De ce vaporașele de pe Bega zac de mai bine de un an nefolosite?

De ce vaporașele de pe Bega zac de mai bine de un an nefolosite?

De ce am dat banii pe vaporetto în Timișoara, dar ele nu circulă?

Pentru că ar trebui înființată Administrația Căii Navigabile a Canalului Bega. De către cine și cum a încercat să afle senatorul USR Nicu Fălcoi prin întrebarea adresată ministerului Transporturilor. Din răspunsul primit tragem următoarele concluzii:

  • Primăria Timișoara nu a solicitat Ministerului Transporturilor avizele și aprobările necesare proiectului privind reabilitarea malurilor și navigabilitatea pe Canalul Bega anterior demarării lucrărilor. Alături de numeroase alte neclarități, acest motiv face acum foarte dificilă identificarea unei soluții:

Ministerul Transporturilor susține reluarea navigației pe Canalul Bega numai cu respectarea cadrului legislativ aplicabil, dar în continuare sunt promovate proiecte privind navigabilitatea Canalului Bega care nu sunt avizate / aprobate de către Ministerul Transporturilor, astfel cum a fost derulat și cel al Primăriei Municipiului Timișoara

  • În plus, Canalul Bega are un regim juridic neclar, fiind înregistrat ca aparținând domeniului public al Statului aflat în administrarea Administrației Naționale “Apele Române”.
  • Mai adăugăm și că solicitarea Primăriei Municipiului Timișoara de a obține autorizarea administrației portuare/de cale navigabilă a fost depusă abia după finalizarea amplasării de pontoane de acostare și intră în contradicție cu o serie de prevederi legale aflate în vigoare. Și, cel puțin până în acest moment, nu a fost lămurit încă nici măcar cărei instituții îi va fi subordonată viitoarea Administrație:

Menționăm faptul că, în situația în care Administrația Canalului Bega va fi în subordinea Ministerului Transporturilor, încă nu s-a stabilit în ce măsură va fi afectată Administrația Bazinală de Apă Banat, sucursală cu personalitate juridică a Administrației Naționale “Apele Române” care deține în administrare bazinul hidrografic al râului Bega, respectiv Canalul Bega, domeniul public al statului.

Așadar, vaporașele de pe Bega ale Primăriei Timișoara stau blocate la mal din cauza unor nebuloase: responsabilități imprecis stabilite, atribuții depășite și neclarități în privința regimului juridic al Canalului Bega.

sursa foto: flickr

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Nicu Fălcoi – Despre investițiile în înzestrarea armatei

Ministrul Apărării Naționale, Adrian Țuțuianu, și-a exprimat recent speranța că România ar putea achiziționa în perspectivă, pe lângă avioanele F 16, și avioane de luptă F 35.

Cât de plauzibilă este această declarație și cât din spusele ministrului Apărării reprezintă doar o manevră de PR hazardată?
Ce își poate și ce nu își poate permite România să cumpere în acest moment în materie de tehnică militară?
Ce rol ar putea juca țara noastră în complicata ecuație geopolitică regională și care sunt obiectivele pe care ar trebui să le urmărească reprezentanții României în relația cu partenerii noștri strategici?

Senatorul Nicu Fălcoi răspunde acestor întrebări și propune soluții pentru investirea eficientă a banilor destinați înzestrării armatei.

Recentele referiri ale ministrului Apărării Naționale la speranțele de a achiziționa, în următorii ani, avioane de luptă F 35 denotă necunoașterea crasă de către acesta a realităților domeniului în fruntea căruia se află.

Dacă evaluăm lucrurile dintr-o perspectivă profesionistă și ne raportăm la resursele pe care ni le pune la dispoziție bugetul Apărării, rezultă că spusele domnului ministru Țuțuianu reprezintă nimic altceva decât niște declarații fantasmagorice, rod al unei manevre hazardate de PR, care nu are nimic în comun cu realitatea.

În calitate de fost pilot, evident că îmi doresc pentru colegii mei mai tineri să utilizeze tehnologie de ultimă generație și să aibă în dotare cele mai bune avioane de luptă din lume. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să ne lansăm în declarații populiste, care ne-ar putea afecta credibilitatea.

