mare sursă de pierderi economice să reziliezi un contract la 80% finalizare, un contract la care ai constructor în teren. Sarabanda rezilierilor și umflărilor de mușchi din ultimii ani ne-a lăsat cu șantiere abandonate, cu betoane și armături care ruginesc a pagubă în vânt.

Situația pe lotul 4 de pe Autostrada A1 – Lugoj-Deva

Pe lotul 4 lucrurile stau ceva mai bine, deși sunt mult întârziate și acolo. O întârziere care vine din urmă din anul 2014 când s-au pornit șantiere de autostradă fără autorizații de construire ceea ce ulterior a dus la nenumărate blocaje si lucrări suspendate. Artizanul acestei strategii catastrofale este fostul director al CNADNR, Narcis Neaga. În mod incredibil, se pare ca PSD se pregătește să îl reungă director al drumurilor din România.

Ce-i de făcut de acum încolo pentru a termina Autostrada A1 – Lugoj-Deva

Am încercat să sumarizez poza zilei pentru acest proiect esențial de pe coridorul european. O poză care nu e deloc veselă:

  • niciun plan pentru contractarea lucrărilor pe lotul 2;
  • un lot 3 pe care CNAIR vrea să-l rezilieze;
  • un lot 4 care merge rezonabil, deși mult întârziat (2016 era data inițială de finalizare).

Dacă mă întrebați ce s-ar putea face, vă spun că e incredibil de frustrant cât de ușor s-ar putea pune lucrurile pe un făgaș normal. Evident, e nevoie de un pic de inițiativă, curaj și determinare pe care nu par să le aibă nici ministrul Șova, nici dl. Ioniță (și pentru că se pregătește de pe bancă și dl. Neaga, trebui spus că dumnealui chiar e groparul original al tuturor acestor proiecte).

Le e mult mai comod să se cantoneze în niște clișee despre “constructorii neserioși”, “contestațiile care ne blochează” și eventual și ceva cu “urși și lileci”.

Pentru că speranța moarte ultima și mai cred că se poate pune pe roate acest proiect totuși, pun totuși aici un plan de deblocare:

  • pe lotul 4: rezolvate ultimele probleme tehnice/birocratice – se va finaliza probabil anul viitor, 22km;
  • pe lotul 3: recunoscut nodul Holdea și ecoductul din punct de vedere contractual si refăcut lucrările cu probleme – rezultatul? La finalul anului am avea 20km de autostradă circulabil;
  • lotul 2: dat drumul la lucrări pe secțiunea E1 cu constructorul actual, recepționat proiectul tehnic deja elaborat și scos la licitație secțiunea E2, cea cu tunelele – rezultatul? Realist – undeva în 2023-2024 am avea autostrada completă;
  • în paralel, refăcut de urgență DN68A la un standard cât de cât rezonabil pentru că pe 15km (între Holdea și Margina) va fi cel puțin 5 ani, bypass la bucata de autostradă nerealizată.

Între timp, secțiunea cea mai critică a coridorului Sibiu-Nădlac e complet în aer: n-are nici constructor, nici licitație, nici vreun plan concret!

Cătălin Drulă – De ce este blocat proiectul podului peste Dunăre de la Brăila?

Cătălin Drulă – De ce este blocat proiectul podului peste Dunăre de la Brăila?

Încă un exemplu de incompetență a Companiei de drumuri CNAIR și un nou proiect blocat: podul peste Dunăre de la Brăila.

O istorie a construcției podului peste Dunăre de la Brăila

Anul trecut, în aprilie, se lansa cu mare tam-tam licitația pentru acest obiectiv. Astăzi contractul este pseudo-blocat și constructorul deja a trimis notificări companiei pentru despăgubiri pentru întârzierile provocate.

Să vedem ce s-a întâmplat.

La acest contract CNAIR și-a asumat relocarea rețelelor de utilități (gaze, electrice, irigații) și întocmirea documentațiilor cadastrale pentru exproprierile necesare.

Teoretic – nu e o ideea rea: livrarea terenului pentru construcție liber de sarcini. Așa procedează maghiarii și scapă de cele mai multe din blocajele interminabile din proiectele noastre.