Planurile pentru înzestarea armatei române

România a anunțat recent că va achiziționa tehnică militară în valoare de aprox. 9,3 miliarde euro. Nu trebuie să uităm că acest buget a fost alocat pentru a fi cheltuit în următorii 10 ani.

Dacă analizăm deciziile partenerilor noștri strategici și programele de înzestrare pe care aceștia le derulează, vom constata, spre exemplu, că Statele Unite ale Americii, principalul nostru partener, au anunțat că vor achiziționa un număr de aprox. 2 500 de avioane de luptă F 35 (achiziție al cărei preț total a fost estimat la 1000 miliarde de dolari, adică aproximativ 400 milioane de dolari pentru un singur aparat; din acest total, aprox. 382 miliarde reprezintă costul aparatelor de zbor, în vreme ce restul reprezintă cheltuielile alocate operării și întreținerii în perioada de funcționare).

Probabil prețul/aparat va mai scădea în următoarea perioadă, dar nu este realist să ne așteptăm la scăderi dramatice. În plus, pentru a înțelege corect ce presupune achiziționarea unui astfel de tip de tehnică de luptă este important de reținut că prețul de achiziție se referă nu numai la costul propriu-zis al unui aparat de zbor, ci include și toate cheltuielile conexe: pregătirea personalului, asigurarea variantelor de înarmare, asigurarea mentenanței etc.

România nu și-a putut permite să cumpere avioane Gripen și Eurofighter noi (care nu se ridică la performanțele unui F 35), pentru că ele erau mult prea scumpe pentru bugetul de care dispunem. S-a luat, în acest context, decizia achiziționării unei prime escadrile de avioane F 16.

Dacă vom merge mai departe pe ideea înzestrării aviației noastre cu avioane de luptă F 16, atunci cele 36 de avioane anunțate de domnul ministru Țuțuianu nu acoperă, după aprecierea mea, nici pe departe nevoile de apărare ale spațiului aerian al României. Nu trebuie să uităm că România a modernizat 110 avioane MIG 21, acesta fiind numărul de avioane care ne este necesar pentru acoperirea spațiului aerian al țării.

România – unic partener stabil al NATO în zona Mării Negre

O dată evaluate nevoile noastre de înzestrare, pentru a avea o reprezentare corectă și completă a misiunii pe care negociatorii noștri o au este necesară înțelegerea de ansamblu a ecuației geopolitice regionale și a rolului de unic partener stabil al Alianței Nord-Atlantice în zona Mării Negre pe care România îl are în acest moment.

Evoluțiile din Turcia au făcut din această țară un partener tot mai imprevizibil, al cărui deficit de credibilitate s-a accentuat treptat.

În aceste condiții, dacă vom ști să valorificăm cu seriozitate, maturitate și viziune situația actuală, România ar putea deveni un actor regional foarte important, aflat pentru prima dată în ultimii aproape 50 de ani în situația de a putea negocia, mai ales cu partenerul american.

În ce mă privește, cred cu tărie că parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ale Americii trebuie menținut și chiar întărit.

Un rol însemnat în consolidarea acestui parteneriat le revine profesioniștilor în politică externă și de apărare, care au datoria să asigure un raport echilibrat în ce privește sprijinul reciproc pe care cele două state și-l oferă în cadrul acestui parteneriat strategic.

Dacă m-aș fi aflat în situația de a negocia condițiile în care vom investi cele circa 6,1 miliarde euro în rachete de tehnologie americană, aș fi încercat să fac astfel încât România să beneficieze cât mai mult de pe urma acestei investiții, spre exemplu să primească gratis (de ce nu) și 5 escadrile de avioane F 16 (60 de avioane). Evident că acestea nu ar fi putut să fie aparate de zbor noi, dar partenerii americani ne-ar fi putut oferi și sprijinul și know-how-ul necesare modernizării tehnologice, utilizând pentru aducerea lor la cele mai recente standarde facilitățile industriei românești.

De ce nu ar putea deveni Turbomecanica unul dintre producătorii de motoare F 16 de ultimă generație?

Dar pentru ca aceste deziderate să poată deveni realitate ar trebui ca decidenții români să aibă competențele, capacitatea și voința de a le negocia cu partenerii noștri strategici.

În urma aprobării în CSAT a Planului de înzestrare pentru intervalul 2017-2026, România poate demara în forță procesul de modernizare a Armatei. Ne aflăm în fața unei foarte bune șanse de a ne revigora și industria de apărare. Pentru aceasta avem nevoie de înțelegerea faptului că toți acești bani pe care îi cheltuim acum pe achiziții s-ar putea întoarce și chiar multiplica în economia românească.

Acestea sunt realitățile complexe pe care m-aș aștepta să le înțeleagă domnul ministru al Apărării Adrian Țuțuianu înaintea vizitei plănuite să aibă loc în mai puțin de o lună în SUA.
Mi-e teamă însă că așteptăm în zadar să dovedească profesionalismul și viziunea necesare pentru a aborda discuțiile și negocierile ce vor urma în așa fel încât ele să aducă beneficii cât mai mari României.

Despre problemele cu care se confruntă migranții și cei ce ar trebui să-i ajute

Despre problemele cu care se confruntă migranții și cei ce ar trebui să-i ajute

Update – 05.10.2017

Audiere finalizată cu un prim set de soluții pentru problemele Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara

Ieri (miercuri, 4 octombrie 2017) a avut loc, în cadrul Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului, al cărei secretar sunt, audierea domnului comisar-șef Leonard Florin Medrega de la Inspectoratul General pentru Imigrări.

Au fost dezbătute o parte din problemele Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara pe care le-am constatat în timpul vizitei efectuate acolo la finalul lunii august.

Am obținut următoarele informații și angajamente ferme din partea reprezentantului Inspectoratului General pentru Imigrări:

  • până în luna ianuarie 2018, deficitul de personal din cadrul Centrului pentru refugiați din Timișoara va fi diminuat cu 1/4, prin angajarea de personal care să contribuie la o mai bună desfășurare a activităților în cadrul centrului;
  • pentru diminuarea carențelor în ce privește dotarea tehnică și remedierea disfuncționalităților cauzate de subdimensionarea rețelei IT centrul va fi dotat cu încă 18 calculatoare, 10 imprimante și 3 scannere;
  • parcul auto va fi suplimentat cu un microbuz cu o capacitate de 8+1 locuri și cu un autoturism;
  • vor demara în curând, cu finanțare din fonduri europene, lucrările de construire a unui nou spațiu destinat Centrului de Tranzit în Regim de Urgență, urmând ca actualul spațiu să fie utilizat pe mai departe de Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil, așa cum se întâmplă, de altfel, și în prezent, în baza unui acord între reprezentanții celor două centre. În felul acesta, va spori practic capacitatea Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil cu 200 de locuri.

Articol inițial – 28.08.2017

Migranții din Timișoara  – problemele cu îngrijirea lor pe care senatorul Nicu Fălcoi le-a identificat

La finalul săptămânii trecute, am vizitat Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil din Timișoara, în competența teritorială a căruia se află județele Timiș, Arad, Bihor, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți.

În urma discuțiilor pe care le-am purtat cu directorul centrului, domnul Gabriel Vasilescu, și cu directorul adjunct, domnul Robert Valentin Gurgu s-au desprins următoarele informații:

  • în acest moment, în centru sunt cazate 170 de persoane, dintre care aproximativ 70% sunt kurzi din Irak;
  • un element de noutate în ce îi privește pe ultimii sosiți în centru este reprezentat de numărul mare de copii veniți cu familiile, comparativ cu situațiile înregistrate în trecut, când veneau preponderent persoane majore, în regim solitar;
  • la nivelul centrului se înregistrează un deficit acut de personal, motiv pentru care angajații fac față cu dificultate fluxului în creștere de imigranți. În acest moment, centrul funcționează cu doar 2/3 din totalul personalului prevăzut. Asistența medicală este asigurată de un singur medic, angajat în regim de prestări servicii (câte 4 ore, de două ori pe săptămână), iar dintr-un total de 4 posturi de asistent medical, doar unul este ocupat, existând premisa ocupării încă unui post în perioada imediat următoare;
  • statul de funcții este deficitar, fiind prevăzute doar o funcție de director și alta de director adjunct. În organigramă nu sunt prevăzute funcții de conducere subordonate acestora, motiv pentru care este extrem de dificilă acumularea de experiență și formarea de cadre cu competența necesară pentru a putea prelua atribuții specifice unei poziții de conducere. În condițiile intensificării activității centrului, una dintre nevoi ar fi legată de înființarea unei funcții de șef de birou;
  • procedura birocratică de întocmire a dosarelor este foarte greoaie, fapt care complică și mai mult activitatea angajaților centrului (spre exemplu, sunt necesare 8 numere de înregistrare, când ar fi suficient doar unul singur, așa cum se procedează în cazul dosarelor penale). Această problemă, generată de birocrația excesivă, s-ar putea soluționa printr-un ordin de ministru;
  • sunt necesare fonduri pentru igienizarea spațiilor;
  • mașinile de intervenție utilizate se află într-o stare precară, fiind extrem de uzate și având o vechime de 15 ani. Problema ar putea fi soluționată de către serviciul specializat al MAI, care ar trebui să înzestreze centrul cu cel puțin 2 mașini. Din discuțiile purtate, a rezultat că în parcul auto al MAI ar exista două autoturisme destinate dotării centrului;
  • e necesară dotarea centrului cu echipament de protecție adecvat (au existat situații în care au fost atacați lucrătorii centrului);
  • spațiile de lucru destinate angajaților sunt insuficiente;
  • rețeaua IT este subdimensionată și poate ceda în orice moment, modernizarea acesteia necesitând alocarea unei sume estimate la aprox. 60 000 euro;
  • există insatisfacții de ordin financiar cauzate de omiterea aplicării sporului de 40% pentru muncă operativă (spor aplicat angajaților MAI care desfășoară activități similare). Acest factor, coroborat cu factorii de stres cauzați de specificul activității, reprezintă unul dintre motivele pentru care angajații MAI nu își doresc să lucreze în cadrul centrului.

Centrul Regional de Proceduri si Cazare a Solicitantilor de Azil din Timisoara

Ce soluții propune USR pentru a rezolva o parte din problemele cu gestionarea migranților

Imediat după reluarea activității Parlamentului, voi semnala problemele identificate colegilor din Comisia de apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului și reprezentanților MAI și voi iniția demersuri pentru soluționarea aspectelor critice care țin de competența structurilor subordonate acestei comisii. Nu toate problemele își vor putea găsi rezolvarea imediat. Mă refer aici la discrepanța salarială semnalată, a cărei cauză voi încerca să o aflu, prin intermediul unei interpelări. Iar pentru simplificarea hățișului birocratic care îngreunează în acest moment întocmirea dosarelor este nevoie de viziune și competență, dar și de voință politică. Din păcate, judecând după evidențe, mă tem că în niciuna din aceste privințe nu putem conta prea mult pe reprezentanții majorității politice.

USR Timișoara solicită deschiderea terenurilor de sport ale școlilor din oraș

USR Timișoara solicită deschiderea terenurilor de sport ale școlilor din oraș

În anul 2015, domnul primar Nicolae Robu lua o decizie salutată cu entuziasm de foarte mulţi tineri și părinţi:
„Tinerii din mai multe cartiere au solicitat sa poată avea acces la terenurile de sport din incinta unităților școlare, de cele mai multe ori acestea fiind singurele existente în cartierul lor. Am decis ca, începand din data de 1 iulie 2015, toate terenurile de sport ale unităților școlare ale municipiului Timișoara să aibă acces liber pentru orice persoane doritoare sa practice sportul dupa terminarea orelor și pana la lăsarea întunericului.”

Din păcate, după doi ani problema încă există iar din diverse motive această decizie a rămăs fără urmări: nici până acum în 2017, în nicio școala din municipiul Timișoara nu este permis, în afara activităţilor școlare, accesul elevilor pe terenurile de sport.