Practic – această idee funcționează ok pentru contractele unde beneficiarul (CNAIR) are deja proiectul tehnic al lucrării și licitează doar construcția. La Brăila (ca la majoritatea licitațiilor CNAIR) este design&build, adică e în sarcina constructorului să facă acest proiect tehnic pe baza studiului de fezabilitate.

În tot cazul, după cum veți vedea, implementarea acestei idei a fost de cascadorii plânsului.

CNAIR nu numai că n-a lansat din timp licitațiile pentru aceste relocări – eventual, înaintea licitației pentru proiectarea și execuția proiectului propriu-zis – dar le-a urcat pe SEAP abia după semnarea contractului pentru pod.

Licitația pentru proiectarea și execuția podului (+cei 25 de km de drum de legătură) a fost lansată pe SEAP pe 29 aprilie 2017. La acel moment deja trebuia să avem și licitațiile pentru relocările de utilități.

N-a fost așa nici pe departe! Caietele de sarcini pentru relocări au fost semnate de dl. Ștefan Ioniță abia pe 29 august 2017 și urcate pe SEAP… pe 29 ianuarie 2018!

Rezultatul? Deși contractul pentru pod a fost semnat în 19 ianuarie 2018, până la data curentă niciunul dintre contractele de relocare utilități nu este semnat:

  • cele pentru rețelele de gaze și irigații sunt în faza de evaluare a ofertelor (de fapt, a ofertei, căci una singură a fost depusă, dar CNAIR are dificultăți și așa;
  • cel mai grav: pentru relocarea liniilor electrice nu s-a depus nicio ofertă și licitația s-a anulat! Se pare că bugetul alocat (evaluat în studiul de fezabilitate) este prea mic;
  • pentru întocmirea documentațiilor de exproprieri nu s-au depus încă nici ofertele, suntem în faza de clarificări.

Ce consecințe are incompetență a Companiei de drumuri CNAIR în cazul podului peste Dunăre de la Brăila?

În mod normal, pe 30 martie asocierea Astaldi-IHI trebuia să înceapă activitatea de proiectare a podului și a celor 25 de km de drum nou de legătură. Doar că pentru a putea face acel proiect tehnic trebuie să existe corelarea cu proiectele tehnice de relocări. Care proiecte de relocări nu există. Au termen de realizare 3 luni de la semnarea contractelor pentru relocări. Care contracte (respectiv, licitațiile pentru ele, așa cum spuneam mai sus, sunt în aer.

Un talmeș-balmeș din care rezultă că:

  1. contractul pentru Podul de la Brăila este dat peste cap și întârziat cu ani de zile.
  2. vom plăti, cel mai probabil, despăgubiri constructorului pentru întârzierile provocate.

De ce a separat CNAIR relocările de contractul principal? Este de neînțeles. Acest tip de separare are sens la un contract de tip FIDIC Roșu la care proiectul tehnic deja este elaborat și în posesia CNAIR și doar lucrările sunt scoase la licitație.

Dacă tot le-a separat, de ce nu le-a scos la licitație din vreme astfel încât să nu întârzie contractul principal și să dea motiv constructorului să ceară despăgubiri? Cine răspunde acum pentru aceste despăgubiri și prejudicii aduse statului?

Despre acest tip de probleme am vorbit tot anul trecut când avertizam că combinația între

  1. incapacitatea CNAIR de a face managementul unor mari proiecte
    și
  2. documentațiile slabe, studiile de fezabilitate incomplete
    va duce la un dezastru în implementarea proiectelor “urcate” pe SEAP într-o voioșie.

Genul acesta de blocaje și probleme în derulare sunt evitabile:

  • dacă ai documentații serioase, solide;
  • dacă ai oameni buni care să facă caietele de sarcini și contractele;
  • dacă ai profesioniști motivați care să facă managementul de proiect în partea care ține de stat.

Cu clica actuală care conduce CNAIR și cu decizii luate la CEx-ul PSD: nici o șansă.

Cătălin Drulă – Scrisoare deschisă despre situația inacceptabilă a autostrăzii gata de trafic Sebeș-Turda

Cătălin Drulă – Scrisoare deschisă despre situația inacceptabilă a autostrăzii gata de trafic Sebeș-Turda

Domnului ministru al Transporturilor, Lucian Șova
Doamnei prim-ministru, Viorica Dăncilă
Domnului președinte al PSD, Liviu Dragnea

Scrisoare deschisă privind modificarea hotărârii aberante date anul trecut care blochează deschiderea autostrăzii Sebeș-Turda

Domnule Lucian Șova,
mă adresez dvs. pentru că ministerul pe care-l conduceți se ocupă de autostrăzile României,

Doamnă Viorica Dăncilă,
mă adresez dvs. pentru că de Guvern depinde legislația privind recepția construcțiilor,

Domnule Liviu Dragnea,
mă adresez dvs. pentru că păreți singurul șef real al acestei guvernări,

Douăzeci și opt de kilometri de autostradă, între Sebeș și Turda, sunt gata de folosire, dar stau închiși din cauza unei hotărâri de guvern absurde adoptate în mai 2017. Rezolvarea situației este la îndemâna Guvernului care însă nu face nimic pentru a repune lucrurile în normalitate.

Este vorba de noul Regulament privind recepția construcțiilor adoptat de Guvern în mai 2017 la inițiativa Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Vă reamintesc că vechiul regulament era în vigoare din 1994 și nu a creat mari probleme în utilizare, dar, cum e tipic la noi, a fost schimbat pe principiul „de ce să nu stricăm ceva ce funcționează rezonabil”.

Printre prevederile nocive introduse de noul regulament este și aceea că nu mai permite efectuarea recepției lucrărilor cu specificarea într-o anexă a unei liste de observații privind defecte și lipsuri minore care nu afectează siguranța și utilizarea construcției. Pe cale de consecință, construcția respectivă, fie că e o clădire sau o autostradă, nu poate fi utilizată legal în condițiile în care există orice fel de defecte, fie ele absolut minore, sau dacă există mici lucrări care rămân de efectuat.

Să luăm exemplul unei case la care constructorul a finalizat toate lucrările, dar nu a montat un element decorativ pentru fațadă (spre exemplu, pentru că e o problemă de stoc la producător) care era prevăzut în proiectul tehnic. Pe vechiul regulament s-ar fi putut face recepția cu observația în anexă că „se va monta elementul decorativ în termen de 90 de zile” și proprietarul s-ar fi putut muta în noua sa casă. Pe noul regulament ar fi ilegal să se mute în casă, prin urmare proprietarul va sta să aștepte câteva luni până se montează ultimul șurub. Absurd!

Am cerut Departamentului pentru studii parlamentare al Camerei Deputaților să efectueze un studiu comparativ cu alte țări din UE privind recepția lucrărilor. Concluzia este că în toate aceste țări există conceptul de substantial completion, adică un stadiu al lucrărilor care permite utilizarea în siguranță a construcției conform destinației sale, fiind îndeplinite cerințele fundamentale. La acest stadiu, construcția poate fi preluată/utilizată de investitor/proprietar urmând ca eventuale lucrări și remedieri minore să se efectueze ulterior.

Hotărârea de guvern dată anul trecut pentru modificarea Regulamentului privind recepția este un exemplu de prevedere legislativă introdusă la presiunea unor funcționari care n-au nicio legătură cu realitatea șantierelor. Din păcate, consecințele sunt deosebit de grave – de la forțarea practic a cetățenilor care-și construiesc o casă să încalce legea și până la blocarea marilor proiecte de infrastructură rutieră sau feroviară.

Este cazul loturilor 3 și 4 ale autostrăzii Sebeș-Turda unde tot ce ține de calea de rulare, asfalt, marcaje, indicatoare este finalizat. Sunt 28 km pe care se așteaptă doar traficul, dar nu se pot deschide pentru ca nu este încă trasă apa la toalete (se realizează în prezent o aducțiune de apă de la câțiva km distanță care va fi gata în iunie), așa că autostrada stă închisă în timp ce pe drumul național paralel (DN1) au periodic loc accidente cu victime.