Pe de altă parte, în diverse orașe din țară s-au emis Hotărâri de Consiliu Local, care permit, în anumite condiţii, utilizarea curţii școlii și a terenurilor de sport, de către elevi, pe perioada vacanţelor școlare, la sfârșit de săpămână sau chiar zilnic, după încheierea activităţilor școlare. În trei sectoare ale municipiului București, în orașele Cluj, Sibiu, Buzău și, mai aproape de noi, la Arad, Consiliile Locale au adoptat astfel de hotărâri.

Pentru că din păcate orașul nostru nu beneficiază de terenuri de sport în cartiere, iar aceasta este o problemă care afectează atât tinerii cât și părinţii, Uniunea Salvaţi România, filiala Timișoara, propune Consiliului Local Timișoara să adopte o astfel de hotărâre.

Cunoaștem prevederile Legii 215/2001, potrivit căreia „Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi inițiată de unul sau de mai mulți cetățeni cu drept de vot, dacă acesta este susținut prin semnături de cel puțin 5% din populația cu drept de vot a unității administrativ- teritoriale respective”. Întrucât domnul primar Nicolae Robu a decis încă din 2015 susţinerea acestei iniţiative, nu ne propunem suplimentarea ei prin strângerea de semnături, ci îi solicităm domniei sale punerea în aplicare.

Pentru că dorim să fim de ajutor, am identificat hotărâri ale Consiliilor Locale privind utilizarea terenurilor de sport din incinta școlilor, în afara programului școlar și am schiţat o propunere de rezolvare a acestei probleme a accesului la terenurile de sport din incinta școlilor. Considerăm că cel puţin deocamdată, ar trebui deschise acele curţi ale școlilor care beneficiază de paza permanentă; în funcţie de posibilităţile școlilor și primăriei, accesul ar putea fi extins și la școlile în care se poate asigura supravegherea terenurilor de sport, fie chiar și în regim de voluntariat, de către consiliile de cartier, cum de altfel s-a mai și propus.

Pista de biciclete din Giroc ar putea fi întreruptă de Centura Sud a Timișoarei

Pista de biciclete din Giroc ar putea fi întreruptă de Centura Sud a Timișoarei

Proiectul Centurii Sud Timișoara scos la licitație de CNAIR după planuri din 2011 va întrerupe pista de biciclete care merge la Pădurea Giroc, recent realizată din fonduri europene.

Erorile în faza de planificare sunt o mare problemă a proiectelor de infrastructură din România. Avem aici unul din multele exemple.

Drumul DC318 recent modernizat și prevăzut cu pistă de biciclete separată (vezi foto) va fi relocat pe aproape 1km și va supratraversa printr-un nou pasaj viitoarea Centură, precum și canalul de irigații adiacent. Intersectie Centura Sud Timisoara Giroc
Din păcate, pe zona relocată (inclusiv pe noul pod peste Centură), drumul nu este prevăzut cu pistă de biciclete.

Lucru rar, unul din ofertanții de la licitația lansată de CNAIR a sesizat această discontinuitate și a cerut o clarificare dacă să prevadă sau nu piste de bicicletă și pe sectorul de drum relocat. Răspunsul CNAIR: NU.

Rezultatul ar fi o întrerupere a pistei existente pe 1km (inclusiv peste noul pod) ceea ce ar expune bicicliștii pericolului de accidente în acea zonă, mai ales la sfârșit de săptămână când drumul este aglomerat și de mașini și de bicicliști.

Am solicitat CNAIR și MT să emită de urgență o clarificare în cadrul licitației prin care să ceară ca și pe sectorul relocat al DC318 să fie prevăzute piste pentru bicicliști (prin lățirea platformei drumului pe acea zonă). Timp este încă, ofertele nu au fost depuse.

Am cerut de asemenea și autorităților locale și județene, primarului din Giroc și președintelui Consiliului Județean să se implice și să facă și dumnealor aceeași solicitare la București.

P.S. Dacă doriți să scrieți pe această temă către CNAIR și MT adresele sunt: [email protected] și [email protected]

România – jucător sau pion?

România – jucător sau pion?

Evoluțiile recente din regiunea noastră ar îndreptăți România să aspire la o creștere progresivă a importanței sale, cu șansa de a deveni dintr-un pion pe tabla de șah un actor cu rol destul de însemnat.

Rolul și importanța pe care le-am putea dobândi în regiune depind însă în mod decisiv de viziunea și profesionalismul responsabililor cu conturarea politicii externe a României și a poziționării strategice a țării noastre.

Nu de puține ori în decursul istoriei soarta unor națiuni a fost decisă pentru decenii întregi de mixul complex dat de interesele economice, politice și militare.

Am mai spus-o aici și o repet: convingerea mea este că România se află acum în fața unei oportunități istorice pe care nu a mai avut-o de la invadarea Cehoslovaciei încoace.

Pentru a putea valorifica această oportunitate e de-ajuns să privim cu atenție împrejurul nostru, să înțelegem foarte bine complicatul context geopolitic și să analizăm tactic, cu viziune strategică, deciziile celorlalți actori importanți din regiune.

Din rezolvarea acestei ecuații s-ar putea desprinde abordările ce ne-ar putea duce la potențarea șansei noastre. Deloc întâmplătoare, spre exemplu, în întreg acest context, este poziționarea Poloniei, inclusiv pe fondul adoptării recente de către SUA a sancțiunilor economice la adresa Rusiei și a companiilor implicate în proiectul Nord Stream 2. Coroborată cu împotrivirea fermă a polonezului Donald Tusk, președintele Consiliului European, poziția Poloniei, care se opune creșterii în acest fel a dependenței energetice a Europei Centrale de Rusia, reprezintă un semnal puternic, dar și o modalitate de maximizare a importanței, inclusiv în perspectiva negocierilor pentru constituirea viitorului nucleu dur al Uniunii Europene.

În ce ne privește, întrebarea rămâne: vom ști sau nu să ne valorificăm propria șansă?
Într-o Europă dinamică și într-o lume aflată în schimbare, va ști România să devină un jucător regional important?

Finanțarea ACS Poli de către Primăria Timișoara – o nouă gaură în bugetul local

Finanțarea ACS Poli de către Primăria Timișoara – o nouă gaură în bugetul local

Actualizare: La ședința festivă de consiliu local de astăzi, domnul Robu nu a reușit trecerea proiectului. Asta nu înseamnă că dorința sa de-a o spriji pe ACS Poli cu bani de la bugetul local nu mai poate fi readusă în discuție.

Domnul Nicolae Robu se pregătește să ofere „o sumă frumoasă”¹ pentru echipa dumnealui de suflet, ACS Poli Timișoara. Din banii noștri. Asta după ce din 2012 și până în 2015 a oferit o altă sumă, la fel de frumoasă, tot din impozitele și taxele pe care noi le plătim: vreo 24 de milioane de lei². Cam cât costă toate lucrările pentru lărgirea pasajului Popa Șapca, a străzii aferente și a Bulevardului Antenei. Toate aceste zeci de milioane au reprezentat o cheltuială fără noimă, căci, iată, „Cea mai Poli dintre Poli” s-a zbătut permanent în mediocritate, nereușind să genereze nici performanțele și mai ales nici energia ce gravita permanent în jurul Politehnicii Timișoara.

Firesc ar fi ca banii pentru sport să fie alocați transparent, pe bază de proiecte, la care toate cluburile sportive din oraș să aibă acces, iar criteriile împărțirii lor să fie clar definite. Trebuie să existe un echilibru între performanță, încurajarea sportului de masă, a celui juvenil și a investițiilor în infrastructură. Astfel, tinerii de la diverse cluburi sportive s-ar bucura de condiții civilizate de antrenament, am avea un stadion decent de fotbal și rugby sau o sală polivalentă adevărată. Dacă adunăm cei 24 de milioane de lei direcționați deja spre ACS Poli, la cei aproape 30 de milioane cât se preconizează a costa sala polivalenta a Politehnicii, ajungem la o sumă ce ar putea acoperi costul unei săli polivalente moderne³.