Și totuși a existat o tentativă de a repara problema introdusă. În luna decembrie 2017 pe site-ul Ministerului Transporturilor a fost pusă în consultare publică o propunere de hotărâre de guvern care corecta aceste prevederi aberante. Din motive necunoscute, acest proiect de H.G. a dispărut din secțiunea de consultare publică și nimic nu s-a mai auzit de el ulterior.

Dle. Dragnea, e o situație simptomatică pentru funcționarea guvernelor PSD-ALDE în aceste ultime 15 luni – datul cu stângul în dreptul și blocajele reciproce dintre ministere pe care nu le tranșează nimeni. Iar în acest timp, stă abandonată infrastructură construită pe sute de milioane de lei care e gata de a fi folosită.

Înțelegem că săptămâna trecută chiar dl. Șova a parcurs acest sector de autostradă personal, putându-se convinge că este perfect utilizabil. Dl. Șova a declarat ulterior că „am trecut dintr-o extremă în altă”, că nu este „o situație constructivă” și că situația va fi rezolvată „până în luna mai” printr-o modificare a Regulamentului.

Dl. Șova ne cere să mai așteptăm 2 luni cu autostrada închisă pentru ca guvernul să rezolve o problemă pe care tot guvernul a creat-o. Este complet inacceptabil! La prima ședință de guvern se pot adopta modificările necesare dacă există voință politică, mai ales că proiectul de modificare este deja elaborat.

Nu putem ține o autostradă perfect funcțională închisă pentru că nu reușiți să coordonați ministerele și să reparați problema creată tot de dvs. anul trecut.

Doamnă Dăncilă, domnule Dragnea, toate au o limită! Asumați-vă guvernarea!

Cătălin Drulă
Deputat USR
Membru în Comisia de Transporturi și Infrastructură

Cum putem pune în mișcare vaporașele de pe Bega?

Cum putem pune în mișcare vaporașele de pe Bega?

Mai avem doar câteva luni până pierdem 6 milioane euro primiți de la Uniunea Europeană pentru reabilitarea malurilor Begăi. De ani de zile autoritățile locale și centrale își continuă jocul politicianist. Încă 1,5 milioane euro stau ancorate la mal sau zac în depourile societății de transport public din Timișoara. E vorba de cele 7 vaporașe de pe Bega cumpărate de Primăria Timișoara acum aproape doi ani de zile. USR Timiș, prin vocea senatorului Nicu Fălcoi, a încercat și încearcă să deblocheze situația (atât cât îi permit instrumentele unui partide de opoziție). Dar mai întâi să vedem cum am ajuns aici.

O scurtă istorie a proiectului vaporașelor ce ar trebui să asigure transport public pe Bega

  • Primăria Timișoara inițiază proiectul de reabilitare a malurilor Canalului Bega, pentru care primește finanțare din bani europeni. În plus, se angajează să achiziționeaze din banii săi vaporașe destinate transportului public pe Bega;
  • Municipalitatea nu se asigură, la demararea procedurilor de achiziție, dacă prevederile legale în vigoare permit materializarea visului primarului Nicolae Robu, acela de a vedea vaporașele circulând pe Bega;
  • După ce vaporașele au fost cumpărate, cei din Primărie s-au trezit că nu au cadrul legal care să permită navigația pe Canalul Bega, unul dintre deziderate fiind acela că ar trebui înființată o Administrație a Căii Navigabile a Canalului Bega (atribuțiile de înființare căzând, în principiu, în sarcina Guvernului);
  • Autoritățile locale, județene și centrale analizează situația și ajung la concluzia că habar nu au cu exactitate nici care este regimul juridic de proprietate al Canalului Bega (dar au bănuiala că acesta este un bun public, intrând sub incidența prevederilor constituționale în acest sens). Și nu se știa sigur anul trecut nici măcar în subordinea cui ar trebui să funcționeze Administrația Căii Navigabile a Canalului Bega (a Ministerului Transporturilor sau sub coordonarea Ministerului Apelor și Pădurilor – a se vedea în acest sens răspunsul ministrului Cuc de anul trecut la întrebarea adresată de senatorul Nicu Fălcoi pe această temă);
  • Ulterior, se pare că le-a venit ideea să pună Administrația Căii Navigabile sub coordonarea Ministerului Apelor și Pădurilor, drept pentru care anul trecut atât domnul Robu, cât și directorul Administrației Bazinale a Apelor Banat (ABA Banat), domnul Titu Bojin – fost președinte al Consiliului Județean Timiș și partener de nădejde al domnului Robu în USL –  lansează în spațiul public ideea că problema vaporașelor e ca și rezolvată și că mai trebuie doar modificată un pic legea;

Care sunt complicațiile legale din cauza cărora vaporașele de pe Bega zac la mal?