În schimb domnul Robu preferă să ia exemplul Chiajnei sau Voluntariului, să devină încă unul dintre primarii-investitori în fotbal: să-și facă poze în mijlocul jucătorilor, să aprobe transferuri, să direcționeze bani publici asupra cărora nimeni nu va da socoteală, într-o echipă al cărei fost președinte e un condamnat penal, un club lipsit de identitate și prea puțin susținut de suporterii din oraș.

¹ ACS Poli a solicitat, din valoarea totală a bugetului calculat în sumă de 19.327.800 de lei, o contribuție financiară de la bugetul local pentru anul competițional 2017-2018, în sumă de 12.527.800 lei; practic, în anul financiar-bugetar 2017, Primăria Timișoara ar dori să aloce 5 milioane de lei.

² sumele dintre 2012 și 2014 au fost efectiv cheltuite și cuantumul lor a fost comunicat într-un răspuns la o interpelare făcută de fostul consilier local, Bogdan Herzog.
suma din 2015 a fost alocată în bugetul anului respectiv.

³ spre comparație, sala polivalentă din Cluj-Napoca a costat 70 de milioane de lei

Cătălin Drulă – Despre cauzele și efectele tratamentului drumurilor cu criblură

Cătălin Drulă – Despre cauzele și efectele tratamentului drumurilor cu criblură

Așa arată DN67 între Târgu Jiu și Horezu. A reapărut coșmarul șoferilor, moartea parbrizelor: tratamentul drumurilor cu criblură. Și sunt multe alte drumuri din țară unde a fost aplicată criblură în vara aceasta, cu aceleași probleme pentru șoferi. Spre exemplu, pe DN6 Timișoara-Lugoj.

Cauza: subfinanțarea în bugetul de stat de către PSD a întreținerii drumurilor.

Am atras atenția în luna februarie la dezbaterea bugetului în Parlament că a fost redusă la jumătate față de anul trecut alocarea pentru întreținerea drumurilor. Am propus chiar și un amendament pentru creșterea bugetului pentru întreținere. Respins de PSD.

Dl. ministru Cuc ne-a asigurat atunci că totul va fi bine, eventual se va rezolva “la rectificare”. Aici puteți urmări discuția de la acel moment.

Astăzi vedem consecințele. Din lipsă de bani CNAIR recurge la cea mai ieftină metodă, aceea a tratamentului simplu cu criblură, ca pe vremuri. Nu au bani pentru refacerea stratului de uzură sau măcar pentru un strat bituminos foarte subțire (slurry seal).

În mod evident, chiar și acest tratament este executat prost. Rămâne foarte multe criblură liberă (normativele spun că aceasta ar trebui aspirată), emulsia este probabil de calitate proastă cu rupere (evaporare) lentă.

Pe scurt, un coșmar pentru șoferi. Un coșmar numit PSD.

Dar pentru că nu ajunge chinul șoferilor, dar mai avem și șefi de la drumuri care ne sfidează și ne spun că “de vină este viteza”.

Precum domnul Ion Tudor, șeful Drumurilor Naționale de la Târgu-Jiu, care acum câteva zile se rățoia public la colegul nostru Radu Miruţă de la USR Gorj care a reclamat calvarul de pe DN67 Tg. Jiu – Horezu. Domnul Tudor crede că totul e în regulă cu tratamentul aplicat pe acel drum.

În primul rând, la soluția tratamentului simplu cu criblură s-a ajuns pentru că PSD a tăiat drastic bugetul pentru întreținerea drumurilor anul acesta. Nu sunt bani pentru soluții mai moderne și civilizate (precum refacerea stratului de uzură).

În al doilea rând, felul cum se face acest tratament este dezastruos, nu se respectă normele din domeniu, iar compania de drumuri CNAIR asistă pasiv și noi ne ciobim vopseaua de pe mașini și parbrizele.

Există un caiet de sarcini care prevede exact cum se execută această operațiune – îl puteți consulta aici.

Se prevede exact acolo ce caracteristici trebuie să aibă și criblura și acea emulsie care se așterne pe drum. Ce dozaje sunt necesare și cum se compactează. Ce verificări de calitate trebuie făcute.

Că materialul excedentar (adică pietricelele care sparg parbrize) nu trebuie să depășească 1% și că trebuie periat și aspirat în maxim 24 de ore de la aplicare!

Se respectă ceva din toate acestea? S-au făcut verificările cerute de caietul de sarcini de către cei de la drumuri? Au dispus șefii de la drumuri sistarea operațiunilor pentru că erau neconforme?

Am trimis o solicitare către CNAIR în care cer lămuriri despre aceste aspecte și altele pentru drumul DN67 Tg. Jiu-Horezu și pentru DN6 Timișoara-Lugoj. Totodată le reamintesc șoferilor și că se pot îndrepta în instanță către administratorul drumului (în speță, CNAIR pentru drumurile naționale) pentru recuperarea pagubelor suferite.

Între timp, le cer președintelui și colegilor din Comisia pentru Transporturi ca la prima ședință să convocăm CNAIR-ul pentru a da explicații pentru situația tratamentelor cu criblură din vara aceasta și îi solicit directorului general CNAIR să demareze de urgență controale privind execuția acestor tratamente și să dispună sistarea lor acolo unde se execută în mod neconform.

Update: 29 august 2017

Am primit răspuns de la CNAIR privind tratamentul efectuat pe DN6 Timișoara-Lugoj.

Câteva observații și concluzii:

1) Conform companiei de drumuri CNAIR, DN6 se încadrează în clasă tehnică II (a doua cea mai mare) după volumul de trafic. Normativul CNAIR prevede pentru drumuri de clasă II aplicarea de tratament dublu cu criblură (adică două aplicări, prima cu criblură mai mare și apoi un strat cu criblură mai fină). Ce tratament a aplicat CNAIR pe DN6 cf. răspunsului menționat? Tratament simplu. Adică și-a încălcat propriul caiet de sarcini.

2) Conform normativului și rețetei pusă la dispoziție de CNAIR criblura aplicată este specificată ca fiind de sort 6-10mm. În realitate sortul folosit pare să nu corespundă (vezi foto cu mostre de pe DN6). Ce înseamnă asta? Dublă probabilitate mai mare de spargere a parbrizelor: pietricelele mai mari se înglobează mai greu în emulsie și au forță mai mare de impact.

3) Controlul calității în timpul aplicării acestui tratament este inexistent. CNAIR recunoaște că singurul control este la momentul recepției la terminarea lucrărilor, adică la 30 de zile după terminarea aplicării. Cu alte cuvinte, pe timpul aplicării procesul nu este în niciun fel urmărit de CNAIR. Spre exemplu, în ce privește cantitatea de material excedentar (pietricele libere) care nu trebuie să depășească 1% și care trebuie măturată/aspirată în maxim 24h de la aplicare. Credem că suntem cu toții convinși că asta nu se aplică/respectă.

4) Nu s-ar fi ajuns aici dacă lipsa de capacitate a CNAIR, n-ar fi fost dublată de proasta guvernare a PSD care a tăiat anul acesta drastic banii pentru întreținerea drumurilor naționale (la jumătate față de anul trecut). Rezultatul: s-a aplicat acest tratament ieftin (și păgubos) în locul unor variante mai rezonabile, precum înlocuirea stratului de uzură. În America acest tip de tratament se aplică conform Wikipedia numai pe “rural roads”, adică pe drumuri comunale. Noi îl aplicăm pe drumuri europene…

5) Trei milioane de lei a plătit CNAIR către firma care a efectuat acest tratament anul acesta. Zero crede CNAIR (cf. răspunsului primit) că este responsabilitatea față de șoferii care au suferit pagube.

P.S. Astăzi în Comisia de Transporturi din Parlament, la propunerea mea, se va discuta acest subiect. Din păcate, majoritatea PSD-ALDE este o realitate, la fel ca lipsa dumnealor de interes pentru competență și profesionalism.

Sort folosit pe DN6 Timisoara - Lugoj

Una dintre cele mai importante caracteristici pentru succesul tratamentului cu criblură este uniformitatea sortului folosit. În poza de mai sus am măsurat și comparat sortul dintr-o mostră culeasă de pe DN6.