Pentru a găsi răspuns la întrebarea de mai sus, senatorul Nicu Falcoi a chestionat recent Ministerul Apelor și Pădurilor despre acest subiect. Ministrul Ioan Deneș a răspuns în această săptămână și vă descifrăm mai jos răspunsul alambicat venit de la minister:

  • Proiectul inițiat de Ministerul Apelor și Pădurilor primește aviz cu observații din partea Ministerului Justiției în cadrul procesului de avizare interministerială; repectivul proiect prevedea înființarea unei administrații portuare pe Canalul Bega; Canalul Bega este un bun proprietate publică inalineabilă, deci, conform Constituției, el poate fi dat în administrarea regiilor autonome sau instituțiilor publice doar printr-o lege organică;
  • Rezultă că, din moment ce au întâmpinat aceste probleme, cei de la Ministerul Apelor și Pădurilor vor mai analiza, vor evalua, vor decide ce anume mai au de făcut de-acum încolo, dar – pentru a nu putea fi arătați cu degetul că la ei în ogradă s-a blocat proiectul – spun în răspunsul transmis că rezolvarea cea mai rapidă ar putea veni prin emiterea unui proiect de lege; el ar putea fi inițiat de Guvern (care ar trebui să elaboreze o Ordonanță de Urgență – OUG) sau de către membrii Parlamentului.

Ce propune USR pentru a rezolva situația și a nu pierde milioane de euro din banii timișorenilor

Senatorul Nicu Fălcoi lansează un apel tuturor parlamentarilor de Timiș să se implice și să pună umărul la încercarea de evita eșuarea proiectului (implicit pierderea banilor europeni). Ei ar putea fie să inițieze proiectul de lege necesar, fie, folosindu-se de puterea de convingere și influența pe care o au asupra membrilor Guvernului, să determine elaborarea OUG-ului necesar. Apelul e lansat pentru că acțiunea în instanță demarată pe tăcute de Primăria Timișoara nu va produce în timp util rezultatul scontat de domnul primar. Ea reprezintă încă o mișcare politicianistă a domnului Robu și atât. Soluția e fie acea OUG, fie proiectul de lege la care ministrul Deneș face referire. În caz contrar, degeaba se va porni din nou în spațiul public sarabanda acuzelor reciproce. Ele sunt total contraproductive și nu duc la nimic bun. La fel se întâmplă și în cazul legat de sala polivalentă sau de stadion, altă ilustrare a aducerii orgoliilor în prim-plan și a plasării disputelor politice înaintea intereselor comunității. Parlamentarii de Timiș, îndeosebi cei ai coaliției PSD-ALDE, pot în acest caz colabora și produce un rezultat concret pentru locuitorii orașului.

Sursa foto: Dan Mihai Pitea/ Wikipedia Commons

Cătălin Drulă – Situația drumului expres Craiova-Pitești la început de 2018

Cătălin Drulă – Situația drumului expres Craiova-Pitești la început de 2018

Un pic de istorie a proiectului de drum expres Craiova-Pitești

În 2008 a fost gata studiul de fezabilitate și pus la sertar. Motivul: nu erau bani. Deși erau (România a lăsat miliarde de € fonduri europene necheltuite).

În 2013 a venit dl. Narcis Neaga (care a fost recent numit în CA al CNAIR, pe atunci director în companie) cu măreața idee a concesiunilor de autostrăzi. Printre ele – și Craiova-Pitești care urma să fie ori drum expres, ori autostradă. Suna bine, dar era tot un caz de povești nemuritoare spuse la partid și românilor.

Concesiune fără să ai venituri mai mari de 50% din taxa de autostradă nu prea merge. Pentru că ar intra tot costul din punct de vedere contabil pe buget și am depăși rău deficitul. Și cum nu era nicio șansă să aibă astfel de venituri, concesiunile dlui. Neaga erau moarte din start. Din păcate, asta a însemnat 3 ani de amânări pentru că nimeni n-avea curajul politic să admită că scroafa e moartă-n coteț.

Abia în 2016, sub tehnocrați, se anulează în sfârșit procedura de achiziție pentru concesiune și se lansează o licitație pentru actualizarea documentației din 2008 (deja expirată – doar un detaliu: pe traseul din 2008 acum s-a construit o fabrică) la standard de autostradă în loc de drum expres, inclusiv elaborarea Proiectului Tehnic de Execuție. Dacă ai Proiect Tehnic, poți face licitație pentru constructor știind exact ce are de executat, fără să mai ai necunoscute.

Ce s-a întămplat cu proiectul drumului expres Craiova-Pitești în 2017

De 11 ori a amânat CNAIR depunerea ofertelor la licitația tehnocraților, iar până la urmă pe 11 mai 2017 a anulat-o de tot. (Ilegal, de altfel: legea nu-i permitea să o anuleze). Motivul: după părerea dlui. Ștefan Ioniță, nu mai era nevoie de actualizarea documentației, nu era nevoie nici de profil de autostradă, nici de proiect tehnic și nici de studiu geotehnic de detaliu.

Voia să scoată la licitație combinat proiectare + execuție pe baza documentației din 2008. O idee demonstrat proastă (lotul surpat de la Orăștie-Sibiu vă spune ceva?), dar o idee care a dat bine la CEx-ul PSD din primăvară, știți dvs., “pentru accelerare”.

Zis și făcut (cu vreo 2 luni de întârziere): pe 8 iulie 2017 se lansează noua licitație de tip design&build cu acel studiu din 2008 la bază.

Documentația fiind cu probleme, au fost nenumărate solicitări de clarificări din partea ofertanților. Clarificări la care CNAIR-ul dlui. Ioniță a răspuns și nu prea. Așa că unii dintre ofertanți s-au adresat consiliului de soluționare a contestațiilor și justiției pentru a remedia problemele din documentație.

Din graba de a livra pentru partid, dl. Ioniță a deschis ofertele la licitație pe 20 octombrie 2017 fără să mai aștepte decizia la contestațiile de care vorbeam.

O idee foarte proastă, pentru că pe 22 noiembrie 2017 Curtea de Apel București a dat o decizie la contestațiile de pe loturile 3 și 4 prin care dădea dreptate ofertantului respectiv și impunea modificări ale documentației.

Decizi asta înseamnă, practic, anularea licitației.

Dacă se impune modificarea unor cerințe din caietul de sarcini, dar ofertele au fost deja deschise, e obligatorie anularea licitației. Modificările la documentație se pot face doar până la depunerea ofertelor.

Ce se va întâmpla de aici încolo cu drumul expres Craiova-Pitești?

Prin urmare, din noiembrie 2017 se știe că pentru loturile 3 și 4, adică secțiunea de la Slatina la Pitești, urmează inevitabil anularea licitației.

Ați auzit ceva despre asta în spațiul public? Vreun comunicat public dat de CNAIR? Nimic. Totul e ținut sub preș ca să nu apară pierderi pe plan politic.

Asta n-ar fi tot! Au trecut lunile. Noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie… și dl. Ioniță, nimic.

Acum câteva zile a găsit o nouă metodă de a mai amâna lucrurile: a intentat o procedură de atac extraordinară, revizuirea, la decizia Curții de Apel. O acțiune cu zero șanse de reușită, care nu suspendă decizia obligatorie a Curții și care n-are decât un singur scop: să mai amâne inevitabilul adică anularea licitației.

De ce? Pentru că iese deranj mare la CEx dacă se află că tot acest timp (un an de la anularea licitației lansate sub tehnocrați) a fost pierdut degeaba pentru Craiova-Pitești.

În concluzie, cam așa e când lucrezi cu incompetenți și țepari: nici autostrada (pardon, drumul expres) nu se face și te mai și duc de nas că totul e bine.

Sursa foto: Branden Tate, Unsplash